1970 - Sint dezvelite sculpturile de arta monumentala Sfinxul si Obeliscul din fata Garii CFR Brasov

Sfinxul, amplasat in zona Garii CFR, in 1970.

La finalul anilor 1960 autoritatile locale au decis sa realizeze o serie de monumente dedicate personalitatilor marcante ale Brasovului, dar si monumente de arta care sa fie amplasate in diverse zone ale orasului. Unele dintre aceste proiecte s-au realizat, altele nu. Prezentam aici doua lucrari care se regasesc si in prezent in Brasov. Sfinxul (amplasat azi in zona spitalului judetean si caruia i se mai zice si "capul lui Eminescu") si Obeliscul din fata Garii CFR Brasov. 

In editia din 20 iunie 1970 a revistei "Flacara" sint prezentate aceste doua monumente, dezvelite in primavara acelui an:

O surpriză pentru oaspeţii frumosului oraş de la poalele Tîmpei, în spaţiul cuprins între impozanta clădire a noii gări şi marele ansamblu de blocuri, ridicat şi el de curînd în această parte a oraşului, a fost înălţat un admirabil obelisc, înalt de 15 metri, obeliscul — o admirabilă săgeată care ţîşneşte din pămînt spre cer , are darul de a simboliza evoluţia unui oraş cu rădăcini adînc înfipte în istorie şi a cărui evoluţie tinde cît mai sus. Autorul lucrării: sculptorul Boris Leonovici din București. Obeliscul este realizat din aramă ciocănită, cu miez de beton armat. Executarea a durat doi ani. Prin frumuseţea lui, prin modul modern cum a fost tratat subiectul, obeliscul constituie la ora aceasta unul dintre cele mai moderne monumente ale Braşovului. 

Un alt monument menit să înfrumuseţeze oraşul a fost aşezat recent tot în noul cartier din jurul gării. Este vorba de o admirabilă lucrare în piatră a sculptoriţei Corina Ioniţă, ce pare a simboliza prin linii sintetice legătura dintre om şi munte. Autoarea lucrării a dat de altfel pietrei pe care a cioplit-o trăsături umane, ale unui sfinx. 

Aceste două noi monumente ale Braşovului fac parte, aşa cum aflăm la Comitetul local pentru cultură şi artă, dintr-o suită de obiective de artă monumentală cu care urmează să se împodobească oraşul. Printre acestea va fi şi o serie de statui monumentale ridicate în memoria unor mari personalităţi culturale ale ţării, care au trăit sau şi-au desfăşurat activitatea la Braşov. Una din ele va fi dedicată memoriei lui Andrei Mureşanu. Monumentul, din bronz, înalt de trei metri (autor: sculptorul Virgil Fulicia din Cluj), va fi aşezat în centrul oraşului, în apropierea Teatrului de stat. Un al doilea mare monument (tot din bronz), înalt de doi metri şi jumătate, este consacrat compozitorului Gh. Dima. Va fi înălţat în parcul din faţa casei memoriale care-i poartă numele. Autor: sculptorul Gh. Stănescu din Bucureşti. Diaconului Coresi i se va ridica o statuie din bronz de peste trei metri. Ea va fi aşezată în Şcheii Braşovului, în faţa primei şcoli româneşti (înfiinţată la sfîrşitul secolului al XV-lea), azi muzeu, acolo unde Coresi a tipărit cele dinţii cărţi în limba română. Autorul acestui monument este tînărul sculptor Mihai Meiu. Toate aceste statui monumentale adună cum ne informează tov. Dimitrie Roman, inspector cu problemele de artă pe lingă Comitetul pentru cultură şi artă din Braşov — se găsesc în clipa de faţă în lucru, urmînd ca într-un viitor nu prea îndepărtat să fie instalate în locurile stabilite. 

Anii 1970. Locul initial in care a fost asezat Obeliscul.

2009. Obeliscul, cu spatiu aerisit in jur. Sursa foto: Google Street View

2022. Obeliscul inconjurat de copaci ornamentali. Sursa foto: Google Street View

2023. "Sfinxul" in zona spitalului judetean, linga monumentul eroilor revoltei din 15 Noiembrie 1987. Sursa foto: Google Street View

In editia din 28 octombrie 1970 a ziarului "Drum Nou", sculptorul Boris Leonovici, autorul obeliscului de la Gară, a acordat un interviu cotidianului local, in care a vorbit despre cariera sa, dar si despre povestea monumentului pe care l-a realizat.

— Ce loc ocupa în activitatea dvs. creatoare arta monumentală? 

— Acord o atenţie deosebită artei monumentale, pentru că lucrările fiind amplasate în pieţe şi locuri de mare circulaţie, cu alte cuvinte mai la vedere, se adresează unui număr mult mai mare de oameni decît cele prezente în expoziţii şi muzee, care sînt vizionate doar de către cei interesaţi. In 1969 am executat pentru Oradea o sculptură în piatră „Jocul Felegii". 

— ...care, dacă nu mă înşel, se află amplasată tot in faţa gării... O predilecţie?

— Nu, o simplă şi fericită coincidenţă dacă avem în vedere că orice gară este, poate, poarta principală a unui oraş. 

— Este cunoscut faptul că în domeniul de creaţieal artelor plastice, cea mai mare dificultate de realizare o prezintă lucrările de artă monumentală, care solicită găsirea soluţiilor de exprimare unor teme date. Acceptînd acest punct de vedere vă rog să ne spuneţi ce dificultăţi aţi întîmpinat în realizarea obeliscului şi-n special cum aţi ajuns la exprimarea temei date în această formă ? 

— Obeliscul a fost contractat acum aproape 4 ani (n.r. 1966), după ce am cîştigat concursul organizat pentru realizarea unei lucrări pe tema „Momente din istoria veche şi nouă a Braşovului".  Lucrarea este o formă sculpturală de sine stătătoare. Am ajuns la această modalitate de tratare a temei, pe verticală — deci sub forma de obelisc — pentru că ea a fost dictată de necesitatea de organizare a spaţiului arhitectural înconjurător al locului de amplasament, fericit ales de arhitectul Adrian Tomescu. De fapt tema dată nu reclamă neapărat un obelisc, însă, forma concretă de realizare a obeliscului trebuia să răspundă la tema solicitată de concurs. Pe de altă parte, o lucrare de artă monumentală trebuie să răspundă unor necesităţi social-culturale specifice localităţii în care se amplasează. Pornind de aici, tema a reclamat o documentare serioasă asupra trecutului istoric, economic, cultural şi social al oraşului şi o înţelegere profundă a vieţii sale contemporane. In tratarea temei, am pornit de la ideea unui copac — care mi-a sugerat întotdeauna forţă — pe care l-am stilizat pînă la esenţă, păstrînd trei elemente constitutive cu funcţii simbolice distincte. Rădăcinile prin contorsiunile lor, sugerează frămîntările trecutului istoric, simbolizează munca generaţiilor trecute şi prezente legate de aceste meleaguri; acesta este şi motivul pentru care lucrarea nu are soclu şi porneşte direct din pămînt. Trunchiul reprezintă înmănuncherea năzuinţelor de progres, realizarea lui prin dinamica timpului nostru, el constituind suportul puternic, sigur, cert pe care, şi din care, ţîşnesc mugurii viitorului — cel de-al treilea element. Acum cînd trăiesc cu sentimentul împlinirii, ca efect al realizării acestui obiectiv de artă monumentală —în felul său, unic în ţară — doresc să profit de această ocazie şi să transmit caldele mele mulţumiri organelor locale, pentru sprijinul acordat cu prilejul montării obeliscului și constructorilor de la I.R.C. Brașov, care datorită ineditului lucrării au rezolvat destule probleme dificile. 

Sursa info si foto: Drum Nou, Flacara / Digiteca Arcanum