Secolul XIV - Este construit Turnul Negru

Cetatea Brasovului, intr-un desen din anul 1751. In partea din dreapta a imaginii, poate fi observat Turnul Negru (cu acoperis)

Prima atestare documentară a Braşovului apare în anul 1235 în Catalogus Nivensis II sub denumirea latină Corona. Oraşul se constituie prin dezvoltarea nucleelor Pe Coastă - Schei, anterior secolului al XII-lea, Braşovul Vechi, secolul al- XIII-lea, Şprenghi, secolul al XIV- lea şi cel cuprins între dealurile Straja-Warthe, Cetăţuie, Tâmpa. Nucleul se va transforma în cea mai mare şi mai sigură cetate din sud­ estul european. Ridicarea fortificaţiilor a fost determinată de ameninţarea invaziilor pustiitoare.

Invazia tătară din 1241-12426, care a pârjolit întreaga Ţară a Bârsei a fost doar preludiul unui şir întreg de năvăliri tătare, turco-tătare şi turceşti. Cele mai cumplite pentru braşoveni au fost cele din 1335 şi 1421, când turcii pătrund pentru prima dată în sud-estul Transilvaniei şi cuceresc cetatea Dealul Şprenghi, apoi în 1436 şi 1441.

După marea invazie mongolă în 1241, a avut loc o primă campanie de fortificare a zonei, când se ridică primele cetăţi de piatră . La Braşov, cetatea Brassovia de pe Tâmpa a asigurat paza aşezării de la poalele dealului, aşezare care în secolul al XIII-lea era înconjurată de palisade, valuri de pământ şi şanţuri cu apă. În Schei şi pe Dealul Şprenghi au existat cetăţi de apărare, dar insuficient fortificate. 

Din cauza repetatelor năvăliri, Transilvania se înscrie într-un mare efort de organizare defensivă care cuprinde şi Braşovul. Planurile defensive datează încă din vremea lui Ludovic 1 de Anjou. Sigismund de Luxemburg vine la Braşov în martie 1395 pentru a se întâlni cu Mircea cel Bătrân în vederea organizării unui front antiotoman. Cu ocazia acestei vizite el ordonă braşovenilor să continue ridicarea zidurilor de piatră, iar Iancu de Hunedoara va ordona dărâmarea cetăţii Brassovia şi folosirea materialului la terminarea zidurilor cetăţii Braşovului. Întregul sistem de fortificaţii se termină la mijlocul secolului al XVII- lea. El se compunea din zidul de incintă, dublat sau triplat în zonele expuse, întărit de 28 de turnuri în plan pătrat, 8 bastioane şi patru porţi.

Sistemul de apărare a oraşului a fost completat de patru turnuri exterioare zidurilor: două pe Tâmpa şi două pe Warthe, care se păstrează, Turnul Alb şi Turnul Negru şi cetatea de pe Dealul Straja- Cetăţuia, ridicată între anii 1554- 1557 şi augmentată cu patru bastioane de colţ între anii 1625-1630.

Odată cu ridicarea primei incinte a zidurilor oraşului Braşov, în secolul al XIV-lea, pe botul de stâncă de deasupra Bastionului Fierarilor a fost înălţat un turn masiv cu plan pătrat, având latura de circa 7 m, numit azi Turnul Negru. El trebuia să împiedice apropierea duşmanilor de zidurile oraşului, care aici erau la mai puţin de 5 m de stâncă - abia în 1819-1820 trecerea a fost lărgită.

Cetatea Brasovului, intr-un desen din 1860. In stinga
Bisericii Negre se observa Turnul Negru.

Zidăria Turnului Negru are o înălţime de peste 10 m. Intrarea era dinspre partea oraşului la circa 2 m deasupra solului, accesibilă cu o scară mobilă. Legătura cu fortificaţiile oraşului, de care Turnul Negru se află la 31 de metri distanţă, se realiza printr-un pod mobil. Pentru apărare, Turnul Negru avea în interior galerii pe trei etaje, iar la fiecare etaj existau, pe fiecare latură, câte două guri de tragere. Spre exterior, la nivelul etajului superior, exista o galerie de lemn unde îşi făceau serviciul paznicii, care vegheau de aici asupra siguranţei oraşului, dând alarma în caz de pericol sau de incendiu. Constructia a fost acoperită odinioară cu un acoperiş în formă de piramidă, care se vede şi pe stampele mai vechi ale Braşovului.

Numele de Turnul Negru l-a primit după ce la 23 iulie 1559 un trăznet l-a lovit, incendiindu-l. Primele mărturii documentare directe privind acest monument sunt însemnările din 1541 privind retribuirile paznicilor. În 1696, turnul a fost din nou lovit de un trăznet şi refăcut după aceea în 1735. În timpul epidemiei de ciumă din 1756, se pare că Turnul Negru a fost folosit ultima dată ca adăpost şi punct de pază pentru paznicii cordonului sanitar din jurul oraşului.

În anul 1827, Johann Birthelmer, îngrijitorul construcţiilor orăşeneşti, a propus magistratului oraşului reparaţia acoperişului distrus de vitregia timpurilor, pentru a proteja turnul ca "vechi monument al strămoşilor". Invocîndu-se motivul că turnul în cauză nu aduce oraşului nici un venit, proiectul a fost respins. Abia în anul 1900 s-a reluat problema restaurării Turnului Negru, efectuându-se o consolidare a zidurilor la partea lui superioară, în anul 1901.

Vedere cu Turnul Negru din anul 1927. Sursa foto: BCU Cluj

De atunci, descompunerea monumentului a avansat. În iulie 1991, latura dinspre cetate se prăbuşeşte după o ploaie torențială. În anul 1993 începe o primă etapă de restaurare a Turnului Negru ce are ca proiectant - Institutul Proiect Braşov. Această etapă se încheie în anul 1995. În anul 2001 se finalizează lucrările de amenajări interioare şi, totodată, amenajarea unui drum pietruit de acces către turn.

Turnul Negru, in 2013, zona de acces la intrare.

Din anul 2001, Turnul Negru intra în administrarea Muzeului Judeţean de Istorie Braşov. Pe parcursul acestui an, prin finanţarea Consiliului Judeţean Braşov, la acest monument s-au întreprins ample lucrări de restaurare în ideea introducerii lui într-un circuit de vizitare, ţinându-se seama de numărul relativ mare de vizitatori ce vizitează Braşovul. La data de 5 septembrie 2001 Turnul Negru este introdus în circuitul muzeal şi turistic al Braşovului.

Turnul Negru este gazda expoziţiei permanente "Turnurile in sistemul defensiv al Braşovului Medieval". Ea este desfăşurată pe patru din cele cinci nivele ale turnului - P plus 3 - ultimul fiind utilizat ca terasă - belvedere. Expoziţia, susţinută cu imagini foto-color ale turnurilor exterioare ale cetăţii şi texte explicative, prezintă date asupra evoluţiei elementelor de fortificaţie ale cetăţii. Un număr de 87 de piese, expuse în 10 vitrine şi pe panoplii, vin să completeze informaţia oferită vizitatorului.

Turnul Negru vazut de pe Timpa (in stinga imaginii)

Curtea de Conturi a constatat, în urma unor controale efectuate în 2015 că deşi toate bastioanele si turnurile cetătii sunt înscrise în domeniul public al judeţului Braşov, de fapt ele au ca proprietar în Cartea Funciară Oraşul Braşov adică Primăria. Asa se face că toate turnurile si bastioanele orasului au fost inchise. In anul 2016, Consiliul Județean Brașov și Primăria Braşov au început demersurile pentru clarificarea situației juridice a monumentelor. Soluția a fost radierea din Cartea funciara a dreptului de administrare deținut de Consiliul Județean Brașov, iar pentru a se putea realiza acest lucru era nevoie de o hotărâre de Guvern. În acest sens, administrația județeană a pregătit mai multe proiecte de hotărâre de Guvern, dar toate au fost returnate, pentru ca mai era nevoie de clarificări. În anul 2019, a intrat în vigoare noul Cod Administrativ, act normativ care nu mai instituie obligativitatea adoptării unor hotărâri de Guvern pentru astfel de spețe. In 2020, Consiliul Județean Brașov și Primăria Braşov au rezolvat situatia, in sensul ca Primaria a preluat in administrare mare parte dintre monumente.

Sursa info: Revista Cumidava, 2007, Dinu Craciun

Surse foto (alb-negru): Revista Cumidava, nr.IV, 1970