Cronica Brasovului

Libraria Ciurcu, in anul 1900 Intreprinderea editorială a Ciurculeștilor, pornită sub deviza „Știință și progres“ , s-a bucurat de o existență îndelungată, funcționînd de-a lungul a peste 70 de ani . Bogata ei activitate a fost însă prea puțin menționată în cercetările noastre de istoria culturii. De aceea considerăm necesar a reaminti cîteva momente din viața acestei case editoriale, care, după cum vom vedea, a avut o contribuție meritorie la formarea unității spirituale a poporului nostru.  Librăria Ciurcu a luat ființă la Brașov, în anul 1880, din inițiativa fraților Nicolae și loan Ciurcu , nepoți ai lui Zaharia Carcalechi, „ferlegherul“ cărților românești la „crăiasca tipografie“ din Buda (1815-1830). Pășind pe urmele bunicului lor, frații Ciurcu, pe lângă o realizare comercială, nu întotdeauna rentabilă, au înfăptuit o operă importantă de culturalizare, punînd la îndemîna clienților ediții ieftine, care au circulat larg în toate ținuturile locuite de români.  Nicolae Ciu...

Inspirindu-se de la sibieni, un grup de brasoveni infiintează, in anul 1881, "Reuniunea de înfrumseţare a Braşovului". Scopul organizatiei era de a stringe fonduri din donatii sau taxe de membru pentru a realiza diverse lucrări prin care să facă orasul mai atractiv pentru localnici si turisti. Din păcate, brasovenii nu s-au mobilizat la fel de multi ca la Sibiu. Chiar după 6 ani de la infiintarea reuniunii, numărul membrilor era foarte mic. Implicit, si numarul fondurilor strinse era redus. Membrii reuniunii aveau planuri ambitioase pentru Brasov. Aflăm asta dintr-un număr al "Gazetei Transilvaniei" din 1887: Reuniunea de înfrumseţare a Braşovului, care abia numără 166 membri, se sileste a face din Braşov un loc de recreaţiune în timpul verei nu numai pentru locuitorii de aici, ci şi pentru călătorii României. Afară de diferite înfrumseţări, reuniunea are de gând să înfiinţeze un institut de băi reci, să construiască locuinţe de vară potrivite pentru străini ş. a. ...

dr.  Liviu Câmpeanu Liviu Câmpeanu (născut 8 februarie 1889, comuna Subcetate (Varviz), județul Harghita – mort 1948), a fost fiu al protopopului Ilie Câmpeanu, de loc din părţile Reghinului, ce a avut în familia sa ascendenţi iluştri, distinşi în timpul răscoalei lui Francisc Rakoczi al II-lea şi participanţi la revoluţia de la 1848. Strămoşii săi au îmbrăţişat preoţia şi învăţământul. Tot din familia tatălui se trăgea şi Veronica Micle. După terminarea şcolii primare, Liviu Câmpeanu a urmat liceul catolic din Brașov, în 1906 devenind chiar secretar al Societății de lectură a liceului. Doi ani mai târziu, la absolvirea liceului, a obţinut calificativul ,,foarte bine”, fiind primul pe liceu.   În 1909 a absolvit ca şef de promoţie şcoala de ofiţeri de rezervă de infanterie din Trento-Tirol . În acelaşi an s-a înscris la Facultatea de medicină din Budapesta , iar în 1911 a devenit preparator extrabugetar al Institutului de anatomie din oraş. Şi-a continuat studiile medicale la...

Colegiul Tehnic Transilvania, in anul 2002. Sursa foto: Google Street View Prin poziţia sa geografică într-o regiune forestieră, cu tradiţie meşteşugărească, Braşovul oferea, in a doua parte a secolului XIX, posibilitatea pregătirii forţei de muncă necesară în domeniul prelucrării lemnului. La 26 august 1885, prin ordinul 31854 se înfiinţa Şcoala Medie Industrială pentru prelucrarea lemnului. Cursurile şcolii se deschid la 5 octombrie 1885 în clădirea din strada Porţii (colţ cu strada Pantofarilor, azi Republicii), colţ cu strada Politehnicii, în actualul local al Direcţiei Regionale a Căii Ferate. Actualul lăcaş şcolar din strada Iuliu Maniu, nr. 52 (vechea strada Gării) a fost construit între anii 1909-1911 . Din 1885 şi până astăzi, şcoala a cunoscut o evoluţie complexă impusă de evenimente politice, dar şi de necesitatea creării unui cadru organizatoric corespunzător pregătirii forţei de muncă. Astfel întâlnim mai multe etape ale şcolii: 1885-1918 - Şcoala Medie Industrială pent...

Cabana Schuler (Postavaru) in 1883. Sursa foto: Turism de Altadata Cristianul Mare sau Postavarul („mons gymnicus“ in documente) si-a primit numele nemtesc („Schuler“) probabil pe baza faptului ca venitul din padurit  ii revenea scolii (Schule) sau, mai bine spus, elevilor (Schüler) liceului brasovean (scola coronensis) intemeiat de Honterus in 1543, elevi care faceau anual , mai ales in august, o excursie in Postavarul si „se distrau cu glume şi jocuri“. Excursiile in aceasta forma s-au sfirsit in 1716. Administatia liceului Honterus permitea de altfel numai o data pe luna excursii in munti (exire ad montes). Poate ca elevii liceului au fost cu adevarat primii turisti ai orasului Brasov. In 1857 doi liceeni de la cursul superior (Eduard Gusbeth si Eduard Copony) reusisera sa urce pe Postavar iarna, fapt excepţional pentru vremea respectiva , discutat si comentat indelung in ziare, ca si primele urcari pe timp de iarna in Piatra Craiului din 1883, in Bucegi in 1884 si in 1890 in P...

Biserica ortodoxă din Groaveri in 1910 . Sursa foto: Arhivele Nationale Brasov . Cota UD: BV-F-00749-2-3-0851 Biserica inprima jumătate a anilor 1920, colecția Renascendis. Sursa foto: Arhiva de Fotografie După instalarea habsburgilor în Transilvania, la sfârşitul secolului al 17-lea, românii au suferit o limitare a drepturilor în interiorul cetăţii. Ei au continuat însă a avea un statut independent în Şchei şi pe dealurile din împrejurimi. În cetate trăiau doar câteva sute de români, mari comercianţi, care puteau plăti taxele mari. Aceştia n-au avut însă dreptul să-şi construiască biserica lor, împărţeau lăcaşul ortodox cu comunitatea grecilor stabiliţi aici. Se înţelege că nici cimitir nu aveau, iar morţii şi-i îngropau la început lângă Biserica „Sfântul Nicolae” din Şchei, apoi în cimitirele de pe Dârste şi Tocile, pe dealurile din apropiere. În vremea protopopului Bartolomeu Baiulescu, s-au produs mari neînţelegeri între grecii şi românii din cetate, grecii refuzând românilor d...

Áprily Lajos.  Sursa foto: Múlt-Kor Áprily Lajos (n. la 14 nov. 1887, Brașov – m. 6 aug. 1967, Hárshegy lângă Budapesta), poet şi traducător.  Adevăratul său nume de familie a fost Jekely , nume pe care îl va purta fiul său, Jekely Zoltán, traducător din limba română şi poet. Predecesorii săi au fost aurari saşi din Brașov, Áprily fiind o formă maghiarizată a numelui de Jekely. De la aceştia poetul a moştenit măiestria şi migala, iar de la tatăl său, pasionat de muzică, grija deosebită pentru armonia versurilor. Părinţii săi au lucrat la fabrica de chibrituri din Brașov, iar din 1890 s-au mutat la Praid , unde tatăl său a devenit pădurar. A frecventat şcoala elementară de aici, iar liceul la Odorheiul Secuiesc. Din 1899 urmează cursurile liceului reformat din Cluj , avându-i profesori, printre alţii, pe Kovács Dezső şi Seprődi János. Îşi ia bacalaureatul în 1905 şi se înscrie la Facultatea de Ştiinţe umaniste, obţinând titlul de profesor de limba maghiară şi germană (1909). ...

Sursa foto: AJA Brasov ( Arhiva personală a atletei Corina Țifrea ) Primele întreceri locale au avut loc în anul 1886, cu prilejul unor serbări şi demonstraţii ale populaţiei de origine germană. Sunt incluse exerciţii atletice cum ar fi săritura în lungime, alergarea – 120 m., săritura în înălţime, aruncarea greutăţii.  În jurul anului 1909/1910 se dezvoltă în rândul elevilor dragostea pentru alergări, sărituri şi aruncări. ( Ioan Brenciu, Vasile Grădinar, I. Braica).  După războiul mondial se înfiinţează secţii independente în cadrul cluburilor sportive. (C.S. Olimpia, Regimentul Vânătorilor de Munte, C.S. Colţea, Braşovia). Au loc concursuri sportive între oraşe (Braşov – Sibiu), apoi meciuri cu Timiş, Cluj, Arad, precum şi meciul din 1921 dintre echipa României şi a Ungariei. Atletismul se dezvoltă şi în judeţ: Hălchiu, Vulcan, Bod, etc. Apar atleţi precum Vintilă Cristescu, multiplu campion naţional la alergări – probe lungi, Vasile Scârneciu, Bodea Peter, A. Marton, Ne...

Sediul Bancii Albina din Sibiu. Sursa foto: europeana.eu Înfiinţarea şi activarea Băncii "Albina" din Sibiu în anii 1871 - 1872, prima instituţie modernă de credit a românilor transilvăneni organizată ca societate anonimă pe acţiuni, este rezultatul unui complex de factori social-economici, culturali şi politici apăruţi şi dezvoltaţi după revoluţia din 1848 - 1849 în societatea românească din Transilvania. Refuzul românilor de a recunoaşte actul dualist din 1867, care sancţiona unirea Transilvaniei cu Ungaria, a dus la epurarea burgheziei româneşti din funcţiile publice pe care le ocupase, mai ales după 1860. In consecinţă, dacă dorea să-şi păstreze naţionalitatea, să se afirme, trebuia să-şi îndrepte atenţia spre sectoarele profesiunilor libere sau economice. Independenţa economică dublată îndeaproape de un grad de cultură tot mai înalt putea asigura acea independenţă a gândurilor şi, în perspectivă, opţiunea politică adecvată interesului naţional. In acest context, creşte î...