1517 - Finalizarea construirii Canalului Timis, curs de apa care strabate 17 km pe suprafata Brasovului

Canalul Timis, care strabate azi circa 17 km pe suprafata Brasovului, este de fapt o deviere a riului Timiş. Cursul de apă porneşte din Dîmbul Morii, unde e „priza de apă“, adică acolo unde apele

Riul Timis, la Dirste.

Timişului sînt captate în acest canal. Traseul pîrîului trece prin curtea fostului domeniu al partidului, ca să ajungă la fosta „Republica“, s-o cotească spre Noua, pe la Ştrand, pe lîngă lac, pe sub platforma Roman, pe Carpaţilor, apoi pe Nicolae Titulescu, Ceasul Rău, loc în care exista cîndva şi un bazin de colectare. Pîrîul trece pe sub blocurile de pe Strada Mihai Viteazul şi mai iese în Bartolomeu, pe Strada Gheorghe Doja, ajunge pe Lînii şi îşi continuă parcursul de suprafaţă pînă întîlneşte Ghimbăşelul.

Timişul este râul care a determinat începuturile aşezării Dârste, generând meşteşugul de prelucrare a straielor din lână, şi anume dârstăritul. Primii locuitori din Dârste, conform documentelor păstrate, s-au aşezat în secolul al XVI-lea, odată cu săparea Canalului Timiş. Acesta a fost săpat între anii 1506 şi 1517 la intrarea în depresiune a râului, primind apoi şi denumirea de Valea Dârstei.

Geologul Erich Jekelius prezenta canalul apreciativ: „Canalul Timiş cu apa sa care îşi are obârşia de din sus de Dârste, se găseşte abătut din râul Timiş, îngăduind scurgerea apei pe la poalele culmilor dealurilor păduroase până la Braşov şi de aici curgând mai departe până la Stupini şi până la vărsarea sa în râul Ghimbăşel…”. Odată creat Canalul Timiş în anul 1517, zona a fost populată cu braşoveni care, utilizând mecanismele de dârstărit, au fost ulterior denumiţi dârstari. Acestora li s-au adăugat locuitori din cele Şapte Sate: Baciu, Turcheş, Cernatu, Satulung, care în prezent aparţin Municipiului Săcele. Totodată s-au stabilit lângă Canalul Timiş şi locuitori din satele învecinate, Tărlungeni, Zizin şi Purcăreni. 

Dârste a devenit astfel o suburbie a Cetăţii Braşovului, alături de Braşovul-Vechi, Schei şi Blumăna, adăugâdu-i-se mai târziu Noua. Apa Canalului Timiş era folosită în gospodăriile dârstarilor pentru adăparea vitelor, pentru iazuri, dar mai ales ca sursă de energie pentru punerea în funcţiune a mecanismelor de dârstărit. Se găseau aici în vechime 13 dârste. 

Dârstele uşurau munca de prelucrare a lânii şi îmbunătăţeau traiul acestor locuitori. Dârstarii s-au făcut cunoscuţi ca buni meşteri în meseria de dârstărit. Această meserie a generat aşadar toponimul acestei aşezări, Dârste, devenită astăzi cartier al municipiului Braşov. Activitatea de dârstărit s-a desfăşurat manufacturier în această comunitate aproximativ 300 de ani. După anul 1886 au apărut fabricile de postav. Au fost aduse maşini din străinătate mult mai eficiente. Dârstarii au fost nevoiţi să renunţe la această ocupaţie din cauza concurenţei. Apoi, mulţi dârstari s-au angajat la fabrica de bere a lui Czell. Fiindcă traseul canalului era înţesat de mori şi dîrste, la 15 noiembrie 1571, magistratul Braşovului a reglementat activitatea acestora prin „Statutul Breslei morarilor din Braşov“.

În Evul Mediu, canalul curăţa Braşovul, acumulînd toate apele reziduale. Străzile principale aveau şanţuri deschise care ajungeau în canalul colector. Dar, fiindcă era greu de trecut, canalul îndeplinea şi funcţia de apărare, frînînd năvălirea atacatorilor. 

Dacă la început era căptuşit cu lemn de stejar fiert, de-a lungul vremii, Canalul Timiş a fost lărgit şi lungit şi reamenajat cu betoane. Devenind tot mai mare şi mai important în viaţa cetăţii, a fost inclus în legi speciale şi a trecut prin mai mulţi custozi. Astfel, la 1526, judele a angajat doi curăţitori de canale. Tot cu acel prilej, 39 de muncitori au săpat la extinderea Canalului Timiş pentru a-l lega de un lac de peşti. Mai tîrziu, între anii 1702-1749, administratori ai canalului erau senatorii oraşului. Ei aveau grijă ca acest curs de apă să fie curat şi aplicau amenzi celor ce îl murdăreau sau nu plăteau taxele pentru folosirea apei. 

Legea XIII din 1881 prevedea înfiinţarea de asociaţiuni pentru utilizarea apelor (Genossenschaften fur Wasserbeniitzung), astfel că, pe canalul din Braşov s-a permis instalarea de forţe hidraulice, iar peste 3 ani, au apărut şi sindicatele hidraulice. Cu toate prevederile, asociaţiile şi societăţile care trebuiau să se ocupe de acest canal, în prima jumătate a secolului XX, Canalul Timişului era neglijat, cei ce trebuiau să-l administreze au uitat să investească în întreţinere. Abia în 1947, la 13 iunie, soarta lui a ajuns pe mîna unor gospodari care, fie ei şi comunişti, au trecut la fapte. S-a constituit Sindicatul Hidraulic al Canalului Timiş, societate care se autofinanţa din contribuţiile membrilor.

Canalul Timis, in zona strazii Mihai Viteazu.
Anii 1940. Sursa foto: Orasul Memorabil

După naţionalizarea din 1948, trecînd „în mîinile poporului“, pîrîul a ajuns la alt stăpîn, Ministerul Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice, care a decis că e util industriei în plină expansiune la Braşov. La acea vreme, canalul deservea 42 folosinţe de apă, între care lacuri de peşte, sisteme pentru producerea de forţă hidraulică, alimentarea diferitelor uzine cu ape industriale, răcirea motoarelor şi turbinelor, alimentarea cazanelor cu aburi, irigarea terenurilor, alimentarea băilor de vară etc. Cel mai mare consumator era C.F.R.-ul cu alimentarea locomotivelor din depoul Braşov, apoi industriile Astra, Parola, Metrom, Voina D., Scherg, Seceleana etc. Canalul avea un debit maxim autorizat de 1392 litri/ secundă. Normal, in medie, are un debit de 300 litri/ secundă, care a scăzut în timpul secetei din 1946 la 150 litri/ secundă.

În 1964, pîrîul Canalul Timiş a ajuns în sfîrşit pe mîna specialiştilor de la SGA Braşov (Sistemul de Gospodărire a Apelor), instituţie care, deşi a purtat mai multe denumiri, se ocupă fără încetare de mai bine de jumătate de secol de pîrîul de sub oraş. „Este un curs de apă controlat, pentru că noi reglăm debitele. Este important pentru Braşov, pentru că e parte din istoria locală. Sperăm să reuşim, cu bani europeni, să punem în aplicare proiecte de renaturare a cursurilor de apă. Facem eforturi să aducem Canalul la normele Directivelor Europene. Cîndva era poluat, mirosea, dar am reuşit să îi redăm limpezimea şi calităţile de altădată. Ca dovadă, au apărut păstrăvi în Timiş“, spunea, in 2015, directorul SGA, de atunci, Laszlo Barabas.

Planul promenadei de pe malul canalului, de pe strada Castanilor.

 In luna iulie 2019, Comisia de Circulație și cea de Urbanism au avizat propunerea Primăriei Brașov pentru „Reamenajare maluri Canal Timiș, zonă verde și trotuare”, pe strada Castanilor. Potrivit planului Primăriei noua stradă a Castanilor ar putea deveni, după finalizarea lucrărilor de reamenajare, un spaţiu de promenadă. Pentru acest proiect parcarea existentă urma sa fie desfiinţată, canalul Timiş care trece pe dedesubt, ar fi fost descoperit, pe o lungime de 165 de metri, iar pe ambele părţi ar fi trebuit sa fie amenajate zone verzi. 

Canalul Timis, descoperit, in zona strazii Castanilor.
Anul 2019. Sursa foto: Brasov Metropolitan

Acoperită cu plăci de beton în urmă cu mai multe decenii, o porțiune a Canalului Timiș de pe strada Castanilor a fost descoperită, in luna noiembrie 2019. Lucrarea nu a facut parte din proiectul de reamenajare a străzii, ci a fost o intervenție a Sistemului de Gospodărire a Apelor (SGA) Brașov, care a decolmatat și igienizat cursul de apă.  Directorul SGA, Mihai Uță, a declarat că până în momentul în care se va începe reamenajarea străzii, porțiunea descoperită ar putea fi folosită de municipalitate, pentru a vedea cum percep brașovenii ideea unui pârâu în zona centrală a orașului. In luna iunie 2020, portiunea descoperita a fost reacoperita, insa. „S-a oprit proiectul, având în vedere că avem și 169 de semnături de la cetățenii din zonă că nu doresc acest proiect și Primăria Brașov împreună cu Compania Apa și-a concentrat eforturile la soluționarea problemei care există de atât timp pe pârâul Graft. Zona descoperită o să fie acoperită cu plăci, deocamdată, ca nu cumva să cadă cineva în ea”, a spus viceprimarul Brașovului, Barabas Laszlo.

Surse info: Monitorul Expres, Revista Tara Barsei, Radio Romania Brasov FM, Monografia Judetului Brasov 1948