Cronica Brasovului

. Termenul „brașoave” a intrat și s-a consolidat în limba română vorbită în secolele XVIII–XIX , deși realitatea comercială care i-a dat naștere a început mult mai devreme, în Evul Mediu (secolele XIV–XVI) . Iată cum s-a desfășurat această evoluție în timp: Istoricul și fixarea în limbă Secolele XIV–XVII (Rădăcinile): Relațiile comerciale dintre orașul Brașov și restul regiunilor românești (Muntenia și Moldova) s-au dezvoltat masiv în această perioadă. Negustorii brașoveni veneau la târguri cu mărfuri foarte lăudate sau cu replici accesibile ale unor obiecte scumpe. În acele secole, cuvântul „brașoave” descria pur și simplu mărfurile aduse din Brașov . Secolul XVIII (Tranziția semantică): Pe măsură ce cumpărătorii au observat că laudele negustorilor erau adesea exagerate, sensul cuvântului a început să treacă de la sensul propriu ( obiecte din Brașov ) către cel figurat ...

1848. Piata Sfatului În evul mediu, una din funcțiile orașului era cea de târg local, săptămânal, propriu în general tuturor orașelor, care este întregit cu târgul anual sau iarmarocul (Jahrmarkt). La cererea judecătorului orășenesc (comitele) Jacobus, printr-un act din 10 iunie 1364, regele Ludovic I acordă dreptul de târg Brașovului, conform legii de la Buda.  Prin acest act, Brașovul a fost recunoscut de fapt din punct de vedere economic și juridic ca oraș , detașându-se de celelalte localități din țara Bârsei, mai ales de Feldioara (fosta reședință a Ordinului cavalerilor teutoni, care constituia un târg rival) sau Codlea, precum și alte localități din comitatul Trei Scaune, Sfântul Gheorhe (Sanktgeorgen) și Ilieni (Illyefalva). Conform acestui act, toți negustorii care veneau la târg erau scutiți de orice vamă și taxe.  Târgurile care primeau o astfel de înlesnire erau eliberate de jurisdicția palatinilor maghiari și a tuturor judecătorilor regali (inclusiv a funcționaril...

Cetatea Brasovului, intr-un desen din anul 1751. In partea din dreapta a imaginii, poate fi observat Turnul Negru (cu acoperis) Prima atestare documentară a Braşovului apare în anul 1235 în Catalogus Nivensis II sub denumirea latină Corona. Oraşul se constituie prin dezvoltarea nucleelor Pe Coastă - Schei, anterior secolului al XII-lea, Braşovul Vechi, secolul al- XIII-lea, Şprenghi, secolul al XIV- lea şi cel cuprins între dealurile Straja-Warthe, Cetăţuie, Tâmpa. Nucleul se va transforma în cea mai mare şi mai sigură cetate din sud­ estul european. Ridicarea fortificaţiilor a fost determinată de ameninţarea invaziilor pustiitoare. Invazia tătară din 1241-12426, care a pârjolit întreaga Ţară a Bârsei a fost doar preludiul unui şir întreg de năvăliri tătare, turco-tătare şi turceşti. Cele mai cumplite pentru braşoveni au fost cele din 1335 şi 1421, când turcii pătrund pentru prima dată în sud-estul Transilvaniei şi cuceresc cetatea Dealul Şprenghi, apoi în 1436 şi 1441. După marea in...