Cronica pisciculturii din orasul Brasov

Iazul de pe actualul teren al Arenei sportive "Ion Tiriac", de la poalele Timpei, cu puțin timp înainte de a fi drenat. Fotografie de la sfârșitul anilor 1850.

Pentru a contribui la alimentația cu pește a braşovenilor, municipalitatea s-a îngrijit de timpuriu ca intravilanul orașului să fie înconjurat cu o salbă de heleşteie. 

În golful „Noua“, dintre Dîrste și Valea Cetății, erau iazurile călugărilor dominicani. Denumirea veche a Livezii Honterus, „Valea Popii", prin urmare, este anterioară Reformei religioase. „Tin minte că ne spunea moșul Bîrsan Brînzariul - povestește cronicarul român Toma Bîrsan - că pe timpul cînd sașii din Braşov erau catolici, aici, pe la stupinele lor, între Dîrste și Noua, pînă la poiana Honterus se aflau multe lacuri cu pește ... ". 

În văile Gorgan, sub hulă, s-au putut identifica digurile a peste 40 de iazuri. În valea Cetății (Răcădăului) era heleșteul tăbăcarilor și al măcelarilor. În anul 1679 analele locale menționează că vătaful breslei s-a înnecat în heleșteul țebului. La poalele Dealului Furcilor se găsea un iaz mare, alimentat de Canalul Timiş, (Piscina magna circa montem patibuli). Curățirea canalului de alimentare, schimbarea sulinarelor de scurgere, sînt deseori menționate în socotelile orașului. Pentru împrospătarea fondului piscicol, iazurile au fost repopulate cu zeci de mii de puieți de pește, în primul rînd cu crapi. 

Lîngă iazul mare, în apropierea curții leproșilor, se găsea heleșteul mic (Piscina parva circa leprosos). Între Dealul Străjii (Cetățuii) și Dealul Morii se găsea marele iaz Gaci. După Reformă, pe locul iazului desecat s-au construit locuințe, care, înmulțindu-se, au format strada Furcii - azi strada Cuza Vodă. Livada apărută pe locul oglinzii de apă, parțial există pînă azi, fiind ocupată de clădirea și grădina Spitalului nr. 2 (Mârzescu). 

Între Cetate și Dealul Străjii, în fața Porții Portica se găsea un alt iaz (Piscina cente portam Porticae) căruia în aprilie 1548 la deversorul lacului s-a instalat un obstacol de nuiele ca să împiedice scăparea peștilor. 

Pescar roman din Schei.
Secolul XVII

Pe terenul viran al glacisului inferior mai erau și alte iazuri. În unul din ele se înnecau „vrăjitoarele", iar altul se găsea sub viile de pe versanful Cetățuii. Pe glacisul superior, care în graiul șcheienilor se numea „Groavere", erau alte iazuri orășenești și particulare (Piscinae extra Portam Sanctae Nethedinae). 

În șanțul cu apă din jurul zidului de incintă, breslele au amenajat mai multe iazuri. În sectorul unde azi se găsește clădirea rectoratului (fostul Sfat regional) era heleșteul Cojocarilor (Piscina pellificum) apoi cele ale curelarilor, barbierilor, cizmarilor. Pe locul parcului din fața Facultății de silvicultură și a Porții Ecaterinei era piscina croitorilor (Piscina sartorum). Pînă prin 1550 ghiața șanțului a fost spartă în fiecare iarnă, ca peștii să primească aer. În iarna anului 1532 păzitorului de la Poarta Portica i s-a operat o reținere din salar deoarece a neglijat să taie copci în ghiața șanțului și astfel peștii s-au sufocaf. 

Ultima zonă piscicolă a Brașovului se găsea în lunca Ghimbășelului, unde încă din 1360 se menționează iazuri şi mori. 

Muncitorii angajați pentru curățirea și întreținerea canalelor din străzile Cetății aveau în grijă și iazurile orașului. Cei doi custozi ai piscinelor se îngrijeau de bunăstarea digurilor, a sulinarelor și curățau canalele de alimentare cu apă. Pescuitul se făcea de pescari profesioniști, plătiți de oraș, cu plase cumpărate pentru acest scop de la breasla funarilor. 

Cu ocazia unor vizite înalte, heleşteiele furnizau mari cantități de pește, Deoarece la 30 noiembrie 1538 regele loan Zapolya cu suita sa numeroasă a sosit la Brașov, între 3-11 decembrie s-a asanat iazul Gaci și peștii adunați au fost serviti oaspeților. Pe cheltuiala orașului s-au pus pești la dispoziție văduvei lui Neagoe Basarab (1526), lui Petru Oppalinsky, solul regelui polon, precum și vornicului Drăghici, trimisul voievodului muntean Vlad Înnecaful. 

La 15 august 1540, pentru a potoli supărarea voievodului transilvănean Ștefan Mailat, un cărăuș român din Șchei a transportat la Făgăraș două încărcături de pește. 

Pentru a conserva peștele viu, lîngă fîntîni cu țipuri s-au instalat coșuri de pește (camera piscium) prin care în continuu curgea apă. Astfel de coșuri erau lîngă Casa Sfatului, la spital și, în primul rînd, pe locul numit „Tîrgul Peștelui“ (azi strada Ciucaș). Coșurile de pește erau arendate unor persoane particulare, cum ar fi fost bunăoară Barbu Dumitru, sau instituții (azilul săracilor). 

Deoarece românii din Șchei se aprovizionau mai ales cu pește dunărean, piscicultura brașoveană a intrat în declin, iar pe locul iazurilor părăginite apar livezi, grădini și chiar străzi noi. Pînă la sfîrșitul secolului al XVIII-lea iazurile și-au pierdut complet importanța lor, dispărînd totalmente din peisajul urbanistic al Braşovului. 

Sursa info: revista Astra (ed. 1 mai 1969, nr.5)