1925 – Este finalizat Palatul Știrbey din Brașov, devenit ulterior Palatul Pionierilor și, după 2005, proprietate privată

Anii 1960. Palatul Pionierilor. Sursa foto: BOSM

Într-un colț mai puțin cunoscut al Brașovului se păstrează una dintre cele mai spectaculoase reședințe aristocratice construite în oraș în perioada interbelică. Palatul Știrbey, aflat pe strada Crișan, este legat de una dintre cele mai puternice familii ale României moderne, de Casa Regală și de o epocă în care arhitectura, peisajul și statutul social erau gândite împreună.

Studiul „Viața unui palat. Evoluția în timp”, publicat în Analele Arhitecturii în 2011, reconstituie istoria ansamblului pe parcursul mai multor decenii, de la momentul achiziției terenului până la demersurile de restaurare începute după 2005.

O proprietate cumpărată de prințul Barbu Știrbey

Barbu Alexandru Știrbey

Povestea începe în 1919, când prințul Barbu Alexandru Știrbey, una dintre figurile importante ale vieții politice și mondene românești, cumpără proprietatea din Brașov. Terenul cuprindea o grădină și două case de piatră, iar tranzacția s-a făcut pentru suma de 400.000 de coroane.

Barbu Știrbey era strâns legat de Casa Regală. Între 1913 și 1927 a fost administrator general al Domeniilor Coroanei, iar în iunie 1927 a ocupat pentru câteva săptămâni funcția de prim-ministru al României. Relația sa cu familia regală și cu domeniile acesteia avea să se reflecte și în activitatea sa arhitecturală și patrimonială.

Noua proprietate de la Brașov nu avea să rămână însă în forma în care fusese cumpărată. Știrbey a decis să construiască aici o reședință sezonieră pentru familie, iar proiectul a fost încredințat arhitectului Mario Stoppa.

Un palat construit între 1920 și 1925

Sursa: revista Arhitectura , nr.5-6, 1989

În jurul Palatului Știrbey există o confuzie frecventă privind anul construcției. Unele surse indică anul 1922, în timp ce documentele de patrimoniu și studiile de specialitate indică 1925 ca anul finalizării. Explicația este dată chiar de cercetarea arhitecturală: ansamblul a fost conceput și realizat în intervalul 1920–1925, astfel încât 1922 poate desemna o etapă a proiectului sau a lucrărilor, în timp ce 1925 corespunde finalizării edificiului.

Fișa de patrimoniu întocmită pentru monument menționează explicit că palatul a fost construit în 1925, după planurile arhitectului Mario Stoppa. La realizarea construcției au participat antreprenorul Cesare Frantoli și arhitectul F. Hoeflich. Pe fațada principală a fost amplasată și o placă ce atestă autorul proiectului.

Arhitectura și peisajul au fost gândite împreună

Interior. Sursa: revista Arhitectura , nr.5-6, 1989

Valoarea Palatului Știrbey nu se află numai în clădirea propriu-zisă. Una dintre ideile centrale ale proiectului a fost integrarea arhitecturii în peisaj.

Studiul lui Dobrin Datcu arată că palatul și amenajarea terenului au fost proiectate împreună. Clădirea a fost amplasată pe un platou amenajat la o cotă mai ridicată decât zona de acces, iar către ea au fost organizate atât căi carosabile, cât și alei pietonale. Terasele, grădinile, vegetația și punctele de belvedere completau compoziția arhitecturală.

Ansamblul avea astfel caracterul unui adevărat domeniu aristocratic. În jurul palatului existau construcții și instalații auxiliare: o uzină de apă, garaj, spălătorie, șură și grajd. Una dintre casele existente pe proprietate la momentul cumpărării a fost păstrată și folosită pentru personalul de serviciu până în jurul anului 1950.

O reședință sezonieră pentru familia Știrbey

Sursa: revista Arhitectura , nr.5-6, 1989

Palatul nu a fost conceput ca reședință permanentă, ci ca reședință sezonieră a familiei Știrbey. În arhitectura sa se regăsește stilul neoromânesc, combinat cu influențe și interpretări occidentale. Rezultatul este o clădire elegantă, adaptată terenului și relației cu peisajul.

Perioada de glorie a fost însă relativ scurtă. Schimbările politice din România aveau să influențeze direct destinul proprietarului. După moartea regelui Ferdinand, în 1927, și revenirea lui Carol al II-lea pe tron în 1930, poziția lui Barbu Știrbey în apropierea Casei Regale s-a schimbat. Prințul a plecat la Paris și a rămas în exil aproximativ un deceniu.

Prin urmare, deși palatul fusese construit pentru a deveni una dintre reședințele importante ale familiei, Barbu Știrbey s-a bucurat efectiv de el pentru o perioadă mult mai scurtă decât ar fi sugerat durata existenței clădirii.

De la reședință princiară la Palatul Pionierilor

Palat al Pionierilor. Sursa: Orasul Memorabil

Barbu Știrbey a murit în 1946. Doi ani mai târziu, schimbarea regimului politic avea să rupă definitiv legătura dintre familie și proprietate.

În 1948, proprietatea a intrat în noul sistem de administrare impus de regimul comunist, iar familia a fost evacuată. Palatul a primit o funcțiune complet diferită de cea pentru care fusese construit: a devenit Palatul Pionierilor din Brașov.

Schimbarea de proprietar și de utilizare a avut consecințe asupra clădirii. Un raport întocmit în 1954 de arhitectul Duiliu Marcu, membru al Direcției Generale a Monumentelor Istorice, consemna pierderi și modificări ale unor elemente decorative interioare. Printre acestea se numărau dispariția unor decorații în stuc ale tavanelor, modificarea pardoselilor și înlocuirea unor elemente decorative ale ușilor.

Cu toate acestea, clădirea a supraviețuit, iar caracterul său arhitectural fundamental nu a fost pierdut.

Retrocedarea și controversatul destin de după 2005

O nouă schimbare majoră s-a produs după 2005, când ansamblul a intrat în posesia unui nou proprietar, după retrocedarea către moștenitorii familiei. În acel moment, administrația locală a analizat inclusiv posibilitatea exercitării dreptului de preemțiune pentru cumpărarea imobilului.

Consiliul Local Brașov a adoptat în iunie 2005 o hotărâre prin care își exercita dreptul de preemțiune pentru cumpărarea Palatului Știrbey, situat pe strada Crișan nr. 5, fostul Palat al Pionierilor. Două luni mai târziu, însă, hotărârea a fost revocată, iar municipalitatea a renunțat la achiziție.

Începând din această perioadă, ansamblul a intrat într-o etapă nouă, caracterizată de schimbarea proprietarului și de proiecte privind restaurarea și reabilitarea. Studiul publicat în 2011 consideră explicit perioada de după 2005 drept cea în care au început demersurile pentru restaurarea și reabilitarea ansamblului.

Ce s-a întâmplat cu parcul dendrologic?

Anii 1960

O parte esențială a poveștii este reprezentată de terenul din jurul palatului. Domeniul include un parc dendrologic cu numeroase specii de arbori și plante rare, iar valoarea ansamblului nu poate fi separată de acest cadru vegetal.

În timp, statutul proprietății și intervențiile asupra terenului au generat controverse. Presa locală a relatat despre lucrări și modificări ale terenului, inclusiv despre defrișări și despre amenajarea unui heliport. Aceste intervenții au provocat reacții puternice tocmai din cauza valorii istorice și dendrologice a ansamblului.

Pentru istoria palatului, acest aspect este important: ceea ce s-a construit în anii 1920 nu a fost doar o clădire, ci un ansamblu arhitectural și peisagistic, în care palatul, grădina, aleile și construcțiile anexe formau o singură compoziție.

Cum arată situația astăzi?

Palatul in proprietate privata. Sursa: Vatra MCP

În prezent, Palatul Știrbey din Brașov este proprietate privată și nu funcționează ca obiectiv turistic deschis publicului. Surse locale recente descriu palatul și parcul dendrologic drept o proprietate privată, inaccesibilă în mod obișnuit vizitatorilor.

Această situație reprezintă una dintre marile ironii ale istoriei sale. O clădire construită ca reședință sezonieră a unei familii princiare, transformată ulterior de regimul comunist într-un spațiu destinat activităților pentru copii, a revenit după 2005 în circuitul proprietății private, dar nu și în circuitul public al patrimoniului vizitabil.

Din punct de vedere juridic și patrimonial, palatul rămâne însă un monument istoric, iar valoarea sa nu se limitează la zidurile clădirii. Ansamblul și relația dintre construcție și peisaj constituie elemente esențiale ale patrimoniului său.

Surse info:

• Analele Universității Spiru Haret – Arhitectură, nr. 2/2011, „Viața unui palat. Evoluția în timp”, PDF integral.
• Mitran, Gheorghe, Monumente istorice din județul Brașov – Țara Bârsei, vol. II – Cetăți, castele, palate.
• Vatra MCP, „Palatul Știrbei din Brașov”, 21 octombrie 2024, link.
• Consiliul Local Brașov, HCL nr. 361/2005 și HCL nr. 541/2005, HCL 361, HCL 541.
• BizBrașov, „Urbaniștii care conturează noul PUG al Brașovului au propus ca Palatul Știrbei [...] să fie redeschis circuitului public”, 10 octombrie 2024, link.