 |
| Mormintul pregatit in curtea Bisericii Sfintul Nicolaie. Sursa foto: Agerpres |
La 7 martie 1992, sosea de la Paris, pe Aeroportul Otopeni din București, avionul ce transporta sicriul cu rămășițele pământești ale lui Nicolae Titulescu. La ceremonia solemnă desfășurată cu acest prilej au participat personalități ale vieții politice din țară și din străinătate. După oficierea unei slujbe religioase de către patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist,
sicriul a fost depus, pentru câteva zile, în holul principal al Ministerului Afacerilor Externe, unde au avut loc ceremonii de depunere de coroane de flori.
Sîmbătă, 14 martie 1992 — cu patru zile înaintea împlinirii a 110 ani de la naştere — Nicolae Titulescu s-a întors de la drum neostenit şi lung, întrupîndu-se în pământul ţării ce l-a zămislit. A fost dorinţa testamentară expresă a marelui om politic să fie înmormîntat la în Ardeal, la Braşov, dorinţă care i-a fost îndeplinită abia la jumătate de secol de la trecerea sa în nefiinţă, în Franţa, unde se afla în exil.
 |
Sosirea cortegiului in Piata Prundului. Sursa foto: Agerpres
|
Sosind dinspre Bucureşti la Braşov, convoiul cu sicriul, pe platforma unui camion militar, a intrat în zona vechii porţi a oraşului transilvan de unde a fost întimpinat şi condus spre Şchei de Junii Braşovului. Pe parcursul întregii ceremonii, clopotele bisericilor vesteau sosirea în Ardeal intru odihna veşnică a marelui diplomat român. In Piaţa Unirii a avut loc
solemnitatea primirii cortegiului cu onoruri militare. De aici sicriul cu osemintele marelui diplomat român a fost preluat de patru militari şi depus în Biserica Sfintul Nicolae, unde s-a săvîrşit slujba religioasă de către Serafim Făgărăşanu, Episcop Vicar al Episcopiei Sibiului, Damaschin Severineanu, Episcop al Craiovei, Protopopul Zenovie Moşoiu al Braşovului, parohul Bisericii Sfintul Nicolae, Vasile Prodea, împreună cu un sobor de preoţi, după datina credinţei de neam.
Episcopii Sibiului şi Craiovei au rostit frumoase cuvinte de pomenire, în continuare ceremonia s-a desfăşurat pe platoul din spatele bisericii, aproape de cripta din marmură neagră, lîngă care sicriul a fost depus de militari pe un catafalc încadrat de patru steaguri tricolore, în bernă. Erau prezenţi membri ai Parlamentului şi Guvernului României, rude ale diplomatului român, invitaţi din străinătate, oameni ai locului şi din alte judeţe ale ţării, într-un moment istoric şi deopotrivă solemn, sobru. O gardă militară şi o fanfară a vânătorilor de munte au dat ultimul onor, înalte feţe bisericeşti au asigurat după obicei serviciul religios.
 |
Slujba religioasa de dinaintea reinhumarii. Sursa foto: Agerpres
|
Ultimele momente dinaintea împlinirii dorinţei testamentare a lui Nicolae Titulescu au fost marcate de alocuţiunile in memoriam rostite, in ordine, de Excelenţa sa domnul
Adrian Năstase — ministrul Afacerilor Externe al României, de doamna
Kira Bodart — preşedinte al Academiei Diplomatice de la Paris, de domnii Gheorghe Fulga — prefectul judeţului Braşov, Adrian Moruzi — primarul municipiului Braşov, Sergiu Chiriacescu — rectorul Universităţii „Transilvania“ şi Mihai Burlacu — preşedintele Asociaţiei „Nicolae Titulescu“ din Braşov. In acordurile Imnului de Stat.
Garda militară a executat salve de armă, dînd onorul militar eroului neamului, în continuare, în tăcere, solemn, un lung şir de reprezentanţi oficiali au depus coroane de flori.
Revenirea lui Nicolae Titulescu în țară, după 51 de ani, a fost posibilă datorită demersurilor întreprinse de Fundația Europeană „Nicolae Titulescu”, înființată la 15 martie 1991. La sfârșitul anului 1991, fundația a intentat proces, în Franța, familiei Antoniade, care se afla în posesia testamentului diplomatului român.
Fundația a fost sprijinită în aceste eforturi de Comitetul român pentru repatrierea rămășițelor pământești ale lui Nicolae Titulescu și reînhumarea lor la Brașov, constituit la 18 februarie 1992. În acest context, Tribunalul din Aix-en-Provence, prin hotărârea judecătorească din 7 martie 1992, a recunoscut ”dreptul Fundației Europene Titulescu de a repatria, de la Cannes, rămășițele pământești ale marelui diplomat și patriot”.
Nicolae Titulescu, considerat cel mai mare diplomat român,
a fost ministru al justiţiei, al finanţelor, ministru de externe, ambasador în Anglia şi Franţa, preşedinte al Ligii Naţiunilor, iar în anul 1935 a fost propus pentru Premiul Nobel pentru pace. Nemulţumite de politica externă preconizată de Titulescu, cercurile politice profasciste şi guvernele Germaniei şi Italiei au făcut presiuni pentru înlăturarea lui. În 1936, regele Carol al II-lea l-a îndepărtat din guvern, unde ocupa portofoliul de la externe.
Titulescu a plecat în exil, în Elveţia, apoi în Franta, la Cannes, unde a şi murit, în martie 1941. Deşi s-a născut în Oltenia,
prin testamentul scris în anul 1940, cerea să fie înmormântat "la poalele Tâmpei, pe o alee între brazi, undeva mai deoparte. Prietenii mei de la Braşov îmi vor găsi locul. Tache Ionescu la poalele Bucegilor, eu la picioarele lui, la poalele Tâmpei... Aparţin Bisericii Ortodoxe Române", scria Nicolaie Titulescu în testament. În ciuda dorinţei exprese de a fi înmormântat la Braşov, timp de cinci decenii, corpul său neînsufleţit a rămas în Franţa, de unde a fost adus la Braşov, abia în anul 1992. Ulterior, de la Marsilia au fost aduse şi osemintele soţiei, Ecaterina Titulescu, fiind depuse în acelaşi mormânt din Schei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu