25 februarie 1888 - A fost sfintita Biserica Cuvioasa Parascheva Groaveri din Schei

Biserica Sf. Parascheva - Groaveri, prima jumătate a anilor 1920, colecția Renascendis. Sursa foto: Arhiva de Fotografie

După instalarea habsburgilor în Transilvania, la sfârşitul secolului al 17-lea, românii au suferit o limitare a drepturilor în interiorul cetăţii. Ei au continuat însă a avea un statut independent în Şchei şi pe dealurile din împrejurimi. În cetate trăiau doar câteva sute de români, mari comercianţi, care puteau plăti taxele mari. Aceştia n-au avut însă dreptul să-şi construiască biserica lor, împărţeau lăcaşul ortodox cu comunitatea grecilor stabiliţi aici. Se înţelege că nici cimitir nu aveau, iar morţii şi-i îngropau la început lângă Biserica „Sfântul Nicolae” din Şchei, apoi în cimitirele de pe Dârste şi Tocile, pe dealurile din apropiere. În vremea protopopului Bartolomeu Baiulescu, s-au produs mari neînţelegeri între grecii şi românii din cetate, grecii refuzând românilor dreptul de a mai sluji în lăcaşul de cult comun „Sfânta Treime”. 

Până au reuşit să obţină dreptul de a ridica o biserică în cetate, lipsiţi fiind şi de un cimitir, preotul lor, Bartolomeu Baiulescu, a cumpărat de la protopopul din Şchei, Ioan Petric, în 1872, un teren pentru a-l transforma în cimitir. Pe locul acela, numit în popor Groaveri (din termenul german „graben”, adică „groapă”, de la şanţurile de apărare care erau săpate acolo), se aflau o casă de piatră şi una de lemn, numită „casa călugărului”. În vremuri mult mai vechi, acolo exista un schit, păstrându-se până azi mormântul călugărului Gherasim, pe crucea căruia scrie: „Dăruitorul acestui loc”. Tot preotul Baiulescu a făcut demersuri pentru a construi pe teren o capelă mortuară, lucrările definitivându-se în 1875.

Aprobarea de a construi o biserică în interiorul cetăţii întârzia însă, astfel că românii care au dat bani pentru cumpărarea locului de cimitir au dăruit şi pentru ridicarea unui lăcaş de cult tot aici. Ei au donat din veniturile proprii pentru teren şi biserică peste 9.000 de florini. In 1876 s-a finalizat actuala biserică din cimitirul Groaveri, modelul ei arhitectural fiind o biserică ortodoxă din Viena. Nicolae Iorga, văzând-o, a fost impresionat de frumuseţea ei, comparând-o cu Biserica „Domniţa Bălaşa” din Bucureşti.

În anul 1888, o delegaţie a cerut Mitropolitului Miron Românul din Sibiu binecuvîntarea pentru utilizarea capelei de cimitir drept lăcaş bisericesc. Mitropolitul a trimis vorbă: „Faceţi cu binecuvîntarea mea Sfinţirea apei şi punerea Antimisului, apoi folosiţi Capela pentru oficiile sacre“. Aşa a luat naştere noua biserică din Groaveri a şcheienilor, în care s-au adus tîmpla, policandrul mic şi cîteva icoane de la capela din Tîrgul Grîului (Piaţa Sfatului). Biserica a fost binecuvîntată de Miron Românul la 25 februarie 1888. Aici au venit să se închine toţi românii din Cetate pînă la inaugurarea Bisericii Adormirea Maicii Domnului.

Din 1919 până în 1946 biserica a fost destinată serviciilor religioase ale Garnizoanei militare din Braşov aici slujind preotul militar Eugen Saftu. În 1946 s-a desfiinţat clerul militar şi capela a rămas pe mai departe pentru trebuinţele slujbelor de înmormântare până în 1954, când prin ordinul Mitropoliei Ardealului când capela din Groaveri a fost declarată „biserică parohială”.

Biserica este construită din piatră şi cărămidă, în formă de cruce, cu sânuri semicirculare, în exterior cu elemente orientale şi mozaic. Are lungimea de 18 m, 6 m lăţime şi 12 m înălţime. Tavanul este boltit, având cupola centrală dotată cu 16 ferestre, iar zidurile laterale prevăzute cu alte 3 ferestre mari cu vitralii. Acoperişul este prevăzut cu 10 turnuleţe şi o clopotniţă cu 2 clopote.

Cupola din interiorul bisericii. Sursa foto: Google Maps

Biserica a fost pictată în frescă de pictorului Iosif Vasu şi de pictorul Vasile Niculescu 1969-1973. Acesta din urmă a pictat altarul şi noul iconostas. Biserica a fost resfinţită în anul 1973 de Mitropolitul dr. Nicolae Mladin, însoţit de vicarul mitropolitan Emilian Răşinăreanul şi un sobor de preoţi, în frunte cu prot.prof. dr. Isidor Todoran. Pictura a fost restaurată de pictorul Victor Ionescu în 2007. Printre donatorii care au contribuit la refacerea picturilor din Biserica Sfînta Parascheva se numără şi fotbalistul Răzvan Lucescu. Numele fostului antrenor al F.C. Braşov este pomenit pe cupola bisericii.

Cimitirul a devenit necropola personalităţilor braşovene, în special a celor din a doua jumătate a veacului al 19-lea, se află în cartierul românilor avuţi din vechiul Braşov, bogaţi nu numai material, ci şi spiritual. 

Mormintul lui Virgil Onitiu

Este copleşitoare lista numelor inscripţionate pe crucile din cimitirul care înconjoară Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva”: poetul paşoptist Andrei Mureşanu (1816-1863), autorul versurilor imnului „Deşteaptă-te, române”; protopopul Bartolomeu Baiulescu (1831-1909), ctitorul bisericii; Ioan Alexandru Lapedatu (1844-1878), doctor al Universităţii din Bruxelles, poet, prozator, publicist şi profesor de limbi clasice, ai cărui fii gemeni, Ion Alexandru şi Ion, au fost la rândul lor mari intelectuali, dar şi unionişti la 1918; Andrei Bârseanu (1858-1922), lingvist, folclorist, fost preşedinte al despărţământului ASTRA, profesor şagunist; Virgil Oniţiu (1864-1915), cărturar, primul director al gimnaziului românesc din Braşov, autor de manuale; Sextil Puşcariu (1877-1948), marele lingvist român; pictorul Mişu Popp (1827-1892); muzicianul şi compozitorul Iacob Mureşianu (1812-1887); Gavriil Munteanu (1812-1869), mare cărturar, unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române, profesor; Constantin Lacea (1875-1950), cel mai mare lingvist şi filolog braşovean; profesorul Ion Colan (1902-1969), întemeietorul muzeului primei şcoli româneşti din Şcheii Braşovului; protopopul Sterie Stinghe (1874-1957), cărturar şi istoric. Desigur, mai sunt şi alţi oameni de seamă îngropaţi aici.

Mormintul lui Andrei Muresianu

Biserica şi-a cîştigat notorietatea şi prin faptul că este loc de popas al junilor braşoveni care au inclus-o în traseul lor, cu ocazia procesiunilor tradiţionale de după Paşte. În Groaveri se ţin de mai bine de un secol hora trocărească, aruncarea buzduganului şi ţolul. Tot la acest altar se închină şi elevii şagunişti care în fiecare an aduc un omagiu la mormîntul lui Andrei Mureşianu, autorul versurilor imnului naţional. La fiecare 15 mai, în cimitir răsună „Deşteaptă-te, române!“, intonat de elevi, profesori, fanfară şi cor. Astfel se sărbătoreşte ziua de 15 mai 1848, cînd românii din Transilvania s-au adunat pe Cîmpia Libertăţii din Blaj, cerînd drepturi sociale şi naţionale. Dacă această dată cade în perioada de dinaintea Învierii, şaguniştii cîntă şi „Hristos a înviat!“. 

Sfînta Parascheva este cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României, dovadă grăitoare în acest sens fiind mulţimea de pelerini care se închină moaştelor sale la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Circa 380 de biserici de parohie din România sînt închinate acestei sfinte, foarte iubită şi în nordul Greciei, Bulgaria şi Serbia. În Bucureşti există 18 biserici cu hramul Sfînta Cuvioasă Parascheva, iar din 2008 Paraclisul vechi din Reşedinţa Patriarhală a primit şi hramul Sfînta Cuvioasă Parascheva. În Braşov, acelaşi hram îl poartă şi biserica din Triaj.

Surse info:

Protopopiatul Ortodox Brasov

Monitorul Expres

Ziarul Lumina

Sursa foto: Protopopiatul Ortodox Brasov