10 iunie 1364 - Regele Ludovic I acordă Brasovului dreptul de tirg. 1 noiembrie a fost stabilita ca zi de tirg in Piata Sfatului

1848. Piata Sfatului

În evul mediu, una din funcțiile orașului era cea de târg local, săptămânal, propriu în general tuturor orașelor, care este întregit cu târgul anual sau iarmarocul (Jahrmarkt). La cererea judecătorului orășenesc (comitele) Jacobus, printr-un act din 10 iunie 1364, regele Ludovic I acordă dreptul de târg Brașovului, conform legii de la Buda. 

Prin acest act, Brașovul a fost recunoscut de fapt din punct de vedere economic și juridic ca oraș, detașându-se de celelalte localități din țara Bârsei, mai ales de Feldioara (fosta reședință a Ordinului cavalerilor teutoni, care constituia un târg rival) sau Codlea, precum și alte localități din comitatul Trei Scaune, Sfântul Gheorhe (Sanktgeorgen) și Ilieni (Illyefalva). Conform acestui act, toți negustorii care veneau la târg erau scutiți de orice vamă și taxe. 

Târgurile care primeau o astfel de înlesnire erau eliberate de jurisdicția palatinilor maghiari și a tuturor judecătorilor regali (inclusiv a funcționarilor regelui), fiind supuse numai jurisdicției judecătorilor orașului. Documentul pune în evidență diminuarea treptată a rolului comitelui, influența sa în economia orașului fiind mereu mai mică, crescând în schimb autonomia orasului.

Încă din 1364, cînd regele Ludovic I acordă Brașovului privilegiul important de a ține tîrg, se fixează data de 1 noiembrie pentru acest eveniment economic anual. 

Era ocazia cea mai însemnată cînd își etalau spre vînzare produsele orășenii organizați în corporații meșteșugărești, sătenii comunelor din împrejurimi, negustorii din Moldova și Țara Românească, negustorii greci și turci, iar delegații boierilor și chiar ai domnilor români erau trimiși aici să vîndă și să cumpere. Astfel, în 1493, Vlad Călugărul trimitea la tîrgul din Braşov piper, spre a cumpăra postav; vornicul moldovean Borcea trimitea, în 1547, peste 60 capete de vite, importînd mărfuri de 1500 aspri. Registrul de socoteli al Brașovului din anul 1530 înserează prezența unui număr mare de negustori din Argeș, Buzău, Cîmpulung, Pitești, Brăila, Teleajen, Rîmnic, Slafina, Bacău, Trotuș, Bîrlad etc. 

Zona principală a târgului de alimente (Piaţa Sfatului) s-a dezvoltat între două fire de apă, situate la nord şi la sud faţă de aceasta. Târgul, situat în aval (la est) de zona locuită din jurul Bisericii Negre, se prelungea către sud, prin zona târgului de peşte (Str. A. Hirscher), până în zona târgului măcelarilor. Acesta din urmă era situat la sud faţă de actuala stradă Johan Gott, pe malul stâng al firului de apă sudic şi era continuat, în aval, prin zona de târg de vite, alături de care s-a dezvoltat zona tabacilor.

Centrul tîrgului era în forum (piața centrală a orașului, azi Piața Sfatului),unde forfota era de o uimitoare intensitate. Judele pieții, ajutat de inspectorii cu cocarde roșii-albe distinctive la pălărie, plasați în turnul sfatului sau circulînd prin tot tîrgul, se străduia să asigure bunul mers al tranzacțiilor, verificînd funcționarea cîntarelor, plata taxelor de tîrg, potolindu-i pe cei ce făceau prea mare zgomot, urmărindu-i și pedepsindu-i pe hoți. 

Pe cele patru laturi ale pieții produsele erau desfăcute spre vînzare după o minuțioasă repartizare. Cerealele erau expuse pe Șirul grîului (porțiunea de astăzi dintre numerele 1-9), florile erau vîndute pe Șirul florilor (latura dinspre muntele Timpa), postavurile și pînzeturile pe Șirul pînzei (porțiunea unde astăzi se află magazinul turistic), situat în vecinătatea Şirului fructelor. 

Existau și piețe secundare, specializate, cum a fost forum piscium, pentru vînzarea peștelui, înființat în 1520 pe locul unde astăzi este strada Hirscher, în imediata apropiere a tîrgului straielor și al prețurilor. Tîrgul de vite se ținea cam în dreptul actualei străzi Diaconul Coresi, iar tîrgul cailor se întindea dincolo de zidurile cetății, în dreptul actualei străzi Gheorghe Barițiu. În 1545 se construiește marea hală comercială a orașului (astăzi clădirea ocupată de restaurantul Cerbul Carpatin) 

Brașovenii și-au constituit un riguros sistem de protecție împotriva concurenței negustorilor din alte orașe transilvănene, a celor levantini, sau a celor ocazionali. Astfel, „grecii“ trebuiau să vîndă numai în anumite boxe, numai anumite mărfuri și la prețul stabilit de mai marii tîrgului, iar negustorilor sibieni li se reducea dreptul de a face comerț în Brașov doar la posibilitatea unui schimb cu Scaunele secuiești. 

În perioada tîrgului erau, interzise purtarea armelor, jocurile de noroc și vînzarea băuturilor. Inspectorii însărcinați cu supravegherea circulației, - adevărați agenți de circulație - vegheau asupra cărăușilor ca aceștia să mențină dreapta drumului, să respecte căile de acces prestabilite pentru fiecare piață și să nu se angajeze în depășiri! 

Stîlpul infamiei, construit în mijlocul pieții în 1559 indica locul unde se aplica pedeapsa infractorilor, care putea merge pînă la pedeapsa cu moartea. 

Brașovenii expuneau cu mîndrie produsele lor. Amintim postavul brașovean care din ordinul regelui Matei Corvin purta țesută stema orașului pe fiecare balot, pălăriile brașovenești, voalurile de horbotă mari și mici, glugile, țesătura de aba, chimirele, chingile, harnaşamentele măiestrit ornamentate, care se întîlneau pe piața Braşovului cu mărfurile așa-numite „turcești" aduse de negustorii din Muntenia și Moldova, cum erau brocardul cu fire de aur și argint, atlasul, catifeaua numită „moșinică", stofele din păr de cămilă, purpura, orezul, tămîia, nucile aromate, mirodeniile etc. 

Călătorii erau uimiți de grandoarea tîrgului braşovean. Astfel, secretarul regelui Ferdinand al Ungariei, Georg Reichersdörfer, descriind în 1550 Braşovul, nota: „Este renumit din cauza mărfurilor sale turcești. Este bogat, în special în cereale și in și este totodată și cămara cu provizii a popoarelor învecinate ... Nici unul dintre orașele Transilvaniei nu este atît de populat ca el". Călătorul italian Giovanandrea Gromo scria în 1565 că Brașovul joacă un rol important în comerțul internațional, unde toate popoarele vecine vin să facă comerț „ca într-o piață comună de mărfuri". 

Tirg in Piata Sfatului in anul 1985

La sfârşitul secolului XIX, zona Pieţei Sfatului era încă destinată târgului: planul din 1874 atestă poziţia Şirului Lânii/Inului (Flachszeile/Linenzeile) la NV, a Şirului Grâului (Kornzeile) la NE, a Şirului Dogarilor (Butilor, Fassbrüderzeile, mai târziu Böttcherzeile) la SV şi a Şirului Florilor (Blumenzeile) cu Târgul de Poame (Apfelmarkt, mai tărziu Obstzeile) la SR; Târgul cailor (Rossmarkt) era situat pe tronsonul vestic al actualei Str. Gh. Bariţiu.

Sursa info: revista Astra, ed. 1 aprilie 1968, nr. 4 / Digiteca Arcanum, "Cronica de Brasov", 2008, aut. Dan Pavalache