CRONO STIRI despre drumurile din Brasov

 

Din problemele Brașovului: Praful 

Tribuna, 1941-04-28 / No. 20

Un mare neajuns al Brașovului este praful, care te însoțește peste tot, dar mai ales pe străzile cu o circulație mai intensă. De unde atâta praf la Brașov și de ce?

Căutând să rezolvăm această dificilă problemă, am ajuns la concluzia că marele vinovat al răspândirii prafului este pavajul. La Brașov avem patru categorii de pavaj, și anume:

1. Pavaj nou, asfaltat, pe o mică parte din Calea Victoriei, Promenada și o mică parte din Strada Lungă.

2. Pavaj cu pat de beton și cu partea carosabilă din piatră de granit, între rosturi cu asfalt: Strada Lungă, Calea Victoriei etc.

3. Pavaj vechi, fără pat, cu partea carosabilă din pietre mari, între rosturi cu nisip: cea mai mare parte din centru, Strada Iuliu Maniu, Strada Regele Carol I, Strada Regele Mihai I etc.

4. Străzi nepavate: majoritatea străzilor orașului și în special acelea care fac legătura între arterele principale de comunicație.

Considerând aceste patru feluri de pavaje, constatăm că originea prafului la Brașov este defectuozitatea unora dintre ele. Astfel, la drumurile cele mai vechi, cu patul tip „macadam”, acesta, în loc să fie construit din roci de granit sau alte roci tari, ori chiar din pietriș de râu, este realizat din roci de calcar amestecat cu argilă, provenite din carierele din apropierea Brașovului, roci despre care se știe că sunt foarte ușor erodabile.

Din această cauză, aceste drumuri se strică ușor și sunt pline de gropi. Partea carosabilă a acestor drumuri este întreținută tot cu material de piatră de calcar și argilă. Piatra se fărâmițează ușor și, după un timp relativ scurt, calcarul se transformă într-un praf fin care, fiind ridicat în aer de mașini, este răspândit de vânt.

Argila din calcar, în timp de ploaie, se transformă în noroi și este purtată de roțile mașinilor pe pavajul de piatră din oraș. Iată de ce, cu toate că serviciul salubrității depune o intensă activitate pentru curățirea străzilor, activitate care costă sume enorme Primăriei municipiului, avem totuși în Brașov extraordinar de mult noroi și praf.

Străzile laterale, care sunt foarte multe, sunt nepavate și neîngrijite, contribuind prin aceasta mult la răspândirea prafului și noroiului, care este adus de autovehicule până în centrul orașului.

Pavajul vechi din centrul orașului contribuie și el, într-o destul de mare măsură, la răspândirea prafului, căci nisipul dintre pietrele mari ce formează partea carosabilă este ridicat în aer de mașini și de vânt. Ferească sfântul să nu fiți surprinși prin apropiere de Coroana în mijlocul unui „vârtej” de vânt! Căci, în acest caz, veți constata că nisipul provenit de pe pavaj v-a acoperit hainele, părul și ochii.

Să nu se creadă însă că lipsa unui pavaj bun și unificat a scutit orașul de cheltuieli. Din contră, întreținerea pavajului existent la drumurile vechi, cu pat de „macadam”, presupune cheltuieli enorme, deoarece partea carosabilă măcinându-se repede trebuie înlocuită des.

Aceste cheltuieli se prezintă într-un ciclu închis și continuu:

1. Cheltuieli de pavare;

2. Cheltuieli de îndepărtare a noroiului format pe străzile principale ale orașului;

3. Cheltuieli de pavare din nou.

Astfel, acest ciclu de cheltuieli, care se repetă la intervale scurte, încarcă enorm gestiunea Primăriei orașului, fără a fi întru nimic folositor.

Remediul? Nu poate fi decât pavarea a cât mai multor străzi laterale și periferice cu un pavaj bun, precum și înlocuirea cu asfalt a nisipului dintre pietrele ce formează partea carosabilă a pavajului vechi, tip „macadam”, sau chiar, eventual, înlocuirea completă a părții carosabile.

Cheltuielile care s-ar efectua cu aceste lucrări ar fi, în aparență, foarte mari; însă, raportate în timp, rezultă tocmai contrariul. Prin aceasta, cheltuielile făcute de Primăria orașului pentru a curăța de noroi și praf străzile bine pavate s-ar reduce enorm, deoarece cauzele producerii noroiului ar fi mult diminuate.

În plus, s-ar crea un mare avantaj și pentru populația din străzile laterale sau periferice, care astfel ar fi scutită să mai înoate în noroi și să înghită atâta praf.