1901 - Apare primul automobil personal la Brasov

Acesta este primul automobil înmatriculat în România (Bucureşti), în anul 1900. Era de fabricație belgiană, marca Fabrique Nationale Herstal (FN Herstal), având un motor cu ardere internă și o caroserie de tip faeton cu două locuri. Vehiculul a aparţinut lui Bazil Assan — inginer, industriaș și explorator. Cam așa trebuie să fi arătat și automobilul lui Friedrich Czell. Sursa foto: Muzeul Național de Istorie a României

În anul 1901, Brașovul a făcut primii pași în era automobilului. Primul vehicul motorizat din oraș, despre care cronicile istorice menționează că i-a aparținut industriașului Friedrich Czell, a atras atenția locuitorilor și a stârnit curiozitatea celor care îl vedeau deplasându-se fără ajutorul cailor.

La sosirea sa, automobilul a provocat o mare senzație în Piața Sfatului și în tot centrul orașului. A fost prima dată când cetățenii au văzut un vehicul care se deplasa „fără cai”.

La acea vreme, în regiune nu existau nici stații de alimentare, nici drumuri asfaltate. Combustibilul trebuia, de obicei, cumpărat cu litrul din drogherii.

Înainte de inventarea motorului cu ardere internă, produsul principal obținut din rafinarea țițeiului era petrolul lampant (folosit la iluminat). Benzina era considerată un produs secundar, distilat în cantități mici. Ea era folosită în principal ca solvent de curățare (pentru îndepărtarea petelor de pe haine). Din acest motiv, locurile unde se găsea stocată în mod natural erau drogheriile.

Primele benzinării au apărut în Statele Unite la începutul secolului XX. În 1905, la St. Louis, Missouri, a fost deschis un punct de vânzare a benzinei destinat automobilelor.

La începutul secolului al XX-lea, transportul urban era dominat de trăsuri și de alte mijloace de deplasare cu tracțiune animală. În acest context, apariția automobilului reprezenta o adevărată noutate tehnologică, dar și un simbol al modernității și al statutului social.

Friedrich Czell făcea parte din elita economică a Brașovului, familia sa fiind cunoscută pentru activitățile industriale și comerciale desfășurate în regiune. Printre afacerile asociate familiei se număra și fabrica de bere din Dârste, unul dintre reperele industriei locale.

Marca și caracteristicile tehnice ale automobilului din 1901 nu sunt precizate în informațiile istorice disponibile. În schimb, povestea apariției sale ilustrează interesul crescând al elitelor locale pentru noile tehnologii care transformau Europa la începutul secolului trecut.

Deși începuturile automobilismului brașovean au fost modeste, noul mijloc de transport a câștigat treptat teren. Până în anul 1910, evidențele menționate în cronicile istorice indicau existența a 11 automobile înregistrate în oraș.

Numărul redus al vehiculelor reflectă caracterul exclusivist al automobilului în primii ani de la apariția sa. Achiziționarea și întreținerea unei asemenea mașini presupuneau resurse financiare considerabile, astfel că proprietarii proveneau, în general, din rândul persoanelor înstărite.

Pentru aceștia, automobilul nu reprezenta doar un mijloc de deplasare, ci și un simbol al prestigiului și al accesului la progresul tehnologic. Plimbările în afara centrului urban și deplasările legate de afaceri se numărau printre utilizările posibile ale acestor vehicule.

În același timp, apariția automobilului anunța transformări importante în organizarea circulației și în relația dintre locuitori și spațiul urban.

La începutul anilor 1900, infrastructura Brașovului nu era adaptată în totalitate cerințelor automobilului modern. Străzile pavate cu piatră sau cele de pământ, praful ridicat în timpul deplasării și lipsa unei rețele de alimentare cu combustibil făceau ca utilizarea mașinii să fie o adevărată provocare.

Întreținerea automobilelor necesita, de asemenea, cunoștințe tehnice și acces la piese de schimb, ceea ce limita și mai mult răspândirea lor.

Pe străzile orașului, automobilele trebuiau să împartă spațiul cu pietonii, trăsurile și celelalte mijloace de transport existente. Diferențele dintre viteza și modul lor de deplasare au făcut necesară adaptarea regulilor de circulație și a măsurilor de siguranță.

Automobilul nu a apărut într-un oraș lipsit de alternative de transport. Încă din 1892 funcționa o legătură de tramvai suburban între Brașov și Săcele, semn că regiunea experimenta deja soluții moderne pentru deplasarea persoanelor.

Introducerea automobilului a adăugat o nouă opțiune, însă primele vehicule private nu puteau înlocui transportul colectiv. Numărul lor redus și costurile ridicate le-au menținut multă vreme în afara accesului publicului larg.

Schimbarea avea să se producă treptat, pe măsură ce automobilul devenea mai accesibil, infrastructura se îmbunătățea, iar transportul motorizat începea să fie folosit în scopuri comerciale.

În perioada interbelică, automobilul a căpătat un rol tot mai important în viața cotidiană, inclusiv prin dezvoltarea serviciilor de transport contra cost și prin apariția unor noi soluții de mobilitate urbană.

Transformările aduse de apariția automobilului în Transilvania de la începutul secolului al XX-lea sunt evocate și de lingvistul și memorialistul Sextil Pușcariu în volumul Brașovul de altădată. În capitolul intitulat „Automobilul!”, autorul rememorează perioada în care noul mijloc de transport începea să schimbe peisajul cotidian, într-o lume încă dominată de trăsuri și de vehiculele cu tracțiune animală.

Una dintre imaginile sugestive surprinse de Pușcariu este reacția cailor la apariția automobilelor. Obișnuiți cu zgomotele și ritmul deplasărilor tradiționale, caii se speriau când întâlneau aceste vehicule neobișnuite, semn al contrastului dintre lumea veche și noile tehnologii. Dincolo de aspectul anecdotic, amintirea ilustrează dificultățile de adaptare pe care le-a presupus introducerea automobilului într-o societate în care transportul motorizat era încă o raritate.

Iată citatul exact extras din volumul memorialistic „Brașovul de altădată” de Sextil Pușcariu, în care autorul povestește primele sale experiențe cu noul vehicul al epocii:

„În automobil m-am urcat târziu. Tot la Paris și tot pe vremea expoziției de la 1900; el ne-a dus până în Bois de Boulogne. Când treceam pe câmpiile Elizee, lumea tocmai se plimba, dar nu cu automobile, ci cu trăsuri și echipaje elegante.
A doua oară în viață m-am urcat în automobil pe la 1904, la București, după un chef cu prieteni. Mașina zbura cu noi la șosea cu 25 de kilometri, așa de repede, încât unul din noi — prietenul Zaharia Bârsan — striga șoferului să oprească, pentru că pățise ca Peter Schlemihl, își pierduse umbra, care nu se putea ține de automobil.”

O referire concretă la un proprietar de automobil din Brașov apare în ziarul „Gazeta Transilvaniei”, nr. 159 din 1905, într-o știre intitulată „Cu automobilul la Sibiiu”. Articolul îl menționează pe Petru Popovici din Brașov, care a efectuat o excursie la Sibiu cu propriul automobil, însoțit de profesorul Petru Roșea și de artistul dramatic Z. Bârsan. 

Potrivit relatării, călătoria s-a desfășurat pe ruta Brașov–Făgăraș–Sibiu, pe o distanță de aproximativ 120 de kilometri, parcursă în trei ore de mers efectiv, fără a socoti popasul de la Făgăraș. Ziarul precizează că Popovici își cumpărase automobilul de la Viena și că efectuase personal, la volan, și drumul de întoarcere spre Brașov, în trei zile, fără niciun accident. Știrea adaugă că proprietarul avea șofer, dar își conducea singur mașina. 

Această mărturie de presă din 1905 oferă o referință documentară concretă despre automobilismul brașovean de la începutul secolului al XX-lea, confirmând că, la numai câțiva ani după apariția primelor automobile în oraș, existau deja proprietari care efectuau călătorii interurbane pe distanțe considerabile.

„Gazeta Transilvaniei”, nr. 1 din 1914, aduce o nouă mărturie despre dezvoltarea automobilismului la Brașov: o reclamă la un serviciu de închiriere a automobilelor, oferit de Mihail Mooser.

Anunțul, intitulat „Automobil de închiriat pentru curse mai mici sau mai mari”, menționează numele lui Mihail Mooser, orașul Brașov și adresa Strada Porții nr. 39, precum și un număr de telefon pentru solicitări. 

Această sursă este importantă deoarece arată că, până în 1914, automobilul nu mai era prezent doar ca proprietate privată a unor brașoveni înstăriți, ci începea să fie oferit și pentru transport contra cost. Reclama constituie o dovadă concretă a existenței unui serviciu local de închiriere a automobilelor, fără a preciza însă câte vehicule erau disponibile sau dacă Mihail Mooser era și proprietarul acestora.

Sursa info: Informațiile referitoare la apariția primului automobil în Brașov au fost documentate cu ajutorul inteligenței artificiale (AI), prin identificarea și consultarea unor surse istorice și bibliografice disponibile, informațiile prezentate necesitând, acolo unde este cazul, confirmarea prin verificarea directă a documentelor originale.