16 octombrie 1434 - Prima mentiune documentara despre Cetatea Brasovia de pe muntele Timpa

Cetatea Brasovia de pe muntele Timpa

Cetatea Braşovia ocupa o bună parte din varful Tâmpei, înălţându-se semeaţă deasupra vaii în care s-a constituit Braşovul medieval. Cetatea Brassovia se intindea pe o suprafaţă de circa 2,3 ha, zidurile sale  aveau o grosime de 1.70 - 1,80 m.

Inceputurile  fortificaţiei sunt  prea putin cunoscute, in literatura de specialitatea se discută despre datarea  cetăţii  de pe Tâmpa anterior venirii teutonilor în Ţara Bârsei (1211). Ridicarea  în  piatră a cetăţii de pe Tâmpa, atestă din plin rolul ei strategic şi rangul de cetate  regală (numai  regele acorda privilegiul de a ridica cetăţi  din  piatră). Construirea cetăţii ar putea fi plasată în a doua jumătate a secolului al-XIII-lea, probabil între marea invazie tătară din 1241 (care a pustiit Ţara Bârsei şi o mare parte din Ungaria) şi prezenţa regelui Ladislau în Ţara Bârsei (1288); acest fapt este susţinut şi de Lucas Joseph Marienburg, care scrie despre rolul cetăţii Braşovia la invazia tătarilor din 1345 şi la invazia turcească din 1421. 

Fortificaţia a generat în trecut un număr însemnat de teorii şi de legende prin care s-a încercat explicarea prezenţei acestor ruine pe Tâmpa. Amintirea cetăţii demolate s-a păstrat însă în toponimia oraşului. În primul document conţinând toponime ale Braşovului, datând din 1464, este menţionată strada “Burch hols” (Curmătura cetăţii), azi str. Dobrogeanu-Gherea . Începând din 1480 s-au păstrat în arhivele oraşului listele de impozite pentru strada Castelului de astăzi (1480: “ad castrum ascendento”) . Alte argumente de ordin toponimic pot fi constituite de faptul că dealul Tâmpa a fost denumit timp îndelungat “Dealul Cetăţii” (“Burgberg”); de fapt “Tâmpa” era denumirea care acoperea numai vârful acestuia. În proximitatea dealului cetăţii se afla “Valea Cetăţii” (“Burggrund”), care de asemenea constituie un toponim cu referire la cetatea existentă odinioară pe dealul Tâmpa. Una dintre cauzele lipsei de cunoştinţe despre Cetatea Braşovia este penuria de izvoare scrise care se referă direct la ea, dar şi faptul că aceasta a fost demolată încă din 1455.

Prima menţionare într-un astfel de izvor a cetăţii apare într-un document datând din ziua de 16 octombrie 1434. Această sursă documentară se referea la un fapt istoric de o mare importanţă pentru locuitorii Ţării Bârsei şi anume invazia turcească din vara anului 1432. După primul atac turcesc, unii din apărătorii oraşului s-au urcat în cetate (“castrum ascendentes”). După ce a trecut pericolul, ei s-au întors de la cetate (“a castro redeuntibus”). 

Ruinele cetatii de pe latura de Vest.

Două decenii mai târziu, în anul 1455, cetatea a fost demolată din porunca guvernatorului Ungariei, Ioan de Hunedoara, pentru a evita astfel să cadă în mâinile duşmanilor. Daca duşmanii ar fi putut ocupa Cetatea Braşovia, ei ar fi putut prezenta un mare pericol pentru oraş şi, implicit, pentru întreaga ţară, dată fiind importanţa economică şi strategică a Braşovului din acea vreme. Marele voievod transilvănean, în luptele împotriva turcilor, a poposit în Braşov în noiembrie şi în decembrie 1447. Cu siguranţă că Ioan de Hunedoara a vizitat “castrum Brassoviense”, adică cetatea de pe Tâmpa şi a putut constata stadiul de degradare şi greutăţile de întreţinere ale unei fortificaţii atât de mari. 

Paviment din interiorul capelei.

Prin urmare, Ioan de Hunedoara a acceptat demantelarea zidurilor şi bastioanelor şi a dispus ca pietrele rezultate din demolare să fie folosite la întărirea zidurilor oraşului. În primăvara anului 1455, cetatea era deja demolată dar a rămas in situ întreaga capelă a fortificaţiei cu hramul Sf. Leonhard, aceasta fiind ameninţată cu degradarea din cauza părăsirii ei. De aceea, arhiepiscopul de Strigoniu a încuviinţat demolarea capelei, hotărând ca, în schimb, să fie ridicat un altar dedicat Sfântului Leonhard în biserica parohială (azi Biserica Neagră).

Cisterna cetatii, in anii 2000

Cetatea avea o incintă de piatră, de formă aproape triunghiulară, cu un bastion poligonal pe latura vestică. S-au  păstrat doar partial zidurile care aveau grosimi care variau de la 0,80 la 1,70 m. Pe  latura de sud au fost descoperite vestigiile unor încăperi. In inteiror exista o capelă şi rezervoare pentru apă săpate în stâncă. În anul 1933 Muzeul Săsesc al Țării Bârsei a efectuat în cetate săpături arheologice, care au dus la degajarea fundațiilor capelei Sf. Leonhard din apropierea porții principale a cetății. Săpăturile au fost continuate în 1937 de către Alfred Prox care a cercetat cisterna din incinta capelei. Atunci s-a putut constata că cisterna având un diametru de 6,8 m a fost adâncită în stâncă până la 5 m, unde s-a dat de un strat de apă, surprinzător la această înălțime. 

După demantelarea zidurilor cetăţii a rămas întreagă doar capela cetăţii cu hramul Sf. Leonhard, dar care fiind părăsita a ajuns într-o stare de degradare, fapt care a determinat aprobarea  desfiinţării capelei. În locul acestei capele a fost ridicat un altar dedicat Sf. Leonhard în biserica parohială Sf. Maria. 

În  prezent vegetaţia a invadat  zidurile  cetaţii, puţini  braşoveni cunosc existenţa acestor  vestigii şi  faptul ca lăstărişul şi  alunişul  ascund  ochilor  amatorilor  de drumeţii pe  Tâmpa vestigii arheologice însemnate. Astfel pe latura dinspre Păticel zidul este gros  de circa 1,70 m şi se mai  păstrează pe o  lungime de circa 100 de metri, se mai  păstrează  două turnuri pe latura dinspre Centru, iar pe latura est  un al zid lung de 150 m. şi lat de circa 1,80 m coboară spre sud până la poteca dinspre Valea  cetăţii.

Sursa info si imagini: Agenţia Metropolitană pentru Dezvoltare Durabilă Braşov