26 august 1885 - Se înfiinteaza "Scoala Medie Industriala pentru prelucrarea lemnului", stramoasa Colegiului Tehnic "Transilvania"

Colegiul Tehnic Transilvania, in anul 2002. Sursa foto: Google Street View

Prin poziţia sa geografică într-o regiune forestieră, cu tradiţie meşteşugărească, Braşovul oferea, in a doua parte a secolului XIX, posibilitatea pregătirii forţei de muncă necesară în domeniul prelucrării lemnului.

La 26 august 1885, prin ordinul 31854 se înfiinţa Şcoala Medie Industrială pentru prelucrarea lemnului.

Cursurile şcolii se deschid la 5 octombrie 1885 în clădirea din strada Porţii (colţ cu strada Pantofarilor, azi Republicii), colţ cu strada Politehnicii, în actualul local al Direcţiei Regionale a Căii Ferate.

Actualul lăcaş şcolar din strada Iuliu Maniu, nr. 52 (vechea strada Gării) a fost construit între anii 1909-1911.

Din 1885 şi până astăzi, şcoala a cunoscut o evoluţie complexă impusă de evenimente politice, dar şi de necesitatea creării unui cadru organizatoric corespunzător pregătirii forţei de muncă.

Astfel întâlnim mai multe etape ale şcolii:

1885-1918 - Şcoala Medie Industrială pentru prelucrarea lemnului;
1918-1928 - Şcoala de Arte şi Meserii;
1928-1936 - Şcoala superioară de Arte şi Meserii;
1936-1948 - Liceul Industrial „Carol II”
1948-1955 - Şcoala Medie Tehnică;
1948-1961- Şcoala Profesională Metalurgică nr. 1 „Strungul”;
1961-1974 - Grupul şcolar de pe lângă uzina „Hidromecanica”;
1974-1990 - Liceul Industrial „Hidromecanica”;
1990-2004 - Grupul Şcolar „Hidromecanica”;
2004-2010 - Colegiul Tehnic „Iosif Şilimon” .

La începuturile sale, şcoala avea două secţii: tâmplărie şi sculptură în lemn. Primul director a fost Orban Francisc, iar efectivul era de 7 elevi, în primul an.

Durata specializării era de 3-4 ani. Necesitatea unui local corespunzător cât şi creşterea nevoii de meseriaşi în prelucrarea lemnului-fiind singura şcoală din acest domeniu- a impus construirea actualului aşezământ şcolar în Cartierul Blumăna. Cele două clădiri cuprindeau sălile de clasă, internatul şi atelierele. Elevii şcolii (maghiari, germani şi români) proveneau din jurul Braşovului şi din judeţele învecinate, din familii cu venituri mici şi, în special, erau fii de ţărani.

Primul război mondial a perturbat activitatea şcolii. Elevii şi profesorii s-au refugiat la o şcoală din Budapesta în 1916, iar în sediul şcolii a funcţionat din 1 august 1914, Spitalul Militar.

După Unire, în anii 1919-1920 s-au pus bazele învăţământului românesc în Transilvania, ce s-a încadrat în procesul general de modernizare.

Şcoala de acum şi-a continuat activitatea sub denumirea „Şcoala de Arte şi Meserii”, având şi profilele metalurgic şi prelucrarea metalelor.

Înviorarea economică după anii de criză 1929-1933 impune Legea de organizare şi funcţionare a învăţământului industrial, din 16 aprilie 1936, prin care Şcolile Superioare de Arte şi Meserii erau transformate în licee industriale, cu susţinerea examenului de bacalaureat.

Liceul, denumit „Carol II”, îşi desfăşoară activitatea în baza planului de învăţământ din 1936, ce îl dezvolta pe cel din 1928, aducând noi obiecte de studiu: mecanica aplicată la motoare şi motoare de aviaţie, rezistenţa materialelor, calculul tehnic, organizarea industrială, istoria artelor industriale, istoria României, limba franceză, limba germană, ştiinţele naturii. Se urmărea rezolvarea raportului dintre cultura generală şi cea de specialitate.

Din toamna 1948, o dată cu noua lege a învăţământului, liceul industrial devine Şcoala Medie Tehnică, cu două secţii: metalurgică şi siderurgică, având clase paralele în limba română şi maghiară. Durata învăţământului era de 4 ani, având la bază gimnaziul unic introdus din 1945, iar din 1948 şcoala generală prelungită la 7 ani.

Şcoala Medie Tehnică a avut efectivul de elevi în creştere: în 1948-1949 4 clase, ajungând în 1954-1955 la 25 clase. Planul de învăţământ s-a modificat, nemaifiind discipline de studiu: religia, muzica, instrucţia civilă, caligrafia, modelajul. O atenţie mai mare era acordată matematicii, care se studia în 160 de ore, pe parcursul celor patru ani de studiu. Pregătirea de specialitate avea 4 ore în anul I, 5 ore în anii II şi III. Politica de pregătire a unui număr cât mai mare de muncitori necesari industriei, care se dezvolta forţat, a impus o nouă modificare.

În 1955 Şcoala Medie Tehnică se desfiinţează şi activitatea continuă cu Şcoala Profesională pentru meserii cu durata de 2-3 ani.

Foarte curând s-a simţit nevoia pregătirii nu numai de muncitori, ci şi de tehnicieni în întreprinderile industriale. Din toamna 1964, în şcoala noastră a luat fiinţă Şcoala Tehnică de specializare postliceală de 2 şi 3 ani, care a funcţionat timp de 12 ani, ultima serie absolvind în 1976.

Din anul şcolar 1967-1968 s-au înfiinţat în paralel şi cursurile serale, ultima serie fiind 1976-1977. În cei 8 ani cât au funcţionat aceste cursuri, au absolvit 339 de tehnicieni (132 băieţi şi 207 fete) calificaţi ca “proiectanţi pentru industria construcţiilor de maşini”. Această formă de învăţământ a cunoscut o mare afluenţă de candidaţi din toată ţara.

Experienţa din aceşti ani a arătat că pregătirea tehnică medie, într-o perioadă relativ scurtă, nu era decât o soluţie provizorie şi a impus reînfiinţarea liceelor industriale, aşa cum s-a întâmplat şi în şcoala noastră.

Conform H.C.M. nr.354/1974 se înfiinţează Liceul de mecanică nr. 3, iar din 1975 Liceul Industrial Hidromecanica cu profilurile: mecanică şi aeronautică. Astfel se diversifică formele de învăţământ din unitate, aceasta devenind Grupul Şcolar Industrial cu liceu industrial, curs de zi şi seral, şcoală profesională, şcoală de maiştri, şcoală postliceală, până în 1990.

Cu toate neajunsurile de până în 1990, datorate politicii educaţionale, dificultăţilor financiare în crearea unei baze materiale corespunzătoare cerinţelor moderne, valoarea s-a impus şi are un loc binemeritat în învăţământul braşovean. O preocupare constantă a cadrelor didactice, a conducerii şcolii, a fost modernizarea procesului de învăţământ prin folosirea metodelor active de predare în laboratoare şi în cabinetele de specialitate.

Colegiul Tehnic Iosif Silimon. Anul 2009.

În 2006 şcoala a dobândit statutul de Colegiul Tehnic „Iosif Şilimon”, propunând şi atrăgând elevii prin următoarele specializări: tehnician proiectant CAD, tehnician mecatronist, tehnician în automatizări, tehnician prelucrări mecanice, tehnician electromecanic, tehnician în aviaţie, tehnician întreţinere şi reparaţie, coafor-stilist. Întotdeauna în propunerea planului de şcolarizare s-a ţinut cont de corelarea acestuia cu necesarul de forţa de muncă şi calificările în care urmau să se încadreze aceşti tineri, prin pregătire.

În septembrie 2010, la 125 de ani de la înfiinţarea Colegiului Tehnic “Iosif Şilimon” şi la 60 de ani de la înfiinţarea Colegiului Tehnic „Astra”, cele două unităţi şcolare fuzionează formând COLEGIUL TEHNIC „TRANSILVANIA”.

Sursa info: Colegiul Tehnic Transilvania