1961 - La Spitalul unificat nr. 1 Brasov a fost infiintata una dintre cele mai moderne sali de reanimare din tara

Sala de reanimare de la Spitalul unificat nr. 1 Brasov. Sursa foto: Drum Nou, ed. 2 octombrie 1964

În anii de după război, medicina brașoveană trecea printr-o perioadă de transformări importante. Se dezvoltau noi specialități, se aduceau aparate moderne, iar chirurgia începea să beneficieze tot mai mult de progresele anesteziei și reanimării.

Un moment important în această evoluție îl găsim la începutul anului 1961, când, la Spitalul unificat nr. 1 din Brașov, a fost înființată o sală de reanimare. Evenimentul era consemnat atunci în ziarul Drum Nou, care prezenta noua realizare drept „una dintre cele mai moderne săli de reanimare din țară”.

Spitalul nr. 1, în centrul vechi al Brașovului

Pentru brașovenii de astăzi, denumirea „Spitalul unificat nr. 1” poate crea confuzie. Nu era vorba despre actualul spital de pe Calea București.

Spitalul nr. 1 fusese inaugurat la 1 septembrie 1949, în clădirea Maternității, de pe strada George Barițiu nr. 36, în centrul istoric al orașului.

Noua sală de reanimare avea să aducă aici o concepție medicală modernă pentru acea epocă.

Ideea doctorului Mircea Bleahu

Concepția sălii îi aparținea dr. Mircea Bleahu, medic anestezist-reanimator al Spitalului unificat nr. 1 și, în același timp, responsabil de problema anesteziei și reanimării la nivelul regiunii Brașov.

Necesitatea unei asemenea unități era legată de dezvoltarea chirurgiei și de posibilitatea de a salva pacienți aflați în stare critică. Medicina făcuse progrese considerabile: anestezia și reanimarea permiteau intervenții care cu numai câțiva ani înainte ar fi fost extrem de riscante.

Articolul din Drum Nou amintește chiar cazuri deosebit de grave care fuseseră salvate la Brașov, printre acestea numărându-se pacienți cu arsuri care acopereau peste 80% din suprafața corpului.

O sală construită cu mijloace locale

Realizarea noii săli este și povestea unei colaborări neobișnuite între medici, personal tehnic, muncitori și întreprinderi brașovene.

Planurile au fost sprijinite de conducerea spitalului și de autoritățile sanitare ale orașului și regiunii. Lucrările au fost executate inclusiv de angajații spitalului, care au lucrat în timpul liber pentru amenajarea spațiului. 

La realizarea aparaturii au contribuit, între alții, Uzina nr. 2 din Brașov, uzinele „Metrom”, întreprinderea industrială locală din Brașov și cea din Sibiu, precum și cooperativa „Lemn și Mobilă”.

Era, așadar, o realizare în care medicina se întâlnea cu priceperea tehnică a industriei brașovene.

Oxigen direct la patul bolnavului

Pentru acea perioadă, dotarea era remarcabilă.

În subsolul spitalului fusese amenajată o stație centrală de oxigenare și aspirație. Oxigenul și aspirația puteau fi utilizate direct la patul bolnavului, prin intermediul unor baterii speciale și al instalațiilor de aspirație.

Sala fusese gândită nu doar ca un spațiu tehnic, ci și din perspectiva pacientului: iluminarea și culoarea încăperii fuseseră concepute astfel încât bolnavul să beneficieze de maximum de confort posibil.

Pentru supravegherea și reanimarea pacienților erau folosite aparate moderne, adaptate noilor metode medicale.

Un început pentru terapia intensivă brașoveană

Privită retrospectiv, sala înființată la Spitalul unificat nr. 1 reprezintă un moment important în istoria medicinei brașovene.

Trebuie însă păstrată distincția dintre „sală de reanimare” și „secție ATI”, în sensul organizatoric modern. Documentul din 1961 vorbește explicit despre o sală de reanimare, nu despre o secție ATI cu această denumire.

Putem spune însă cu certitudine că, la începutul anului 1961, Brașovul dispunea de o sală de reanimare modernă, destinată cazurilor grave, în cadrul Spitalului unificat nr. 1, iar inițiativa era legată direct de activitatea dr. Mircea Bleahu.

Peste decenii, termenii și structurile medicinei aveau să se schimbe. Dar acea încăpere din vechiul Spital nr. 1 rămâne un reper al momentului în care reanimarea modernă începea să-și găsească un loc bine definit în medicina brașoveană.

Sursa info: Drum Nou, ed. 26 ianuarie 1961