1 august 1882 - Se infiinteaza Filiala Braşov a Băncii "Albina", prima filiala a bancii sibiene

Sediul Bancii Albina din Sibiu.
Sursa foto: europeana.eu

Înfiinţarea şi activarea Băncii "Albina" din Sibiu în anii 1871 - 1872, prima instituţie modernă de credit a românilor transilvăneni organizată ca societate anonimă pe acţiuni, este rezultatul unui complex de factori social-economici, culturali şi politici apăruţi şi dezvoltaţi după revoluţia din 1848 - 1849 în societatea românească din Transilvania. Refuzul românilor de a recunoaşte actul dualist din 1867, care sancţiona unirea Transilvaniei cu Ungaria, a dus la epurarea burgheziei româneşti din funcţiile publice pe care le ocupase, mai ales după 1860. In consecinţă, dacă dorea să-şi păstreze naţionalitatea, să se afirme, trebuia să-şi îndrepte atenţia spre sectoarele profesiunilor libere sau economice. Independenţa economică dublată îndeaproape de un grad de cultură tot mai înalt putea asigura acea independenţă a gândurilor şi, în perspectivă, opţiunea politică adecvată interesului naţional. In acest context, creşte în ritm accelerat numărul învăţătorilor, preoţilor, profesorilor, avocaţilor, ziariştilor, chiar a medicilor, contabililor şi economiştilor, inginerilor. 

Lipsa de capital şi obstrucţia guvernelor maghiare nu permit tinerei burghezii româneşti să se implice în mod serios în industrie şi comerţul de mare anvergură. Se va orienta, însă, spre sectorul agricol şi, legat de el, spre înfiinţarea de instituţii de credit. Primul deceniu din activitatea Băncii "Albina" a fost unul al căutărilor şi începuturilor de consolidare, pe fondul unei grave şi serioase crize economice cu care se va confrunta Austro-Ungaria, aproape continuu, până în 1879 - 1880. Acum, banca din Sibiu îşi va definitiva organizarea de tip clasic, capitalistă, renunţând la reuniunile de credit pentru participanţi - în fond nişte cooperative de credit care activau în corpul unei societăţi anonime pe acţiuni (1875), îşi va dezvolta tipuri de operaţiuni financiar-bancare specifice unei bănci (scontul cambial, lombardul, creditele ipotecare, creditele fixe cu acoperire ipotecară, creditul în cont-curent, împrumuturile pe produse, reescontul , emiterea de scrisuri funciare ce sunt acceptate spre lombardare la filialele din Sibiu şi Braşov a Băncii Austro-Ungare), face primele tatonări la Bucureşti în vederea unei colaborări cu Societatea de asigurări "Dacia", chiar pentru înfiinţarea unei filiale proprii în Capitala României Mici. 

Actiune la Banca Albina din Sibiu. 1922. Sursa foto: siebenbuerger.de

Cucerirea independenţei de stat şi proclamarea Regatului României, respectiv înfiinţarea Băncii Naţionale a României (1880), au fost momentele politice şi economice decisive care au determinat conducerea Băncii "Albina" de la Sibiu să privească cu tot mai multă atenţie spre Bucureşti . În acest context se va căuta un "cap de pod" adecvat cultivării cu eficienţă a relaţiilor "româna-române" pe linie financiar-bancară şi nu numai. Braşovul corespundea perfect acestui rol nu numai pentru poziţia sa geografică ca punct de interferenţă a drumurilor comerciale ce curgeau spre el din toate marile provincii româneşti ; pentru tradiţia acestor legături cultivate de puternica şi întreprinzătoarea negustorime românească din Şchei; pentru cuplarea la 1882, prin pasul Predeal, a reţelelor de căi ferate din România şi Austro-Ungaria. 

În oraşul de sub Tâmpa, în rândurile negustorilor şi cămătarilor români, încă din 1875 - 1876, se declanşează o acţiune care viza înfiinţarea unei filiale locale a Băncii "Albina" din Sibiu. În prima jumătate a anului 1876, comerciantul braşovean Ioan Gh. Ioan trimite conducerii Băncii "Albina" la Sibiu două scrisori în care arată avantajele pe care aceasta le-ar putea avea înfiinţându-şi o filială în Braşov. Imediat, directorul executiv Visarion Roman este trimis la Braşov să sondeze realităţile locale. În raportul pe care-I înaintează Direcţiunii el precizează că "după datele şi informaţiile primite cu această ocazie s-ar putea deschide o filială a Institutului. . . cu bun folos". 

Sugerează, totuşi, să se amâne luarea unei decizii definitive până se vor găsi încă două persoane, pe lângă Ioan Gh. Ioan, care să poată fi angajate ca funcţionari la viitoarea filială. După ce în primăvara anului 1880, concomitent cu încetarea crizei economice în imperiul dualist, se înfiinţează mai întâi o agentură, la 1 august 1882 se activează Filiala Braşov a Băncii "Albina". Între timp au fost selectaţi funcţionarii şi cenzorii necesari, au fost redactate regulamente şi normative ce urmau să stea la baza activităţii filialei, s-au stabilit tipurile de operaţiuni financiar-bancare ce urmau să fie practicate şi dobânda ce se va percepe de la clienţi. 

Primii funcţionari ai filialei sunt : Teochar Alexi - fost secretar la "Erste siebenburgische Bank zu Kronstadt" - numit dirigente (director - n. n), Nicolae Petra-Petrescu - fost casier la Centrala din Sibiu - casier şi dirigent-adjunct, George Popasu - funcţionar. Tot personalul care asigura activitatea şi controlul filialei era localnic, ridicat în majoritatea lui din rândurile tinerei burghezii româneşti.

Primul sediu al filialei "albiniste" din Braşov, între 1 august - 1 decembrie 1882, a fost în casa lui Albert Schmidt de pe strada Vămii nr. 1. De la 1 decembrie 1882 sediul se mută în casa Plecker din Piaţa Sfatului, iar din octombrie 1886 în Casele Fondului luga. In "ajunul introducerii celor mai ponderoase operaţiuni", la scurtă vreme după înfiinţarea Filialei, dirigentul Teochar Alexi îşi dă demisia la 27 septembrie 1882, fiind eliberat din funcţie de la 1 octombrie. Noul dirigent este ales în persoana lui Ioan Gh. Ioan, descendent dintr-o veche familie de negustori braşoveni, absolvent al Academiei de comerţ din Viena, fost preşedinte al "Gremiului românesc de comerţ levantin" din localitate. El va conduce Filiala până la 28 martie 1887. 

Tipurile de operaţiuni financiar-bancare activate sunt: depunerile spre fructificare, scontul cambial, împrumuturile pe efecte, creditele în cont curent, creditele cambiale cu acoperire ipotecară, împrumuturile pe mărfuri - mai ales pe cereale, lână, piei tăbăcite sau crude, ceară, scânduri , etc. Imprumuturile pe mărfuri au devenit, mai ales după amenajarea antrepozitelor din gara Braşov în 1885, tipul specific de credite pe care-l va acorda numai această filială. 

După doi ani de activitate încheiaţi cu bilanţuri deficitare, din 1884 Filiala obţine primele beneficii continuu sporite în anii următori. O nouă etapă în dezvoltarea Filialei , cea mai prosperă din istoria ei de până la 1918, este legată de numele şi activitatea noului dirigent Valeriu P. Bologa (1 octombrie 1887 - 23 mai 1899). 

Valeriu P. Bologa
director al filialei Bancii Albina Brasov
(1 octombrie 1887 - 23 mai 1899)
Sursa foto: Biblioteca Centrală Universitară
"Lucian Blaga" Cluj-Napoca

Valeriu P. Bologa s-a născut la Sibiu în familia avocatului Iacob Bologa, fost consilier la Cancelaria aulică a Transilvaniei, unul dintre cei 7 membri fondatori ai Băncii "Albina", mai apoi prim-vicepreşedinte ( 1872 - 1874) şi preşedinte (30 iulie 1874 - 30 mai 1888) al acesteia. Studiile medii le face la Sibiu, Cluj şi Viena, pentru ca în 1878 să obţină diploma de inginer al Politehnicii din Viena. După satisfacerea stagiului militar rămâne în cadrele active ale armatei ca inginer de căi ferate, până în toamna anului 1885. La 1 ianuarie 1886 ocupă prin concurs postul de secretar al Băncii "Albina" din Sibiu. După o scurtă specializare în probleme de contabilitate, afaceri de antrepozite şi zarafie la două importante bănci vieneze : "Unionbank" şi "Wiener Sparkassa", este numit dirigentul Filialei din Braşov al Băncii "Albina". 

După o atentă radiografie a activităţilor Filialei, Valeriu P. Bologa trece la o structurală reorganizare a acesteia. Ca urmare, deficitul de aproape 9.000 fi. înregistrat la sfârşitul anului 1887 se amortizează în anul următor, din 1889 înregistrându-se beneficii. Creditele vor fi dirijate în primul rând spre clientela românească din zonă, agricultori , crescători de animale, comercianţi, dar şi spre secuii şi saşii din Ţara Bârsei care apreciază promtitudinea şi egalitatea de tratament cu care le sunt onorate solicitările de credite. 

Tânărul director îşi propune stimularea unor noi tipuri de afaceri orientate spre industrie, comerţul cu ţiţei brut, rafinarea petrolului, exploatarea pădurilor, tranzitul de mărfuri pe căile ferate, construcţii, înfiinţarea unei societăţi de asigurare cu capital românesc. 

Din profiturile băncii, Valeriu P. Bologa a solicitat ajutoare băneşti substantiale pentru sprijinirea şcolilor, bisericilor, altor instituţii culturale româneşti din Ţara Bârsei. De o atenţie deosebită s-a bucurat Şcoala comercială superioară românească din Braşov, veritabilă pepinieră de contabili şi funcţionari pentru sistemul bancar românesc din Transilvania şi Regatul României. La prematura sa dispariţie din viaţă, Valeriu P. Bologa lasă la Braşov, acest "suburbiu al Bucureştilor" - cum îşi eticheta oraşul prin prisma rolului economic, cultural şi politic pe care-l juca în relaţiile "româna-române", o filială puternică, modern organizată, care prin profiturile anuale realizate se situa pe locul trei în rândul celor aproximativ 100 de institute de credit româneşti, imediat după Centrala de la Sibiu şi Banca "Victoria" din Arad .

Urmaşii săi: Nicolae Petra-Petrescu (mai 1899 - 1 ianuarie 1903, Dr. Nicolae Vecerdea (1 ianuarie 1903 - 1 ianuarie 191 3), iar apoi Dr. Tiberiu Brediceanu - nu au avut decât să-i continue linia trasată şi să facă mici corecturi organizatorice în funcţie de evoluţia legislaţiei în domeniu, respectiv directivele Centralei din Sibiu. 

Nicolae Vecerdea
director al filialei Bancii Albina Brasov
(1 ianuarie 1903 - 1 ianuarie 1913)
Sursa foto: Dan Tanasa Blog

Dr. Nicolae Vecerdea va conduce Filiala într-o perioadă foarte frământată economic şi politic. Pe fondul unei crize economice aproape continue ce va marca Europa Centrală, prevestitoare a izbucnirii războiului mondial, Filiala din Braşov a Băncii "Albina" îşi revizuieşte toate tipurile de afaceri în funcţie de rentabilitatea şi profiturile pe care le aduceau. Astfel, comerţul cu cereale în regie proprie, marcat de pierderi, este lichidat în 1905, în timp ce antrepozitele din zona gării Braşovului sunt complet reorganizate, ceea ce duce la o creştere substanţială a rentabilităţii lor. Raionul de activitate al Filialei se extinde şi asupra comitatelor Târnava Mare, Făgăraş şi Odorhei. 

In 1907 are loc o profundă reorganizare internă (ultima se făcuse în 1896) ceea ce-i facilitează Filialei o aducere în pas cu cerinţele vremii şi forţa de a face faţă unei acerbe concurenţe venite din partea a numeroase bănci şi cooperative de credit maghiare, săseşti şi româneşti din Braşov şi împrejurimile acestuia. 

Cel mai longeviv director al Filialei Braşov este indiscutabil Dr. Tiberiu Brediceanu (1 ianuarie 1913 - 31 octombrie 1935). Fiu al cunoscututlui om politic Coriolan Brediceanu, avocat şi membru în conducerea P. N. R. între anii 1881 - 1882, şi nepot al lui Constantin Rădulescu , o altă personalitate a românilor bănăţeni, cu merite deosebite în acţiu nea de înfiinţare a Băncii "Albina" - Tiberiu Brediceanu studiază ştiinţele juridice la Universitatea din Bratislava. Tot aici îşi obţine şi doctoratul. Din 1 ianuarie 1903 devine secretar al Băncii "Albina" din Sibiu. 

Tiberiu Brediceanu
director al filialei Bancii Albina Brasov
(1 ianuarie 1913 - 31 octombrie 1935)
Sursa foto: egco.ro

Directoratul lui Dr. Tiberiu Brediceanu este unic în felul său şi prin importantele, decisivele evenimente politice care l-au marcat, realizând tranziţia de la "era maghiară" la "era românească". In timpul războiului mondial, toate filialele Băncii "Albina", mai puţin Centrala, înregistrează pierderi. Un anumit reviriment se petrece doar la sfârşitul primului semestru al anului 1918, când se consemnează mici profituri. Din toamna anului 1915, pe măsura accentuării asupririi naţionale, o serie de funcţionari ai Băncii ,Albina", în primul rând ai Filialei Braşov, se refugiază în România pentru a scăpa de persecuţii. In scurtul răstimp al administrării Braşovului de către armata română, în toamna anului 1916, Dr. Nicolae Vecerdea va îndeplini funcţia de director de poliţie. Odată cu retragerea ostaşilor români, o serie de funcţionari activi, pensionari şi practicanţi, originari din Braşov, se refugiază în România. 

Conducerea Băncii .Albina" va fi constrânsă de realităţile politice ale momentului să ia măsuri contra foştilor săi funcţionari dezaprobând "faptele" lor, suspendsându-le pensiile şi ajutoarele pentru familiile rămase acasă. In toamna anului 1918, Banca revine asupra sancţiunilor, reîncadrându-şi funcţionarii în vechile drepturi, apreciind patriotismul de care au dat dovadă în anii 1915 - 1916. Incă la 9 mai 191 6 Filiala Braşov va fi pusă sub controlul poliţiei de graniţă , care îi va verifica cu stricteţe întreaga activitate şi corespondenţă. 

Intrarea României în război obligă Centrala din Sibiu, filialele Braşov, Dumbrăveni şi Mediaş, împreună cu toate valorile, să-şi fixeze temporar sediul la Budapesta în clădirea "Băncii comerciale maghiare". Chiar dacă în decembrie 1916 vor reveni la vechile sedii, activitatea lor va reintra în normal doar în primăvara anului 1918.

Pe măsura destrămării imperiului dualist, a victoriei revoluţiei în toamna anului 1918, Filiala din Braşov a Băncii "Albina" refuza controlul poliţiei maghiare, primeşte cu bucurie armata română eliberatoare, se implică în activitatea de organizare a administraţiei şi instituţiilor statului român.

Ultimul director al Filialei Braşov a fost Gheorghe Curcă (1 noiembrie 1935 - 1947). Prin el se realizează lichidarea Filialei în 1947 - 1948, bunurile acesteia trecând în proprietatea statului comunist.

Până în 1918, prin creditele acordate clientelei româneşti, Banca Albina a sprijinit dezvoltarea şi consolidarea burgheziei naţionale din Ţara Bârsei. Ţăranilor le-a facilitat cumpărarea unor suprafeţe însemnate de pământ arabil şi păduri , proprietate ale moşierimii maghiare. Meseriaşilor, negustorilor şi intelectualilor le-a permis să-şi cumpere imobila, să-şi sporească veniturile băneşti. Şcolile, presa şi alte instituţii culturale româneşti au primit ajutoare băneşti din aşa-numita "cotă de cultură şi binefacere". Creşterea puterii economice şi a gradului de cultură a românilor din zonă au constituit temelia solidă a afirmării sentimentului naţional, a accentuării luptei politice pentru drepturi naţionale, apropiere şi unire cu Regatul României. 

În România Mare, filiala "albinistă" din Braşov îşi va diversifica paleta afacerilor implicându-se în domenii economice de neconceput până în 1918. Statul îi devine un aliat în eforturile de modernizare şi diversificare a tipurilor de operaţiuni bancare. Pe parcursul întregii sale existenţa, atât înainte cât şi după 1918, nu a făcut nicio discriminare între clienţi din raţiuni etnice, religioase sau sociale. Creditele erau condiţionate numai de bonitatea gajurilor oferite de debitori drept garanţii . În birourile Filialei din Braşov a Băncii ,,Albina" s-au format generaţii de tineri specialişti care au întregit o categorie socio-profesională mai aparte, lumea funcţionarilor de bancă, indispensabilă dezvoltării unei reale economii de piaţă.

Sursa info: Mihai D. Drecin, Revista Cumidava, 2003