1892 - Apar primii schiori la Brasov

Primii schiori brasoveni, curioşi cercetători ai munţilor dintre Predeal şi Azuga sunt semnalaţi încă din anul 1892. In anul acesta un mic grup condus de Carl Ganzert traversează Clăbucetele, ceea ce înseamnă că ei cunoşteau deja destul de bine schiul. 

Două schioare din Brașov în anul 1901.

In general mai bogată în zăpadă, Tara Birsei a oferit schiorilor un cîmp larg de activitate, masivii muntoşi care o înconjoară venind pînă la marginea oraşului Braşov. De altfel, vîrfurile acestor munţi pitoreşti care prelungesc culmea Bucegilor au fost ţinta schiorilor braşoveni, primele lor victorii avînd caracterul performanţelor alpine. 

Prima ascensiune a Postăvarului pe schiuri realizată în 1895 de Adolf Resch, ascensiunea Susaiului în 1903, de la Timiş prin Pietricica, de către grupul Carl Ganzert, R. Schiel şi Carl Gust, a Pietrii Mari în 1905 (dr. Siegfried Gusbeth), a Bucegilor şi Pietrii Craiului în 1908, sunt realizări care, faţă de tinereţea schiului în această regiune, dovedesc avîntul pe care îl ia acest sport, dragosteacu care este primit şi îndrăzneala cu care este folosit. 

La 3 noiembrie 1905 este fondată prima societate de schi din Braşov ,,Kronstădter Skivereinigung“ (K.S.V.), cu scopul de a răspîndi practica schiului, minunat mijloc de recreere şi cunoaştere a frumuseţilor munţilor iarna. Chiar în primul an de activitate societatea are 54 membri recrutaţi aproape exclusiv dintre locuitorii germani ai vechii cetăţi. Societatea porneşte la drum cu multăhotărîre, realizările adăugîndu-se cu fiecare an. 

Un grup de schiori şi schioare, în fața primei cabane
ridicate în Poiana Postăvarului în anul 1907.

Astfel, în 1907, în Poiana Postăvarului, călcată doar de păstori, vînători şi excursionişti, se inaugurează prima cabană. Ea este mai mult o colibă de scînduri de cîţiva metri pătraţi, cu o sobă pentru încălzirea schiorilor pe care se putea fierbe un ceai. Cu toate acestea ea asigura celor ce veneau la Poiana un adăpost necesar în zilele aspre ale iernii. 

Cel mai mare eveniment al sezonului l-a constituit însă vizita la Brașov a părintelui schiului alpin, Mathias Zdarski. El a venit aici să demonstreze tehnica şcolii de la Lilienfeld ; braşovenii l-au imitat apoi mulţi ani folosind uriaşul băţ ca sprijin în timpul virajelor. 

In iarna anului 1909, K.S.V. a organizat primul concurs de schi disputat pe teritoriul ţării noastre. A fost un concurs alpin, influenţa lui Zdarski stînd la baza concepţiei despre întrecerile pe schi ale braşovenilor şi a constat într-o coborîre de la Poiana pînă la Livada Poştei pe parte. Traseul a măsurat 7,5 km şi a fost parcurs de cîştigător, Kurt Serwaldt, în 38 min 58 sec. Pe locurile următoare s-au clasat Willi Vogt şi Emil Bömches şi dr. Siegfried Gusbeth. Toate aceste acţiuni au făcut ca numărul membrilor societăţii să se dubleze, în 1910 el fiind de 112. Vechea cabană nemaiputînd cuprinde pe cei ce se obişnuiseră să urce în fiecare duminică în Poiana, o a doua cabană mai mare şi mai bine utilată a fost ridicată chiar la intrarea în Poiana Mare. 

Din străinătate vin în acest timp veşti despre un nou curent în tehnica schiului :înfrîngerea şcolii de la Lilienfeld cu bastonul ei unic. Braşovenii nu vor să rămînă în urmă şi în 1912 organizează al doilea mare curs de schi, invitînd pe Carl Luther din München, unul din pionierii schiului cu două  beţe, mulţi ani redactor principal al revistei germane de schi Der Winter. Cursul are un deosebit succes, 127 de participanţi fiind instruiţi în tehnica schiului cu două beţe. 

In 1913 K.S.V. construieşte prima trambulină de sărituri cu schiurile pe care se realizează o săritură de... 7 metri ! în 1914 recordul aproape se dublează, cea mai lungă săritură fiind de 13,5 m. In această rodnică activitate de răspîndire a schiului în Transilvania, începînd din anul 1911, societatea braşoveană nu mai este singură. Mai mulţi sportivi din Sibiu au fondat la 28 februarie 1911 „Clubul de schi din Sibiu“.

Sursa foto: Oglinda Lumii, 1928-02-25 / nr. 9

Sursa info si foto: Cultură Fizică şi Sport, 1958 (Anul 11, nr. 1-12) 1958-01-01 / nr. 1  / Digiteca Arcanum