1928 - Brasovul, la un deceniu dupa Marea Unire

Articol din publicatia publicatia "Viitorul", editia din 25 septembrie 1928

La un deceniu de la Marea Unire, Brasovul pare ca nu se schimbase foarte mult. In publicatia "Viitorul", editia din 25 septembrie 1928, gasim un articol in care ni se expune "starea orasului Brasov", la aproape un deceniu de cind Brasovul facea parte din Romania. Orasul inca se afla sub inertia vechilor administratii maghiare si sasesti. Cartierul Schei abia incepea sa fie modernizat.

D. profesor dr. S. Stinghie, consilier de drept şi locţiitor de primar până la confirmarea din partea ministerului, când i-am vorbit de Scheiul românesc iată ce ne-a spus : 

— Cu adevărat, Scheiul, atât în trecut cum şi în anii ce s’au scurs după război a fost complect neglijat, lăsat la voia soartei, fără apă, lipsit de lumină, de canalizare, iar străzile nepavate pline de gropi. 

„Aşa le trebue scheenilor“, s’a pronunţat vestitul Szille Bela într’un trecut consiliu comunal, ceia ce a jicnit pe consilierii români cari au părăsit imediat şedinţa. Cu toate astea de un an de zile s’a lucrat mult pentru Schei. Piaţa cea mare şi vastă din faţa bisericei Sf. Nicolae s’a pavat cu asfalt costând peste 10 milioane lei ; valea plină de murdării ce pornea dela „Pietrele lui Solomon“, străbătând tot Seheiul, a fost astupată până dincolo de piaţa Prund. Strada „Pe Tocile“, nepavată de când s’a înfiinţat această mahala, astăzi este pavată bine şi solid. A zice că noul consiliu comunal de azi n’a lucrat este un neadevăr susţinut numai de cei cu judecată pătimaşe. 

In ce priveşte opunerea consilierilor minoritari, de a nu aproba fondurile necesare pentru înfrumuseţarea Scheiului a fost foarte aprigă. Prin cuvinte frumoase, bine chibzuite, am arătat colegilor că românii din Schei formează majoritatea oraşului şi au aceleaşi drepturi ca locuitorii saşi şi unguri din centrul oraşului unde zilnic se repară străzile şi se înfrumuseţează. 

Am introdus pe toate străzile Scheiului firul electric, când domnii Schnell fost primar averescan şi Szelle Bella, supranumit cioclul românilor, au găsit cu cale să scrie în ziarele lor că ducem primăria de râpă. 

Vroim să clădim, în limita posibilităţii, o şcoală primară cu şase posturi, o sală de spectacole, un ateneu popular, cu o bibliotecă vastă la care să se adape românii noştri din Şchei, înapoiaţi în cultură din cauza timpurilor critice prin care au trecut. 

Am a avut ocazia să stau de vorbă in această privinţă cu mai mulţi bărbaţi ce ocupă funcţiuni însemnate în alte oraşe din Transilvania, Bucovina şi Basarabia, veniţi în oraşul nostru să petreacă la aerul răcoros parfumat cu reşină de brad, luna de concediu. 

— In oraşele noastre, domnule, un strein, venit nou, nu se crede cu adevărat în ţara românească. Din acest punct de vedere Braşovul are aceiaşi înfăţişare de acum 15—20 ani sub dominaţia maghiară, îmi spune un valoros judecător din Cernăuţi. 

In două săptămâni de când sunt la Braşov, am fost de câteva ori la primărie şi am putut vedea, că sunt funcţionari cari nu cunosc limba statului. Străzile poartă aceiaşi nomenclatură: ungureşte, nemţeşte şi jos, mic de tot, invizibil aproape, româneşte. Când intri într’un local — afară de cele două româneşti — eşti întâmpinat în limba maghiară sau germană şi numai după ce îi vorbeşti româneşte, chelnerul într’o schimonositură de limbă îţi răspunde la salut. In Cernăuţi e cu totul altfel. Străzile sunt scrise în româneşte, poartă numele bărbaţilor noştri istorici. La voi, dimpotrivă, numele bărbaţilor unguri şi saşi şi astăzi stau înşirate pe străzi, iar firmele, unele noi, sunt tot în limbă streină scrise . 

 — In ce priveşte romanizarea Braşovului — lucru destul de trist că a dăinuit până acum — continuă judecătorul. Ce s’ar putea face? Tot ce se poate face e ca pe viitor, când se vor înlocui firmele străzilor și prăvăliilor cei în drept să ia măsuri să nu se mai scrie decât în limba oficială a statului, limba română. Iată adevăratele cauze, care fac ca românescul oraș Brașov să întârzie în romanizare. 

96