9 septembrie 1933 - Este inaugurata Scoala primara de stat de pe Tocile, cartierul Schei

Scoala primara de stat de pe Tocile. Sursa foto: Gazeta Transilvaniei, ed. 8 septembrie 1933

Într-o atmosferă de aleasă sărbătoare, s-a săvârșit inaugurarea noului local al Școalei primare de stat de pe Tocile, ridicat prin străduința și cheltuiala Municipiului Brașov. Festivitatea s-a desfășurat în sala cea mare a noului așezământ de învățătură, în prezența unui numeros public, a intelectualilor din cartier și a reprezentanților autorităților civile, bisericești și școlare.

Noua școală, menită să slujească trebuințele școlare ale copiilor din această parte a Șcheiului, a primit numele vrednicului protopop brașovean Dr. Vasile Saftu, ca semn de recunoștință pentru activitatea sa. La solemnitate au luat parte miniștrii Dr. Voicu Nițescu și D. Gusti, secretarul general al Municipiului, Emil Socaciu, corpul didactic al școlii și delegați ai celorlalte școli brașovene, precum și reprezentanți ai Bisericii și ai reuniunilor femeiești din oraș.

După oficierea serviciului religios de către protoiereul Dr. I. Blaga, asistat de preoții Dr. Stinghe, C. Mușlea, Fl. Preșmerean și N. Furnică, a urmat sfințirea localului. Au rostit cuvântări părintele protopop Dr. I. Blaga, directorul școalei D. Căfăveiu, primarul Municipiului, Dr. C. Voicu, revizorul R. Cosma și, la încheiere, ministrul D. Gusti.

O lucrare începută cu patru ani înainte

În cuvântarea sa, primarul Dr. C. Voicu a arătat că ridicarea școlii se înscrie în preocuparea Municipiului de a înzestra Brașovul nu numai cu așezăminte economice, ci și cu instituții de cultură trebuincioase propășirii orașului.

Lucrările au început în toamna anului 1929, în timpul primariatului lui Gheorghe Cuteanu. Clădirea, întocmită după planurile aprobate de Ministerul de Interne și executată de arhitectul municipiului Nicolae Simtion, cuprinde o suprafață de 480 de metri pătrați. În cuprinsul ei se află patru săli de învățământ, cancelaria, sala învățătorilor, o sală de gimnastică, locuințe pentru director și servitor, precum și dependințele necesare. Costul lucrării s-a ridicat la 3.345.000 de lei.

Primarul a recunoscut că înzestrarea localului nu era încă desăvârșită, arătând că lipsurile instalațiilor interne urmau să fie completate în măsura posibilităților. Efortul financiar al orașului era însemnat: numai pentru întreținerea școlilor, Municipiul cheltuia anual aproximativ 3.500.000 de lei.

Școala, sub numele lui Dr. Vasile Saftu

Un moment deosebit al solemnității l-a constituit anunțul că noua școală va purta numele Dr. Vasile Saftu, în semn de recunoștință pentru activitatea sa. În cuvântarea primarului, această alegere este prezentată drept un omagiu adus unui protopop socotit de contemporanii săi drept o personalitate de seamă a vieții românești brașovene.

De atunci înainte, între zidurile acestui nou lăcaș de învățătură urmau să pășească zilnic copiii din Șchei. Primarul și-a exprimat nădejdea că dascălii vor ști să-i formeze ca oameni folositori comunității și țării și i-a încredințat directorului grija de a administra școala astfel încât sacrificiile făcute de cetățeni să-și găsească împlinirea în roadele educației.

În încheierea festivității, ministrul D. Gusti a vorbit despre rosturile învățământului primar și despre datoria corpului didactic în mijlocul poporului, subliniind însemnătatea pe care o avea școala nou inaugurată pentru acest cartier al Brașovului.

După terminarea serbării, miniștrii și ceilalți invitați au vizitat încăperile noului local. Astfel, după patru ani de la începerea lucrărilor, pe Tocile se deschidea o nouă casă a școlii — ridicată din efortul orașului și destinată copiilor din Șcheiul brașovean.

Din școala interbelică în școala generațiilor de după război

Destinul localului nu s-a încheiat odată cu perioada interbelică. Această școală primară a fost ulterior reorganizată și extinsă în perioada postbelică, devenind cunoscută brașovenilor drept Școala Generală nr. 5.

Sursa foto: Drum Nou, ed. 21 decembrie 1980

Astfel, clădirea ridicată pentru nevoile învățământului primar al anilor '30 a intrat într-o nouă etapă a existenței sale. Generații succesive de copii din Șchei au trecut pragul ei, iar localul a rămas, pentru multe familii brașovene, legat de anii de școală, de primele clase, de dascăli și de viața cotidiană a cartierului.

Arhitectura clădirii păstra caracterul funcțional al construcțiilor școlare interbelice: linii curate, o organizare sobră și practică a spațiilor, dar și o construcție solidă, gândită să răspundă nevoilor unei comunități aflate în dezvoltare. Extinderile și reorganizările ulterioare au adaptat localul cerințelor unei școli care trebuia să primească generații tot mai numeroase de elevi, fără ca vechea clădire să-și piardă identitatea.

Pentru șcheieni, localul a rămas astfel mai mult decât o simplă construcție școlară. A fost una dintre acele instituții de cartier în jurul cărora s-a construit memoria comunității.

O nouă menire după 2004

Seminarul ortodox. 2024. Sursa foto: Google Street View

După mai bine de șapte decenii de la inaugurarea sa, clădirea avea să intre într-o nouă etapă. În anul 2004, imobilul a fost preluat de Seminarul Teologic Ortodox „Dumitru Stăniloae” din Brașov, iar vechea casă a școlii primare a început să adăpostească o nouă generație de elevi, de această dată în cadrul învățământului teologic.

Schimbarea de destinație nu a însemnat însă și sfârșitul vocației educative a clădirii. Dacă în 1933 aici începeau să învețe copiii cartierului Tocile, după 2004 aceleași ziduri aveau să răsune din nou de glasuri de elevi, de această dată ai Seminarului Teologic.

Istoria localului poate fi privită, astfel, ca o succesiune de generații și de forme ale educației: școala primară interbelică, școala generală a perioadei postbelice și, în cele din urmă, seminarul teologic al zilelor noastre.

Sursa info: Gazeta Transilvaniei, ed. 14 septembrie 1933