6 iunie 1891 - Este inaugurata Gara Bartolomeu, prima gara locala a Brasovului
 |
| Imagine din jurul anului 1900, când gara (in centrul imaginii) se rezuma doar la corpul central, căruia i se alătura o copertină din lemn cu plante agăţătoare, în stilul romantic al epocii. Extinderi ale gării s-au făcut în 1908 şi la sfârşitul anilor '30. În 1967, a fost inaugurată noua clădire a gării, care exista si azi (in dreapta imaginii). Sursa foto: Calea Ferată Suburbană Braşov - Satulung. place |
Cîndva, a fost un important nod de cale ferată. De aici porneau garnituri cu navetişti către Zărneşti şi trenuri cu marfă pentru fabricile din această parte a Transilvaniei. A fost, de fapt, punctul de plecare al primei căi ferate locale a Braşovului. Datorită Gării Bartolomeu, industria românească a început să se dezvolte şi în Ardeal. Tot de aceasta gară este legat şi destinul primei linii ferate suburbane din România, care străbătea Braşovul de la un cap la altul, pînă în Satulung. Din cea mai bătrînă staţie CFR din judeţ, pentru construirea căreia George Bariţiu s-a zbătut din răsputeri, au mai rămas o clădire, prin dreptul căreia trenurile trec fără să oprească, şi o staţie de alimentare cu apă, sub care intrau pufăind locomotivele cu aburi.
La 6 iunie 1891, clădirea Gării Bartolomeu a fost inaugurată cu mare ceremonie, iar lumea adunată pe peron a văzut primul tren care pleca spre Zărneşti. Se împlinea astfel un vis vechi al braşovenilor, acela de a avea şi o cale ferată printre văi. La acea oră, exista deja Gara Braşov şi un drum de fier care venea de la Budapesta şi se îndrepta spre România, peste Carpaţi. O linie locală nu exista şi, implicit, nici gări mai mici. Nevoie de tren însă era, pentru mărfurile şi lucrătorii de la fabricile din Bod şi Zărneşti. Dar erau întreprinderi româneşti, aşa că Austro-Ungaria nu era interesată să investească. Cărturarul George Bariţiu s-a zbătut prin comisii şi comitete pînă la Viena pentru o cale ferată locală, dar abia după 40 de ani visul lui s-a împlinit. O dată cu înfiinţarea ei, s-a dezvoltat şi industria din zonă, care însemna o filatură de bumbac şi o Fabrică de Hîrtie la Zărneşti, cea mai veche întreprindere cu capital românesc din Transilvania, minele de la Cristian şi Fabrica de Zahăr de la Bod. Căruţele nu mai făceau faţă cu transportul materiilor prime. Şi negustorii se săturaseră de drumurile înfundate şi voiau să se deplaseze mai rapid. Una peste alta, calea ferată Braşov-Zărneşti era o necesitate.
În anul 1888, contele Ioan Nemeş de Hodveg şi alţi oameni de afaceri braşoveni au început tratativele pentru constituirea capitalului necesar construirii unei linii ferate locale pornind din Braşov. Ministerul Comerţului de la Budapesta a acordat concesiunea pe 90 de ani a viitoarei linii Braşov-Zărneşti, în următoarele condiţii: materialul rulant (22.600 de forinţi) trebuia procurat doar din Imperiu, poşta şi MAV să fie transportată gratuit, iar limba oficială obligatorie să fie maghiara. Concesionarii au înfiinţat la 1 mai 1890, la Budapesta, Societatea Anonimă a Căilor Ferate Vicinale Braşov-Trei Scaune. Construirea propriu-zisă a căii ferate a durat trei ani, fiind finalizată în 1892. Dar deschiderea festivă a avut loc cu un an mai devreme, o dată cu recepţia tehnică a liniei, efectuată de o comisie superioară venită de la Budapesta. Societatea Anonimă a vîndut linia MAV-ului (Căile Ferate Ungare de Stat) în 1897, iar în 1919, linia, cu tot cu gări, a fost răscumpărată de către statul român, în urma Tratatului de la Trianon. Naţionalizarea din 1948 a cuprins şi acest tronson care a devenit de stat pînă în 1989. Din 2005, trenul de persoane de pe ruta Braşov-Zărneşti nu mai aparţine SNCFR, este proprietate privată.
 |
| Gara veche din Bartolomeu. Anul 2020. In fundal e gara noua. |
Vechii ceferişti îşi amintesc că, fiindcă era în partea de nord a oraşului, o vreme i s-a spus Gara de Nord, dar denumirea n-a rezistat. La început, s-a folosit alfabetul Morse şi se semnaliza cu felinare cu gaz, un exemplar fiind păstrat şi în amintirea vremurilor cînd feroviarii braşoveni lucrau cu locomotive cu aburi Pacific. „Trenul făcea 25 de km pe oră, ceea ce pentru noi, care eram obişnuiţi cu drumurile făcute cu trăsura, era un mare progres“, scria Sextil Puşcariu în „Braşovul de altădată“, amintind şi de faptul că trecerea mastodontului de oţel speria caii. Inginerul Radu Bellu, autor a peste 40 de lucrări despre istoricul Căilor Ferate Române, cunoaşte cel mai bine trecutul Gării Bartolomeu. El spune că a fost proiectată şi executată de două societăţi din Budapesta, Led Arnoldy şi O. Smereker. În 1892, s-a construit şi remiza de locomotive din Zărneşti care a costat 6.000 de forinţi. Gările din Cristian, Rîşnov şi Zărneşti au fost inaugurate abia în 24 iunie 1892. Linia ferată a fost construită din 1.417 traverse de lemn la kilometru, aşezate pe piatră de rîu şi prinse cu crampoane pe plăci metalice, suprastructură ce asigura o viteză de 40 kilometri la oră, o sarcină de 10,5-12 tone pe osie. Lungimea căii ferate era de 25,3 kilometri şi se termina la poalele Munţilor Piatra Craiului.
 |
| Staţia de alimentare cu apă. 2008 Sursa foto: Orasul Memorabil |
Înainte de 1989, Gara Bartolomeu era staţie de desfacere pentru numeroasele depozite şi fabrici din zonă. Numărul liniilor s-a înmulţit pentru a permite gararea mai multor trenuri de marfă simultan. Tot din acest nod feroviar plecau 12 linii secundare către fabricile din zonă. Acum, în clădirea inaugurată de George Bariţiu sînt locuinţe de serviciu ale ceferiştilor. Funcţională e doar gara nouă, construită în 1967. Din cele 11 linii care trec prin faţa ei, numai pe una se mai aude glasul roţilor de tren.
 |
| Gara noua Bartolomeu, construita in 1967. Aici in anul 2020. |
Comentarii
Trimiteți un comentariu