7 martie 1892 - Este inaugurat primul tramvai mecanizat din România. "Trenul galben" functiona cu aburi.

Statia "Promenada", vizavi de Primarie.

Tramvaiul îl găsim în literatura de specialitate ca un mijloc de transport în comun cu tracțiune electrică (la început și cu tracțiune animală), folosit de obicei în orașe și constituit din 2-3 vagoane (din care unul este vagon motor) care rulează pe două șine metalice înglobate de regulă în carosabilul străzii. La București primul tramvai cu cai a fost dat în exploatare la 28 decembrie 1872, pe un traseu ce lega Calea Moșilor cu Piața Sfîntu Gheorghe și Bariera Mogoșoaia. În anul 1906 funcționează, timp de un an la București și o linie de tramvai cu abur pe traseul Gara de Nord - Bariera Sfînta Vineri. 

Ultima jumătate a secolului XIX găsește o agricultură dezvoltată în Țara Bîrsei, dar, în anul 1890 industria brașoveană cuprindea 75 de fabrici: 8 fabrici de spirt și 2 fabrici de bere precum și numeroase ateliere meșteșugărești de mică industrie. 

Recensămîntul din 31.XII.1890 făcut în comitatul Brașov stabilește o populație totală de 86.548 de suflete (din care în Brașov - 30.802 suflete și în Săcele - 20.766 suflete). Pentru edilii orașelor apar probleme privind deplasarea în comun pentru cei peste 50.000 de locuitori din Brașov și din cele 7 sate, angajați în industrie și chiar pentru turiștii care vizitau minunatele locuri istorice sau naturale ale Țării Bîrsei. 

În ultimul deceniu al secolului XIX, singurele posibilități de deplasare le ofereau căruța sau tramvaiul cu cai. În vederea rezolvării problemei, la începutul anului 1890, se constituie Societatea pe acțiuni de căi ferate Brașov-Trei Scaune, care urma să construiască liniile de căi ferate Brașov-Bartolomeu, Bartolomeu-Zărnești; Brașov-Prejmer și Braşov-Săcele. 

În luna aprilie 1890, Societatea pe acțiuni pentru construirea căilor ferate Brașov-Trei Scaune și-a ținut adunarea generală constituantă. Capitalul în acțiuni de 4.008.000 florini din care 1.120.000 se acoperă prin acțiuni fundamentale. 

Construcția liniei de cale ferată a început în primăvara anului 1890 din stația Bartolomeu de către firmele ing. Oskar Smreker şi Leo Arnoldy. Linia ferată Bartolomeu-Satulung avea o lungime aproximativă de 17 km.  În punctul de plecare Bartolomeu se regăsea și o remiză în fața clădirii de călători. 

Automotor cu abur stația Piața Sfatului, cca. 1905.

Pornind din gara Bartolomeu, unde exista şi o mică remiză aflată vis-a-vis de clădirea de călători, linia urca pe Strada Lungă până în Piaţa Sfatului, de unde cobora înapoi pe Strada Mureşenilor, cotea la dreapta în dreptul hotelului Aro de astăzi şi prin actualul parc, ajungea în faţa Primăriei Oraşului Braşov unde se afla staţia Promenadă. Din acest punct, linia cobora pe Bulevardul 15 Noiembrie pană la staţia Schiel (denumită ulterior ramificaţie şi apoi Strungul) în Piaţa Hidromecanica, de unde se făcea legătura cu vechea staţie Braşov MAV/CFR, iar o altă linie se continua pe sub Dealul Melcilor, prin Poiana Honterus şi Nouă, trecea prin Dârste unde traversa, la nivel, calea ferată Predeal-Braşov şi prin marginea satelor Baciu, Turcheş şi Cernatu, apoi se oprea la staţia Satulung - terminus. În staţiile-ramificaţie Dârste, Braşov şi Satulung se aflau instalaţii de alimentare cu apă a locomotivelor. În stația Satulung se aflau şi Atelierelele de locomotive şi vagoane.

În 1891, poarta Vămii a fost dărâmată pentru că locomotiva cu aburi nu putea trece pe sub ea. La 31 octombrie 1891 construcţia liniei se apropia de sfârşit. Probele de circulaţie au continuat în lunile ianuarie şi februarie 1892, când Primăria Braşovului a afişat repetate apeluri către populaţie, să stăpânească animalele şi să se ferească dintre linii. In ciuda acestui fapt, au existat evenimente, consemnate de presa vremii. Astfel, la scurtă vreme după inaugurarea liniei, în dimineaţa zilei de 5 mai 1892, zugravul Elias Berko a sărit din mers pe strada Lunga, "lovindu-se grav la cap şi la şold". mai tirziu, in toamna anului 1908, o fetiţă de 4 ani, ieşită la joacă, a fost surprinsă de tren şi omorâtă pe loc. 

Triunghiul de cale ferată din zona
actualului giratoriu de la Rectorat.

Deschiderea oficială pentru traficul de călători a avut loc la 7 martie 1892, când au început să circule zilnic două perechi de trenuri, dar afluenţa a fost atât de mare, încât la 9 aprilie 1892, primăria oraşului a cerut suplimentarea cu încă două perechi de trenuri. La 25 iunie 1892 are loc recepţia tehnică definitivă a întregii lucrări. Sarcina maximă era de 12 tone/osie permiţând 50 km/h pentru automotoare, 30-35 km/h pentru trenuri de călători şi 20 km/h pentru trenurile de marfa.

Tramvaiul cu abur era remorcat de mici locomotive cu abur, care tractau 2 sau 3 vagoane, construite din lemn cu o capacitate de 20-30 de persoane fiecare. Unul din vagoane era jumătate clasa I și jumătate clasa II, iar la primul vagon, un compartiment special era rezervat transportului de bagaje și mărfuri. La începutul exploatării în anul 1893, în stația Satulung, s-au încărcat/descărcat și transportat 800 kg de mărfuri diverse. In general materialul rulant și linia erau de slabă calitate și vagoanele de capacitate mică. Funcționarea cu cărbune a locomotivelor polua atmosfera iar zgomotul produs deranja locuitorii, atît ziua cît și noaptea. 

Clădirile de călători din staţiile Bartolomeu, Promenadă, Ramificaţii, Fabrica de Ciment, Noua, Dârste Băi erau executate din cărămidă, iar în punctele de oprire Honterus, Baciu, Turcheş şi Cernatu se aflau mici adăposturi din lemn, acoperite cu ţiglă.

STATII DE CALE FERATA

Pe calea ferată Bartolomeu-Satulung, în lungime de 16,296 km, au funcţionat 10 staţii de cale ferată cu un număr de 2-7 linii şi lungimi utile între 130-260 m, astfel:

1. Staţia Bartolomeu (km 0+000), aflată pe linia 1 de unde se pornea spre str. Lungă şi Remiza de Locomotive cu trei linii mici (50- 130 m).
2. Triunghi Promenadă str. Lungă-Piaţa Sfatului la km 2+271.
3. Staţia Piaţa Sfatului 2 linii de 110 m şi 1 linie de tragere de 75 m.
4. Staţia Promenadă cu 3 linii de 130 m.
5. Staţia Schiel (ulterior Ramificaţie şi Strungul), cu 2 linii de 73 m, legătura cu Gara Veche Braşov unde se mai aflau 2 linii de câte 280 m fiecare şi 3 racorduri industriale la firmele Scherg, Schiel şi SA Unirea Petrol.
6. Staţia Fabrica de Ciment cu 2 linii de 138 m, o tragere de 67 m şi racord CF la Fabrica de Ciment Krugler SA.
7. Staţia Honterus cu 2 linii de 118 m şi racord la Astra Vagoane.
8. Staţia Noua cu 2 linii de 132 m.
9. Staţia Dârste Bere cu 2 linii de 81 m şi racord la Fabrica de Bere Czell.
10. Staţia Satulung cu 8 linii: I - III de circulaţie cu lungimi de 173-207 m, IV-V remiză de locomotive şi placă, VI-VIII ateliere reparaţii.

Trenul prin Dirste, la inceputul secolului XX.

Tramvaiul era cunoscut și sub denumirea de  „Trenul galben’’ datorită culorii primelor vagoane care au circulat pe această linie. Mai era alintat popular "Cărăbuș". Trenurile circulau numai ziua. În zilele de târg, tramvaiul cu aburi circula în oraş numai după ora 15.00. Linia a avut o importanţă economică deosebită, pentru că din ea au fost racordate feroviar majoritatea fabricilor din zona industrială de Est a oraşului. 

Tramvaiul cu abur a luat mulţi din clienţii birjarilor, aşa că, în 1895, trăsurile de Landau au dispărut. Declinul liniei a început ușor în 1927 când autoritățile au renunțat la aproape 700 metri de linie, situată între staţiile  Promenadă şi Piaţa Sfatului din cauza poluării și zgomotului pe care locomotiva cu abur îl făcea. Au avut loc focuri de armă trase în tren. În alt moment, casa unui localnic de pe traseul trenului a luat foc de la scânteile produse de locomotivă. Astfel, în 1932, primăria Brașovului înființează primul serviciu de autobuze, iar acestea devin rapid preferatele populației.

Statia Steagul Roşu 2 (pe Str. Carpaţilor). Navetiştii de la uzina
de autocamioane urcind in trenul de Satulung.

În anul 1933, s-au demontat 3,2 km de linie din staţia Bartolomeu, până la Promenadă. In 1938, fără consimţământul proprietarului şi fără nicio altă aprobare, Primăria oraşului Braşov a trecut la demontarea şinelor de la staţia Promenadă la staţia Ramificaţie (Hidromecanica). În sfârşit, în anul 1960, Regionala C.F. Braşov ( proprietarul reţelei, după naţionalizarea din 1948) a desfiinţat 2 kilometri de linie de la staţia Strungul (Ramificaţie) până la intrarea în staţia Temelia – Fabrica de ciment, legătura cu Gara veche Braşov, toate liniile industriale de pe acest tronson, precum şi 8  km cuprinşi între Uzina de autocamioane şi  Satulung. 

Surse info: FB/CFR - Istorie si cotidian, FB/Trenul galben de la Brasov, Libertatea, revista Astra, ed. 1 aprilie 1989

Sursa foto: Calea Ferată Suburbană Braşov - Satulung

Surse harta: Calea Ferată Suburbană Braşov - Satulung, NYPL Map Warper