1857 - Incepe demolarea fortificatiilor Cetatii medievale, pentru a se realiza modernizarea Brasovului
 |
| Fortificatiile Cetatii Brasovului in secolul XVII |
Activitatea comercială şi industrială tot mai intensă a oraşului, care a determinat şi o sporire considerabilă a populaţiei, a impus, ca în cazul multor oraşe de tip medieval din Europa secolului al XIX-lea, extinderea spaţiului vital al Cetăţii. Acest lucru s-a făcut pe laturile de nord-est (între Braşovul vechi şi Blumăna) şi sud (înspre Schei), unde configuraţia terenului o permitea. Începutul s-a făcut prin înlăturarea barierelor artificiale care sugrumau Cetatea, adică prin demolarea pe aceste laturi a centurii fortificate a oraşului, care îşi pierduse demult funcţia strategică şi suferise de-a lungul timpului numeroase avarii datorită incendiilor şi cutremurelor, si prin astuparea şanţurilor aferente.
Pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX - lea au fost demolate ziduri, porţi şi bastioane, unele dintre ele devenite chiar pericole publice datorită stării precare de conservare, după cum urmează:
În anul 1857 se demolează Poarta Străzii Porţii/Purzengasser Tor şi fortificaţiile aferente - bastionul porţii şi turnul interior. Această poartă se găsea la capătul de nord al Străzii Porţii/Purzengasse (apoi Căldărarilor, astăzi Republicii), aproximativ între hotelul "Coroana" şi clădirea fosta Agenţie de voiaj CFR.
 |
| Poarta Strazii Negre (actual, strada N. Balcescu) |
In anul 1874 este demolată Poarta Târgui Cailor aflată in partea de sud a oraşului, la capătul dinspre Schei al Străzii Târgui Cailor/Rossmarkt (Gh. Bariţiu)
În anul 1886 se demolează Bastionul Aurarilor/Goldschmiedbastei şi spaţiul de apărare anex centura dublă de ziduri care cuprindea Zwingerul Aurarilor. Acesta se afla pe latura de nord a oraşului, între Poarta Vămii/Kiostergiisser Tor şi Poarta Străzii Porţii, aproximativ paralel cu actualul Bulevard al Eroilor. Bastionul Aurarilor se afla aproximativ pe locul actualului corp T al Universităţii Transilvania, alături de actuala clădire a Telefoanelor.
 |
| Bastionul Curelarilor |
In anul 1891 se demolează Poarta Străzii Vămii/Kiostergasser Tor, aflată la capătul de nord al Străzii Vămii/ Klostergasse (Mureşenilor), aproximativ între actuala clădire a Rectoratului Universităţii "Transilvania" şi Palatul Wilhelm Czell, pentru a face loc tramvaiului cu aburi, care nu încăpea pe sub ea.
 |
| Fortificatiile de pe latura de nord a Cetatii au disparut cu totul. In locul lor azi exista cladirea Modarom, hotel Capitol, Muzeul de Arta, hotelul Radisson Blu Aurum (fosta cladire a telefoanelor), corpul T al Universitatii Transilvania, hotelul Aro Palace, palatul Czell, cladirea Rectoratului, scoala gimnaziala nr.6 si vila Baiulescu. |
Spaţiul vital al Cetăţii a înghiţit totodată şi zona din afara fostelor ziduri. Vechile şanţuri ale oraşului, precum şi iazurile şi bălţile care despărţeau cetatea de suburbii, au fost astupate şi asanate, iar terenul obţinut s-a folosit succesiv pentru exerciţii militare, depozite de lemne, loc de târg, parcuri şi promenada. S-au obţinut astfel spaţii largi, care au fost valorificata în scopuri edilitare.
Pe locul fostelor fortificaţii s-au ridicat clădirile noilor vremuri, modernizarea Braşovului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea urmând modelul european al timpului, timp al modernizării urbanismului. Dacă din punct de vedere stilistic secolul al XIX-lea este pentru arhitectura europeană o epocă de reflux în creaţie, prin apelul pe care îl face la stilurile istorice şi la eclectism, revanşa lui constă, aşa cum remarcă Bruno Zevi, în spaţiile exterioare, adică în urbanism .
Ţinând piept importantelor fenomene care au rezultat din revoluţia industrială, mai ales migraţia spre oraş şi apariţia noilor mijloace de locomoţie, secolul al XIX-lea se loveşte de problemele spaţiului citadin, iese în afara vechilor ziduri ale oraşului, făureşte noi cartiere periferice, formulează temele sociale ale urbanismului în sensul modern al cuvântului, construieşte oraşele grădini. Importanţa acestui aport este atât de hotărâtoare încât acest dispreţuit secol XIX. împotriva căruia se înverşunează istoricii şi criticii, ar forma poate, cel mai important capitol al spaţiilor exterioare.
Amenajarea zonei de pe brâul din jurul Cetăţii în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la început aparent la întâmplare, fără un plan de urbanism clar, apoi conform planului de sistematizare a oraşului elaborat în 1881 de către inginerul oraşului, Peter Bartesch (1842 - 1914), trădează, cel puţin pe latura de nord, un posibil model vienez cu răspândire central-europeană, care se înscrie într-un proces firesc de raportare cronologică a oraşului la timpul său, dar şi mentală, a provinciei la centru -în cazul Braşovului, la Viena, capitala Imperiului.
 |
| Strada Rudolf, la inceput de sec. XX. Azi, bulevardul Eroilor. In centrul imaginii, vila Kertsch. In stinga ei, actuala strada Republicii. Sursa foto: BCU Cluj |
Soluţia urbanistică adoptată la Braşov, oraş al Imperiului Habsburgic, este asemănătoare şi aproape contemporană (cu decalajul temporal necesar şi firesc de circulaţie şi aplicare a modelelor) cu soluţia modernizării urbane adoptată la Viena în deceniile 6-8 ale secolului al XIX-lea în cazul Ringstrasse. Ea constă, în ambele cazuri, în modernizarea oraşului prin demantelarea parţială a vechilor fortificaţii şi crearea pe locul lor a unei zone edilitare de reprezentare, constituită din clădiri publice (şcoli, spitale, cazărmi, instituţii ale statului) a cărei coloană vertebrală va fi Promenada, alee menită loisirului şi, mai ales, punerii în valoare a arhitecturii şi, implicit. a instituţiilor statul ui democratic pe care le găzduieşte.
Situaţia Braşovului la mijlocul secolului al XIX-lea şi felul in care a fost soluţionată problema modernizării sale până la sfârşitul secolului ne indreptăţesc să observăm o influenţă evidentă a urbanismului modern de tip vienez. in ambele cazuri avem de a face cu structura anacronică a unei cetăţi care strângea intre zidurile sale o viaţă social-economică din ce in ce mai trepidantă, devenind astfel incompatibilă cu necesităţile noilor vremuri.
Dărâmarea zidurilor, porţilor şi bastioanelor şi umplerea şanţurilor şi a iazurilor dintre Cetate şi suburbii cu materialul acestora au creat şi la Braşov spaţii largi, propice extinderii structurii urbane şi valorificării raţionale a spaţiului in funcţie de un proiect utilitar in concordanţă cu necesităţile unui oraş modern, deschis, diferit de tipul de urbanism anterior, medieval, care se dezvoltase intr-un spaţiu inchis determinat de configuraţia reliefului şi de necesităţile de apărare.
Pe brâul din jurul Cetăţii, pe locul fostelor ziduri şi zwingere se vor ridica, in perioada 1857 (anul inceputului demantelării) - 1902 clădiri publice şi administrative, şcoli, cazărmi şi vile, se vor amenaja parcuri şi promenade care să corespundă sistemului de valori burghez: reprezentare, confort şi loisir.
Soluţia urbanistică pe latura de nord-est a oraşului, intre fostele fortificaţii şi Dealul Cetăţuii, va aborda, după model vienez şi atât cât ii permitea relieful, perspective ample, spaţii largi in care noile clădiri, grandioase, sunt puse in valoare prin amplasarea lor "aerisită" . Toată această zonă se raportează din punct de vedere urbanistic şi spiritual la Promenada de jos/Untere Promenade, amenajată lângă fostele şanţuri ale oraşului şi reamenajată periodic până la sfârşitul secolului, care, mărginită cu tei, decorată cu fântâni arteziene şi dublată de Rudolfsring va deveni, in a doua jumătate a secolului al XIX-lea, păstrând proporţiile, bineinţeles, un echivalent cel puţin spiritual al Ring ului vienez. Ea devine corso şi zonă de reprezentare in care se vor ridica noile clădiri publice şi particulare, satisfăcând nevoile de reprezentare şi loisir ale locuitorilor oraşului şi concretizând urbanismul modern. Însăşi denumirea de "Ring", care la Viena va da numele ei intregului proiect urbanistic (Ringstrasse = Strada Ring), iar la Braşov numele coloanei vertebrale a acestei zone, demonstrează, o dată in plus, preluarea modelului vienez.
In această parte a oraşului, după ce a inceput demantelarea, au rămas locuri virane şi ţarcuri (zwingere, n.a.) neîngrădite, la care speculanţii "s-au repezit cum se reped lupii la oi". "Prada bogată" era mai ales in jurul Porţii Străzii Porţii (Republicii) unde, după 1857 - anul demolării ei, s-au construit următoarele:
Pe locul Porţii Străzii Porţii, intre actuala stradă M. Sadoveanu şi clădirea Modarom, s-au construit patru case de tip nou, vienez, cu spaţii pentru birouri la parter şi locuinţe la etajele superioare. Casa magistratului oraşului construită in 1877/78, sediul administraţiei oraşului, unde se mută primăria din Casa Sfatului, se află la colţul dintre actualele străzi Republicii şi M. Sadoveanu care a adăpostit Agenţia de voiaj C.F.R. Lângă ea sunt casa lui Bachmeyer, construită in anul 1857, şi casa lui Gyerthanyfy. Acest şir de case se termină cu Vila Kertsch, construită in anul 1887 de către inginerul şef al oraşului, Christian Kertsch (1839 - 1 908). Aceasta a fost demolată in anul 1970, pe locul ei construindu-se clădirea .. Modarom".
Pe locul unde se afla casa portarului, la Promenadă, se construieşte in anul 1858 Casa Societăţii lndustriaşilor/Gewerbeverein, astăzi clădirea Muzeului de Artă. Clădirea a fost renovată in anul 1902, primind o nouă faţadă. Mai departe, spre Poarta Vămii, se construieşte, in anul 1889, vila Maurer, vilă luxoasă pe locul căreia se va ridica mai târziu clădirea Telefoanelor. Aceste două clădiri au fost construite pe terenul zwingerului lăcătuşilor.
Lângă vila Maurer, pe terenul fostului bastion şi zwinger al aurarilor, s-a construit, intre anii 1888-1889, Şcoala Reală Superioară de Stat, devenită mai târziu Liceul Meşotă. Astăzi clădirea , adăposteşte corpul T al Universităţii Transilvania. Inainte de a fi construită această clădire, aici era unul dintre locurile de patinat ale braşovenilor.
Lângă Şcoala Reală Superioară de Stat s-a construit intre anii 1890-1891 Biserica Reformată, după planurile inginerului Alpar, de către constructorul Szalay din Sibiu. Aceasta a fost demolată in anul 1965, iar pe locul ei s-a construit aripa nouă a hotelului "Aro".
 |
| Strada Vamii, fara poarta. Cu linie de tramvai. In stinga, Palatul Czell. In dreapta, actuala cladire a Rectoratului. |
In spatele vilei Baiulescu, pe terenul fostului zwinger al curelarilor, se va construi, in anul 1 900, Liceul Romane-Catolic de Băieţi, actualul liceu "Aprily Lajos".
In partea cealaltă a Străzii Porţii/Purzengasse (Republicii), intre aceasta şi Strada Neagră/Schwarzgasse (N. Bălcescu), pe locul fostului zwinger al lăcătuşilor şi cismarilor / Schuster / Tschismenmacherzwinger, lung de 170m, s-au construit, in deceniul 9 al secolului al XIX-lea, şcolile ungureşti de stat.
In 1891 s-a construit Academia Comercială Regală Maghiară, cu faţa spre Rudolfsring, astăzi parte a corpului N al Universităţii "Transilvania". Lângă ea, pe terenul cumpărat de către Ministerul Instrucţiunii Publice de la oraş, s-au construit, câţiva ani mai târziu, o şcoală de băieţi cu faţa da spre Strada Cismarilor (Politehnicii) şi o şcoală de fete cu faţa da spre Rudolfsring. Ambele constituie astăzi clădirea liceului "Unirea".
În 1897 s-a construit, la colţul dintre Strada Porţii şi Strada Cismarilor, Şcoala de Meserii. Clădirea adăposteşte astăzi Regionala C.F.R. Nu departe de acestea, la inceputul Blumănii şi Curmăturii, se construise, in anul 1887, "Spitalul trupei", actualul Spital Militar. Pe locul cimitirului din Tigănie.
În partea cealaltă a Promenadei, pe terenul dintre fostele fortificaţii, Ţigănie şi Dealul Cetăţuii, acolo unde fuseseră inainte mlaştini şi băi, locuri de execuţie şi, mai târziu, de exerciţii militare, se vor ridica, in ultimul deceniu al secolului al XIX-lea şi primul deceniu al secolului XX. clădiri oficiale monumentale.
Între anii 1897-1898 se construieşte Palatul Finanţelor (actuala Primărie), iar lângă el, in anul 1906, Palatul Poştelor. Pe locul fostului iaz dintre Strada Porţii, Strada Neagră şi Blumăna, in care se aruncau inainte hoiturile vrăjitoarelor, devenit in secolul al XIX-lea, după asanarea sa, loc de exerctii militare, se va ridica in anul 1900 Palatul de Justitiei, care adăposteşte astăzi Consiliul Judeţean Braşov, cu nelipsita cupolă, podoaba celor mai multe palate din Budapesta. În spatele său se va construi, în anul 1902, "Inchisoarea criminalilor". Din punct de vedere stilistic, aceste clădiri nu diferă de clădirile contemporane lor din Europa. Stilul lor se dovedeşte a fi tributar istorismului de sorginte vieneză trecut, în unele cazuri, prin filiera budapestană.
Ca şi în cazul Ringstrasse, unde se aplicase un principiu caracteristic arhitecturii secolului al XIX-lea, acela de a opera selecţia stilului istoric în funcţie de finalitatea construcţiei, în zona Promenadei stilul clădirilor va fi adecvat funcţiilor lor, adică instituţiilor pe care le găzduiesc, îndeplinind o misiune ideatică. Astfel, clădirile care au un rol strict utilitar ("închisoarea criminalilor", şcolile) adoptă tipul vienez de "Mietkaserne", clădire amplă de formă dreptunghiulară, cu aspect monoton, de bloc, cu mai multe etaje, al cărei model este cazarma armatei imperiale.
Cele patru case da la capătul Străzii Porţii urmează modelul vienez al blocului de locuinţe de tip "Mietpalast" ( palat cu locuinţe de închiriat) de formă dreptunghiulară şi dimensiuni ample, care reuneşte spaţii comerciale sau birouri la parter şi apartamente la etaj.
Pentru Biserica reformată se va prefera un anumit aspect neogotic, trimitere romantică la marea epocă a catedralelor. Palatul Institutului de Pensii şi vila Baiulescu, prin stilul lor neorenascentist, fac apel la calmul echilibrat al palatului şi vilei Renaşterii italiene. În schimb, clădirile publice care adăpostesc instituţii ale statului, cu caracter de reprezentare a puterii sale - Palatul Finanţelor, Palatul de Justiţie, Palatul Poştelor şi vila Maurer (Maurer fiind prefect al oraşului pe vremea Austro-Ungariei, deci reprezentant al statului) - fac apel la pompoşenia eclectismului, care serveşte cel mai bine pompoşenia Statului şi a mentalităţii colective. Chiar şi clădirile de la Promenadă, ridicate anterior acestora, primesc faţade noi, eclectice, care să le integreze din punct de vedere stilistc ansamblului (vezi clădirea Asociaţiei Meseriaşilor, renovată în anul 1902; Palatul Wilhelm Czell, renovat în anul 1901; Şcoala Reală Superioară de Stat).
Toate clădirile de pe latura de nord-est a Cetăţii urmăresc prin dimensiuni (care le depăşesc pe cele ale clădirilor mai vechi) şi decoraţie o anumită măreţie şi o anumită somptuozitate, destinate să marcheze importanţa socială a instituţiilor pe care le găzduiesc sau a proprietarilor lor. Luat în totalitate, ansamblul este, prin excelenţă, eclectic. El este o creaţie a epocii sale, care răspunde cerinţelor societăţii epocii. Dacă luăm în considerare funcţiile pe care le îndeplinesc aceste clădiri, vom remarca faptul că, exceptând cele două vile, Maurer şi Baiulescu, toate celelalte clădiri din zona Promenadei adăpostesc instituţii publice: Biserica, Şcoala, Justiţia, Finanţele. Împreună, ele sunt, din punct de vedere simbolic, Puterea statului democratic şi cheia societăţii europene a epocii. Proporţiile lor grandioase, în comparaţie cu ale vechii arhitecturi, ilustrează proporţiile acestei puteri. Zona capătă astfel un caracter de reprezentare a forţei şi grandorii statului exercitate prin instituţiile sale.
Promenada, coloană vertebrală a ansamblului rezervată pietonilor, îndeplineşte, poate, mai mult decât o cerinţă estetică. Ea are o importantă funcţie de manipulare ideologică. Grandoarea şi forţa ansamblului reprezintă grandoarea şi forţa statului. Plimbându-se de-a lungul ei, locuitorii oraşului trebuie să perceapă, conştient sau inconştient, mesajul transmis de către arhitectură. Ei trebuie să se simtă parte componentă a acestei forţe. Mai mult decât un loc de plimbare, Promenada este un loc de subtilă manipulare ideologică, îmbrăcat într-o haină frumoasă. Şi din acest punct de vedere raportarea Braşovului la modelul vienez este evidentă. În ambele cazuri ansamblul urbanistic are, în primul rând, o funcţie ideologică, realizarea estetică nefăcând altceva decât să i se subordoneze.
Un plan de urbanism, al cărui program este înfrumuseţarea oraşului, devine expresia iconografică a valorilor unei clase sociale, obiectivele sale fiind subordonate funcţiei simbolice a reprezentării, nu funcţionalităţii. Pentru că, dincolo de valoarea lui utilitară, acest ansamblu are o valoare socială, prin faptul că incită oamenii să comunice într-o unitate, datorită puterii sale de a-i seduce. Utilizat şi contemplat în fiecare zi, în afară de încântarea pe care o stârneşte, el doreşte să le inoculeze braşovenilor respectul pentru Oraş şi Stat şi, în acelaşi timp, pentru Ei înşişi, Cetăţeni ai acestora.
Sursa info: "Un posibil model vienez pentru Braşovul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea", de Anca Maria Zamfir, revista "Cumidava" / Biblioteca digitala
Comentarii
Trimiteți un comentariu