6-8 iunie 1773 - Prima vizita la Brasov a imparatului Iosif al II-lea

Imparatul Iosif al II-lea cu soldatii sai. 1787. Sursa foto: Wikipedia

Iosif al II-lea, fiul împărătesei Maria Tereza, devenit coregent la tron în anul 1765, conform tradiției dinastice, întreprinde o călătorie în Transilvania între lunile mai-iulie 1773. Împăratul parcurge cu mare alai (12 trăsuri) alături de o întreagă escortă, un număr impresionant de orașe și sate informându-se despre viața naționalităților, adunând peste 19000 de suplice, memorii și "plânsori ... cu plan precugetat de a scoate (Transilvania) din starea unei barbarii învechite, neumane și necreștine", relata G. Bariț. 

În 6 iunie 1773 împăratul ajunge și la Brașov. Imparatul a cerut să nu i se organizeze o primire fastuoasă si a interzis chiar să se tragă clopotele sau să se audă orice salva de armă. Impăratul ia contact cu autoritățile locale. Sașii se plâng de excesele bisericii catolice și îndeosebi a misionarilor iezuiți. Împăratul, "luminat", apreciază atitudinea iezuiților drept "stranie și nechibzuită", iar "făgăduințele și amenințările goale", ca fiind dăunătoare pentru extinderea bisericii catolice. 

În timpul vizitei la Brașov, împăratul locuiește în casa Seuler (astăzi Piața Sfatului Nr.27), reședința generalilor comandanți ai graniței de sud-est a Transilvaniei. 

Printre numeroase întâlniri avute la Brașov, împăratul dorește să cunoască și pe boierii români (în exil) din oraș, pe care îi primește în audiență, îi invită la o întrunire în locuința generalului comandant, baronul Eicholz și la o prezentare militară. Printre aceștia se remarcă boierul Ienăchiță Văcărescu (poet și scriitor român, 1740-1797), care a locuit în Brașov între anii 1769-1774 și care uimește pe monarh cu cunoștințele sale lingvistice (limba franceză, italiană, greacă, pesemne și turcă), fiind folosit ca traducător printre asistenții străini.

VEZI SI: 7-8 iunie 1783 - Imparatul Iosif al II-lea viziteaza Brasovul pentru a doua oara

---

Imparatul Iosif al II-lea. Sursa foto: Wikipedia

Iosif al II-lea, născut în 1741, a fost ales coregent odată cu moartea tatălui său, Francisc I de Habsburg-Lorena, la 18 august 1765, fiind asociat la domnie de către mama sa, Maria Tereza, căreia i-a urmat mai târziu, începând cu anul 1780. În timpul domniei sale a căutat să transforme Imperiul într-un stat centralizat, sub conducerea unui suveran absolut, sprijinit de masele largi ale poporului, împotriva nobililor.

Adept fervent al "despotismului luminat", Iosif considera că misiunea sa ca lider politic este fericirea supuşilor săi. Animat de pragmatismul tipic german, suveranul s-a arătat ostil nobilimii necontribuabile şi nelucrative, dar a manifestat o neobişnuită simpatie faţă de masele de ţărani de pe tot cuprinsul Imperiului.

Reformele lui Iosif al II-lea au creat un climat favorabil schimbărilor, contribuind la structurarea unei noi mentalități.

În Transilvania reformele ating toate laturile societăţii, împăratul căutând să controleze viaţa politică şi socială a Principatului, astfel guvernează prin decrete, ignoră Dieta şi toate instituţiile care contraveneau politicii sale de centralizare. La baza acestei modalități de guvernare, Iosif al II-lea și-a fixat încă din tinerețe o lozincă: ,,Totul pentru popor, dar nimic prin popor”.

Impăratul Iosif al II-lea a fost cu adevărat fascinat de călătorii. Este considerat primul împărat austriac care și-a vizitat toate provinciile imperiului, călătorind, de asemenea, în străinătate, în Rusia, Prusia, și Franța. Călătoriile lui se constituie ca importante experienţe politice, conform programului imperial şi principiilor personale. În timpul călătoriilor, împăratul s-a arătat preocupat atât de oganizarea militară, cât și de problemele vieții cotidiene, educative, culturale, și economice căutând să cunoască direct și de aproape situația din Imperiul Habsburgic.

A vizitat în mai multe rânduri, în anii 1768, 1770, 1773, 1783 și 1786, Banatul, Transilvania și Bucovina, unde a primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă ca „bunul împărat”.  

Surse info: "Cronica de Brasov", autor Dan Pavalache, editura Haco International 2008, Wikipedia