 |
| Monumentul lui Arpad de pe Timpa, la inaugurare, in 1986. |
În luna februarie a anului 1894, la Budapesta s-a tinut o conferintã, la aceasta au luat parte mai multi deputati dietali, scriitori, ziaristi maghiari, cu scopul consultãrii în privinta serbãrilor mileniului.
O propunere se referea la ridicarea unor statui comemorative în care sã fie prezentati Árpád si Sf. Stefan. S-a propus si aprobat ridicarea lor la: Munkács, Zobor, Pannonhalma, Pusztaszer, Dévény, Zimony si Brasov. Pregãtirile pentru acest eveniment fuseserã disputate de aproximativ cincisprezece ani în urmã de cãtre guvern, opozitie, istorici, artisti si arhitecti; toti aducându-si contributia la ceea ce avea sã însemne marea sãrbãtoare prin care ungurii îsi arãtau plini de falã vechimea si dorind sã îsi justifice actele de modernizare prin care trecuse tara si poporul în tot acest timp.
La Budapesta, odatã cu marea festivitate s-a început contructia mai multor edificii: clãdirea Castelului Vajdahunyad, de fapt o copie fidelã dupã castelul Corvinestilor de la Hunedoara, Scoala de Arte Aplicate, clãdire construitã în stilul artei 1900 cu forme orientalizate prin acestea autorul dorea sã arate originile asiatice ale maghiarilor. Cea mai importantã operã de artã a fost cea a monumentului mileniului, a cãrui constructie a fost începutã în 1895, dar s-a finalizat abia în 1929. Nucleul central era format din grupul de cãlãreti ai celor sapte sefi de trib, aflati în curs de executare a actului descãlecãrii, Árpád situându-se în mijlocul lor.
Maghiarii din Brasov au tratat evenimentul cu mare mândrie. A fost sãrbãtoarea lor la care au contribuit mai ales prin participarea la festivitãtile organizate în oras: liturghii, petreceri, reuniuni conduse de oficialitãti.
 |
| Monumentul lui Arpad, in 1899. |
Trecerea celor o mie de ani de la descãlecatul ungurilor a creat o controversã ca datã chiar si pentru unii istorici unguri. Istoricii consultati de ministrul învãtãmântului Trefort în 1882, nu s-au pus de acord nici asupra faptului cã descãlecatul s-ar fi încheiat cândva între anul 888 si 900, pânã la urmã s-a cãzut de acord asupra anului 895, desi
Parlamentul ungar s-a întrunit încã din anul 1894 pentru a discuta pe tema sãrbãtoririi mileniului maghiar.
In anul
1895, la
Brasov a luat nastere o
comisie care se ocupa cu organizarea evenimentului, comisia aflându-se sub conducerea viceprefectului care a comandat executia mai multor opere pentru a fi trimise la Budapesta.
Cu aceastã ocazie s-au realizat câteva lucrãri artistice. Operele au fost comandate de cãtre Comitatul Brasov cu ocazia Mileniului la diferiti artisti locali apoi trimise la Budapesta. Acestea sunt urmãtoarele:
„Die Stadt Kronstadt und die Befestigungen im 17. Jahrhundert” (Orasul Brasov si fortificatiile în secolul al XVII-lea), o machetã realizatã de cãtre profesorul de desen Friedrich Hermann la pretul de 800 fl.;
„Die Rosenauer Burg” (Cetatea Râsnov), picturã realizatã de cãtre profesorul Alexander Riedl la un pret de 150 fl.;
„Das Honigberger Kirchenkastell” (Biserica cetate din Hãrman), picturã realizatã de Freidrich Mieß pentru suma de 200 fl.; trei planuri ale bisericii parohiale evanghelice din Brasov desenate de inginerul asistent Josef Nekolny pentru suma de 150 fl. Lucrarea lui Hermann a fost expusã din ianuarie 1897 în sala de sedinte a Comitatului, iar apoi a fost expusã mai târziu în Muzeul Sãsesc al fiãrii Bârsei care s-a deschis la Brasov din anul 1908. Astãzi lucrarea intitulatã „Die Stadt Kronstadt und die Befestigungen im 17. Jahrhundert” (Orasul Brasov si fortificatiile în secolul al XVII-lea) se aflã la Bastionul tesãtorilor.
Cu ocazia împlinirii a 1000 de ani de existentã a Ungariei
trebuia ridicat un monument si pe Tâmpa, potrivit articolului de lege VIII, din 17 mai 1896.
Locul a fost aprobat de cãtre consiliul principial din 3 iulie 1895, iar pe 30 septembrie s-a vizitat locul de amplasare al monumentului. În vara anului 1896
a fost construitã o linie telefericã între baza muntelui si creasta Tâmpei, pe platou, lângã intrarea în grota lui Bethlen a fost asezatã o masinãrie prin intermediul cãreia au fost ridicate numeroasele pietre cu care s-a construit monumentul, de-a lungul mai multor luni. Din acest loc si pânã în vârf mergea o a doua linie cu ajutorul cãreia pietrele erau duse spre locul destinat monumentului, cu ajutorul bratelor oamenilor. Nu departe de vârful Tâmpei
a fost creatã o carierã de piatrã, din care au fost luate materiale care au servit umpluturã pentru
baza de 9,90 m a monumentului. Baza monumentului era construitã pe o fundatie de 1,50 m din aceste pietre si din ciment, într-un
cerc ce avea 5 m diametru. Apa necesarã constructiei a fost adusã cu mare greutate de jos din vale. Pe soclu s-a ridicat coloana înaltã de 6,9 m, al cãrei vârf era încoronatã de un
monument a lui Árpád, înalt de 3,50 m. Planul acestui monument a fost schitat de Julius Berczik. Statuia lui Árpád a fost realizatã de sculptorul Julius Jankovits.
Coloana avea în totalitate o înãltime de 20,30 m, a fost ridicatã de întreprinzãtorul Anton Glasner pentru suma 20.835,39 fl.; adãugându-se si pretul pentru Árpád, de 1.750 fl., astfel ajungându-se ca pretul pentru monumentul mileniului sã fie de 22.585,39 fl. Pietrele necesare pentru coloanã au fost pregãtite din calcar de Cluj, si aduse astfel pe Tâmpa.
Înainte ca monumentul milenar sã fie asezat pe Tâmpa, în luna august a anului 1896, statuia aflatã în curtea morii cu vapori „Terezia” din Brasov a fost devastatã, fãptuitori necunoscuti sãvârsind un atentat asupra sa. Au fost rupte bucãti de la umãrul drept, pieptul si coiful statuii. Paguba nu a fost mare si s-a putut restaura. Maghiarii au fost îngroziti de ceea ce se poate întâmpla cu monumentul lui Árpád când va fi asezat pe Tâmpa. În data de 18 octombrie 1896 a avut loc la Brasov festivitatea dezvelirii monumentului lui Árpád. La festivitate au participat: episcopul sãsesc Müller din Sibiu, episcopul unitar Ferencz Josef, episcopul evanghelic Zelenka si ministrul de Interne Perczel.
Ridicarea monumentului si festivitatile nu au fost bine primite în oras de catre sasi si români. Trebuie precizat ca sasii aveau doua "aripi" politice, una conservatoare (negrii) si alta liberala (verzii). Acestia din urma s-au opus ridicarii monumentului si nici nu au participat la dezvelirea statuii.
Tot înainte de darea în folosintã a monumentului milenar, problema nou apãrutã a fost legatã de administrarea acestuia de cãtre oras sau de comitat. Controversele reiesite din aceastã dilemã rãzbat din sedinta întrunitã în acest scop. Avocatul Iosif Puscariu a atras atentia cã luarea monumentului în proprietatea orasului atrage de fapt sarcini si îndatoriri, propunând ca acesta sã nu primeascã îngrijirea monumentului de pe Tâmpa. Carl Fabritius a arãtat cã luarea în primire va costa multi bani iar orasul suferã de lipsã mare de bani, astfel încât câteodatã acesta nu poate plãti nici salariile functionarilor. Propunerea sa a fost ca comitatul, si nu orasul, sã ia în primire monumentul. În final s-a acceptat propunerea magistratului, ca monumentul lui Árpád sã fie luat în primire de orasul Brasov. Dr. E. Lassel a avut o polemicã cu Dr. Otroban argumentând cã Tara Bârsei a fost cultivatã mai întâi de germani si deci, un monument istoric ar trebui sã dea expresiune acestui fapt.
Frica maghiarilor legatã de modul în care a fost primit monumentul dupã dezvelirea festivã s-a dovedit a fi adevãratã, asa cum reiese si din rapoartele prefecturii Brasov, în scrisorile întretinute cu ministrul ungar, reprezentantul Comitatului Brasov cere pazã permanentã pentru monument de frica unor noi atentate.
In primavara anului 1901, cineva a împuscat statuia, mai precis pana de soim de pe caciula statuii monumentului. S-au gasit urmele de gloante, dar autorul nu a putut fi identificat.
Cel mai serios atentat, care a
darimat partial monumentul, s-a produs în 1913. Sâmbata,
27 septembrie 1913, la ora 6 dupa-amiaza,
"s-a auzit pretutindeni în Brasov, cu deosebire în partile Scheiului, o puternica detunatura pricinuita de o explozie, care a pus în miscare geamurile si obiectele din casele oamenilor". Albert Frigyes, comandantul adjunct al politiei, a trimis o patrula pe Tâmpa sa cerceteze cauzele exploziei. Ajunsa sus la ora 20.00, patrula a constatat ca "soclul statuii lui Árpád si îngraditura de fier stateau în fata lor
distruse prin explozie". Date fiind dimensiunile monumentului,
"atentatul a fost savârsit cu o dinamita care a fost asezata cu ajutorul unei prajini la o înaltime de 6,5 m pe soclul de piatra, pe care se înalta figura lui Árpád. De-a lungul acestei prajini a fost legat un fitil condus de pe pamânt pâna la bucata de dinamita care a facut explozie". Explozia nu a afectat statuia, în schimb a spart o parte a soclului. Despre faptasi nu se stia nimic sigur. In schimb, ziarul Brassoi Lapok sustinea ca "abia sufera îndoiala faptul ca scandalosul atentat a fost savârsit de români". In ciuda sperantelor Gazetei Transilvaniei ca politia îi va prinde în scurt timp pe atentatori, care "tulbura linistea acestui oras aruncând samânta urii", nu s-a putut afla nimic despre identitatea faptasilor.
 |
Ilie Cătărău-Orhei (Katarov)
Sursa foto: Wikipedia |
La interval de 5 luni însa, un alt atentat din cuprinsul monarhiei dualiste aducea noi indicii. La 11/24 februarie 1914, palatul episcopului de Hajdudorog - Miklossy István - din Debretin a fost aruncat în aer. Explozia a fost produsa de o bomba primita într-un pachet prin posta. Ancheta politiei s-a desfasurat rapid si în scurt timp s-a descoperit ca în spatele atentatului stateau doi indivizi:
Ilie Catarau-Orhei si Timoftei Kirilov. Cercetarile facute de politia de granita de la Predeal au dus la descoperirea faptului ca "atentatorul de la Debretin a fost anul trecut de trei ori la Brasov (30 mai-6 iunie, 3-4 septembrie, 21 septembrie - pâna în ziua atentatului). Date fiind o serie de elemente (pasaport fals, comportament deosebit de misterios),
ziarul Brassoi Lapok anunta cititorii ca "dupa analiza conditiilor nu poate fi altfel decât ca atentatul de pe Tâmpa a fost savârsit de Catarau si complicele sãu".
Persoana lui Ilie Catarau a facut obiectul unor cercetari asidue în epoca din partea politiei si a ziaristilor. Ziarul Gazeta Transilvaniei îl prezenta ca fiind "un aventurier politic. Bulgar de origine, a stat câtva timp în Rusia, unde nu se stie din ce a trait". Sosise în România cu câtiva ani înainte si s-a dat drept student român basarabean silit sa se refugieze în România din pricina persecutiilor îndurate din partea autoritatilor rusesti. Peste doua zile, în urma unor noi cercetari ale politiei, s-a descoperit ca numele real este "Katarov", iar în atentatul de la Debretin "actionase si sub impulsiunea cunoscutei societati teroriste rusesti - Camera Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril - din Kiev". Ziua urmatoare politia rusa confirma ca era un "spion rus".
Indiferent de parerile asupra presupusului autor al atentatului de pe Tâmpa, politia nu a reusit sa solutioneze acest caz si sa trimita în fata justitiei pe cineva ca vinovat sigur de actiunea din 27 septembrie.
Dupa dinamitarea din toamna, statuia lui Árpád de pe Tâmpa a mai fost afectata - într-un mod mult mai brutal - de intemperii. Astfel, în articolul "Furtuna pustiitoare în Brasov si în comitat", ziarul Brassoi Lapok scria, la 31 decembrie 1913: "Cine azi dimineata, la primele raze de lumina ale soarelui curat de iarna, a privit spre Tâmpa, a vazut stupefiat ca de pe coloana mileniumului a disparut de pe soclu statuia razboinicului contemporan din timpul lui Árpád." De asemenea, ziarul precizeaza ca "vântul pustiitor de azi-noapte l-a prabusit, neputând fi vorba de nici un atentat". Statuia "a fost luata de vânt de pe soclu si trântita la pamânt, sfarâmându-se în bucati. A cazut spre Brasov si s-a sfarâmat de grilajul de fier, care înconjoara monumentul".
O parte a soclului statuii (care mai ramasese în picioare) a fost aruncata în aer de armata româna, la 1/13 septembrie 1916. Cu acea ocazie, ziarul Gazeta Transilvaniei scria: "acum zace în ruine, deplâns de cei care credeau ca prin statui de piatra si alte artificii milenare se pot cuceri tari si subjuga popoare".
Soclul a ramas în picioare jumatate de veac, servind pentru escalade si chiar ca punct de observatie militar, pâna când a fost complet desfacut în anul 1966.
Din cele sapte statui ridicate de maghiari în anul 1896, cel de la Zobor (18 metri înãltime) a fost demolat pe 9 februarie 1920 de cãtre nationalisti cehi, astãzi se mai poate vedea doar fundatia. Un alt monument (21 de metri înãltime) dezvelit în data de 18 octombrie la Dévényi, proiectat tot de Berczik Gyula, a fost demolat si el în anul 1920 de cãtre armata cehã. Celelalte edificii ridicate ridicate la Budapesta au rãmas în picioare pânã astãzi, o bunã parte din ele au fost finalizate mai târziu.
Surse info:
Comentarii
Trimiteți un comentariu