1 aprilie 1848 - Se inaugureaza primul transport public exterior pe ruta Brasov - Ploiesti - Bucuresti. Diligenta postala a brasoveanului Franz Kerner

Diligenta postala a brasoveanului Franz Kerner

12/24 februarie 1847 - Brașoveanul Franz Kerner solicită aprobare pentru înființarea unui serviciu de diligențecare să lege Țara Românească de Apusul Europei. 

„Către Cinstita K. K. Agenție. Jos-iscălitul, proprietarul așezămintului de grabnică călătorie din Brașov, unit fiind cu acela din Sibiu. Pesta la Arad, a chibzuit a întinde această întreprindere cu a sa cheltuială pînă la București, întocmind o trăsură pentru șase persoane, care, o dată pe săptămînă, în zilele hotărîte, să se pornească din Brașov la București și asemenea să se întoarcă iarăși înapoi. Plin de nădejde că înalta Stăpînire a acestui Principat va binevoi a da și din parte-i oarecare sprijinire, la o asemneea întreprindere care va mijloci o mai grabnică comunicare între Valahia și anume, între București, cu Transilvania, Ungaria și de aici cu Viena și cu celelalte țări apusene, prin care urmează a să folosi cinstiții calatori îndeobște, ca și mai cu deosebire călătorii dintr-o parte și din alta. Jos iscălitul îndrăznește a ruga pe acea cinstită K. K. Agenție să binevoiască a mijloci pe lingă înalta Stăpînirede aici ca :

1 — Să să poruncească vameșilor și slujbașilor la puncturile hotarului Posada și Breaza, ca sosind acea grabnică trăsură la numitele puncturi (care aceasta la timpul deiarnă poate să să întîmple adeseori chiar în ceasurile din adîncul serii) să urmeze datoriile slujbei lor cu cit se poate mai multă grăbire spre a nu se pricinui întîrziere și să fie trăsura in stare de a sosi în ceasul hotărît la locul ei, care această grăbire să poată sâvîrși cu mai multă înlesnire de vreme ce trăsura nu are să transporteze mărfuri, ci numai persoane cu mici pachete de calabalîc . 

2 — Să să dea conductorului acelei trăsuri înlesnire în privirea pașaportului său, atît la sosire în oraș, cit și la cancelariei polițienească a pașaportului, precum și ajutor la vreo întîmplare pe drum ca să să apere în cazul de orice împiedicare sau întîrziere. /Plecată slugă, / (sf) Franz Kerner. / București în 12/24 februarie 1847.“ 

25 noiembrie 1847 - Secretariatul Statului Țării Românești comunică Departamentului din Năuntru aprobarea Domnitorului pentru înființarea serviciului de diligențe și-l roagă să dea "urmare cuvenită din parte-i"

“ Secretariatul Statului Țării Românești / No. 1823 / București 26 noiembrie 1847/ Cinstitului Departament din Năuntru, / Cinstita K. K. Agenție, prin nota cu No. 3322, trimite Secretariatului o jalbă a supusului său Franse Kerner, prin care cere a i se da voie din partea Stâpînirii Românești de a înființa o diligență între București și Brașov, cu cheltuiala sa. * Secretariatul supuind această notă la cunoștința M. S. Vodă,, înălțimea Sa a binevoit a primi cererea reclamantului, poruncind totodată a se pune îndatorire asupra tuturor amploaiaților cuveniți de a da cuviinciosul ajutor și sprijin acestei întreprinderi, potrivit cu duhul cererii, sub răspunderea lor, adăugind că, tot ce ar putea înlesni relații și comunicații mai sigure și folositoare comerțului, urmează întotdeauna a se încuraja. Secretariatul dar, potrivit înaltei de mai sus porunci, alăturînd acelui Cinstit Departament în copie jalba D-luiKerner, îi roagă să binevoiască a face urmare cuvenită din parte-i. / Secretarul Statului,/ (ss) K. Filipescu". 

Martie 1848 - Se tipărește și se difuzează în public anunțul de înființare despre grabnica călătorie întocmită între București și Brașov (atît în limba română, cît și în germană), comunicîndu-se că la 1 aprilie 1848 va porni „cea dintîi trăsură care vreodată a trecut peste munții Carpaților“

ÎNȘTIINȚARE ! despre grabnica călătorie întocmită între București și Brașov

Jos iscălitul are cinste a face de obște cunoscut că acum, depărtîndu-se toate împiedicările ce puteau să aducă o întîrziere pe la puncturile de schimbatul cailor și la hotarul țării, pomenita călătorie cu grabnica trăsură își va lua începere joi la 1 aprilie de la București la Brașov, urmînd apoi această călătorie regulat cu trecere pe la Ploiești de două ori pe fiecare săptămină, adecă , numita trăsură se va porni DIN BUCUREȘTI in fiecare duminică si joi, iar DIN BRAȘOV in fiecare miercuri și simbăta, la 5 ceasuri dimineața.

Spre mai bună comoditate și asigurare a cinstiților domni călători la trecerea munților din Breaza până in vama Timișului va sluji o trăsură de drum țeapănă, înadins lucrată pentru acest sfirșit, iar la călătoria din București pină la Breaza cinstiții domni pasageri vor ședea intr-un elegant vatard). Pacheturi de orice fel, pină la o greutate de o majă (44 ocă) avind pecețile și cărțulia cinstitei Carvasarale, precum și gropuri de bani pină la 200 de galbeni, se vor expederi si cu această trăsură fără intirziere și cu toată băgarea de seamă, subt insuși răspunderea jos iscălitului proprietar al acestei așezămint pentru care plăti taxe după tarife ce in deosebit s-a publicat prin tipar și se poate vedea in cancelaria expediției.

Domnii agenți ai acestui așezămint către care cinstiții domni pasageri sint rugati de a se adresa pentru inscrierea lor pentru călătorie, și care vor primi totodată expederisirea pacheturilor si a gropurilor, sint anume: in București dl. Friedrich Dresnand negustor in Ulita Lipscanilor, drept impotriva uliciorei de la Sf. Nicolae ; in Ploiești dl. Franz Vinder negustor $1 in Braşov dl. Cristian Mies negustor în Ulița Vămii, Trăsura, plecind din București, pornește la Hanul lui Caracas, și in Brașov pleaca din biroul cu semn „La Capaciul Verde“.

Plata călătoriei de aicea la Brașov, precum și pentru pasagerii care vin de acolo la București, s-a hotărit la opt fiorini de argint, și nimic mai mult, de fiecare persoană în trăsură. Plațile pentru călătorii pină la puncturile mai apropiate, spre pildă la Ploiești, se vor vedea din bileturile care se dau la pasageri la înscrierea lor, și din care să coprinde totdeodată și calelalte condiții ce urmează a se păzi.

Desigur că nu se poate da chiar acum inainte pentru totdeauna o desăvirșită incredințare asupra unei hotărite vremi în care se va putea face această călătorie, fiindcă și drumul de prin munți infățișează in deosebitele timpuri multe și neprevăzute greutăți, insă după măsurile ce s-au luat, jos-iscălitul tot se fălește a incredința că, cu o vreme pe cit de puțin priitoare, nu vor trebui mai mult decit 28 de ceasuri spre întreaga săvirșire a acestei călătorii.

Aceasta este cea dintîi asemenea trăsură care vreodată a trecut peste munții Carpaților. Multe și grele împiedicări au trebuit să se ridice mai înainte din cale și negreșit nu s-ar fi depărtat fără cea mai mărinimoasă ușurintă și ajutorul plin de o adevărată umanitate care s-au hărăzit acestei întreprinderi de către Inaltele Stăpiniri. Jos-iscălitul jertfind pe lingă osteneala lui și cheltuieli destul de insemnate pentru aducerea in ființă a acestui așezămint care pină acum nu-i poate da nici o chezășuire despre o izbindă in parte-i folositoare, a împlinit printr-aceasta numai o dorință a cinstitului public, către care prin acea încredere de care se folosește de trei ani necontenitde ctnd a întocmit grabnica trăsură din Brașovla Sibiu. I București in martie 1848. I FranzKerner (A.S.B.-F.V.N.-Dos. 1300/1851 —f.22). "

București, joi 1 aprilie 1848. Iată că avem locul și data, unde și cînd se inaugurează prima diligență poștală pe „drumul Brașovului“. Punerea în circulație a unui mijloc hipomobil, rapid și comod, pe ruta București-Ploiești-Brașov este un pas temerar la timpul său, mai ales dacă ținem seamă pe de o parte de evenimentele istorice care frămîntau întreaga Europă în 1848, iar pe de alta de greutățile ce le avea de întîmpinat o călătorie pe Valea Prahovei, cu starea precară a drumurilor de munte care făceau ca circulația să aibă loc mai mult pe șleauri schimbătoare și prin vaduri mereu bolovănite de viituri. 

Inființarea diligenței poștale de către brașoveni și la stăruința acestora, rezolva un vechi deziderat al românilor „de peste munți“, care aveau strînse și permanente legături și interese comerciale in special cu „frații“ din București. De altfel este de subliniat că inițiativa înființării diligențelor poștale pe „drumurile mari“ ale Principatului, care să lege Capitala de fruntariile țării, a aparținut de fapt tot administrației românești. Prin Art. 29 din „Condițiile din 1841“ se prevedea „trebuința urmînd a se întocmi pe drumul Focșanilor, Brăilei, Craiovei, Cîineni și Giurgiu diligențe pentru întimpinarea comerciantelor relații, contracții acestor drumuri, de vor voi, vor putea să întreprindă a lor întocmire în soroc de un an de la încheierea contractului, după dispoziții ce se vor alcătui de Sfatul Administrativ Extraordinar“. De asemenea nu trebuie subestimat nici aspectul concordanței intereselor atît ale autorităților locale cît și ale oficiilor poștale consulare austriece din Țara Românească (1782—1853) (care își desfășurau activitatea în regie, ca urmare a legăturilor politice și economice cu Imperiul Otoman), prin care oficii se expediau și se primeau trimiteri poștale de tot felul și în toazte direcțiile asigurate de această rețea. 

Martie 1848 Se face public tariful pentru călători și pachete, care vor circula „prin grabnica trăsură dintre București și Brașov“. Tariful este împărțit în 15 „stanții“, dintre care distanța de bază este aceea dintre București și Brașov. Interesantă apare tendința manifestată încă din prima jumătate a secolului trecut de a avantaja distanțele lungi, tendință păstrată pînă astăzi în toate tarifele de transport. Astfel, tariful direct între București și Pesta este de 35 fiorini, în timp ce „din bucăți“ tariful ajunge la 37 fiorini. De asemeni interesantă apare și specificația tarifării expedițiilor, pe care o redăm integral : 

,,Grupuri de bani ce vor fi pînă la o sumă de 1000 fiorini argint sau 200 galbeni, insă numai din București pînă la Sibiu și de acolo încoace, iar plata va fi de la 1 fiorin pînă la 25, cite un creițar de un fiorin. De la 25 pînă la 30 fiorini, cite 1/2 creițari de fiorin. De la 50 pînă la 200 fiorini, plata de povară a pachetului nu se va mai socoti, ci 1",q, iar de la 200 fiorini în sus se va plăti 12 la sută. Pachete cu înscrisuri, pachete, zapisuri, polițe ș.a. cînd prețul lor nu va fi arătat,vor plăti 1/2 la sută pentru un preț pînă la 200 fiorini, iar de la 200 fiorini mai sus 1/4 la sută. Așezămîntul acestei grabnice călătorii nu răspunde pentru pagube întîmplate dinpricini de iviri elementare sau de vreo năvălire tîlhărească. Acele lucruri care se vor da la trăsură fără a se însemna prețul lor, la întîmplare de vreo neprevăzută vătămare a lorse vor socoti ca niște lucruri fără preț, iar cînd această pagubă se va pricinui din neîngrijire, atunci poprietarul acelor lucruri se va despăgubi cu 45 creițari argint de fiecare funt cînd aceste lucruri vor fi așezate în geamantane de piele, și cu 30 creițari argint de funt cina se vor afla în lădițe sau alte teancuri. Franz Kerner:“ 

13 iulie 1848  - Departamentul din Năuntru al Țării Românești, interesat ca diligența „care va mijloci o mai grabnică comunicare între Valahia și anume, între București cu Transilvania, Ungaria și de aici cu Viena și cu celelalte țări apusene“, să devină certitudine, cere factorilor care puteau contribui la succesul acțiunii să dea tot concursul necesar. Astfel: 

— Departamentul din Năuntru trimite cu nr. 1690 către redactorul șef al Buletinului Oficial ,,alăturat aici două programe atingătoare de diligența ce supusul austriac FranscnKerner, după ce i s-a dat aprobarea din partea guvernului, se întocmește între București și Brașov, s-a poftit de a-l publica în Buletinul Oficial spre a face cunoștință tuturor îndeobște(A.S.B.-F.V.L.-Dos. 802/1847-f.5).

 — Departamentul din Năuntru trimite cu nr. 1697 către Poliția orașului ,,alăturat aici două programe atingătoare de diligența ce supusul austriac Francesca Kerner întocmește pea sa cheltuială între București și Brașov pentru ca să se publice îndată în tot cuprinsul capitalei spre încunoștiințarea tuturor îndeoște. Intru aceasta se vor face cunoscut înlesnirile cuvenite conductorului prezisei diligențe în privința pașaportului său atît acolo precum și la pornirea sa unde își va avea permanența această diligență“. (idem, f.6). 

— Departamentul din Năuntru trimite cu nr. 948„Domnului General al Oștilor românești... Să se dea către comandorul de la puncturile Posada și Breaza întru ceea ce atingede înlesnirea cerută asupra trecerii prezisei diligențe“. (idem, f. 8). 

— Departamentul din Năuntru trimite cu nr. 949 o înștiințare similară și către Ministrulde finanțe. 

Nu trebuie să uităm că ne aflăm în plină revoluție. Revoluția din 1848, produs al dezvoltărilor petrecute în societatea românească după revoluția din 1821, în plină desfășurare atît în Principatele Române, cît și în Transilvania, nu a întrerupt sau stînjenit cu nimic activitatea normală a diligenței care făcea acum pentru prima dată legătura poștală directă între București și Viena, prin Brașov- Sibiu-Arad-Pesta. Interesele tuturor cereau sprijinirea acestui serviciu poștal care asigura circulația informațiilor de toate felurile. 

Iulie 1848. După circa trei luni și jumătate de circulație a diligenței, de două ori pe săptămînă și nu o dată așa cum se anunțase inițial, încep unele fricțiuni între slujbașii punctului de frontieră român de la Breaza și conductorul diligenței. Pricinile sunt diverse, dar cele mai frecvente apar : 

— Sosirea diligenței după orele de program ale punctului de frontieră ; 

— Sustragerea de la vamă și controlul legal a bagajelor ofițerilor austrieci ; 

— Treceri frauduloase de mărfuri. 

Redăm scrisoarea ministrului de finanțe C. N. Filipescu din Guvernul Provizoriu, către ministrul din lăuntru, prin care îl înștiințează de reclamația făcută de Kerner, propunînd ca sosirea la graniță să se facă la ore convenabile ambelor părți, „ca să nu mai întîmpine împiedicare diligența la trecere“. Trebuie remarcată atenta tratare a litigiului ivit între conductorul diligenței și administrație, ceea ce demonstrează afirmațiile anterioare, anume că acest mod de comunicație era stringent necesar, cu toții fiind interesați în bunul său mers. 

„Dreptate, frăție. 

Domnului Ministru din Lăuntru, 

Sub-iscălitul, primind adresa subno. 1699, în alăturare in copie după adresa onorabilului ministru din afară, însoțită de reclamația supusului austriacesc Fransca Kerner, are onoare a răspunde, că in această împrejurare,încă de la 26 noiembrie anul 1847, după asemenea reclamație din partea numitului a datcurs, mijlocind corespondența cu Ministrul de Afară. Acest ministeriu face cunoscut că asemenea diligența cu drepturile ce cere antreprenorul a dobindi prin înlesnirea trecerii lui fără zăbavă, fiind transportator și de pacheturi, urmează a fi supuse niște asemenea pacheturila revizuirea vameșilor, cinovnicului și ofițerului ca să nu se păgubească vama statului săvirșind orice import și export. Și ca să nu se strecoare cele ce sunt propriie a intrași a ieși. Osebindu-să dintr-această categorie pacheturile ambasadorilor consulatorilor curților străine cind vor fi pecetluite cu pecețile canțelariilor respective, care pacheturi nu mai sunt slobede a trece fără poprire și revizie. Iar cuvenita înlesnire a trecerii pomenitului de birans fără a se zăbovi ca să poată ajunge la ceasurile hotărite unde ar cere trebuința, urmeazăa se modifica. 

Mărginindu-se trecerea pe vremea nopții, pentru cuvintul că pină a se scula fețele strefuitoare ale statuluiși a veni la revizuirea pacheturilor și a fețelor pasageri, neapărat că trebuie a mijloci întîrzierea, care nu poate să-i supună la vină că nu au înlesnittrecerea deliraniei îndată. Iar mai cu seamă că noaptea încetează oficiul schelei după regulile ce se păzesc în toate schelele principatului. Spre acest sfîrșit, Dl. Ministru este rugat a face cele de cuviință spre a se încunoștiința consulatului K. K. pretenția celor de sus expuse legiuite temeiuri după care urmează ministerul administrația sa pe la puncturile granițelor acestui stat, hotărindu-se și ceasurile înaintea nopții cind aceștia să treacă, spre a face dînsul(F. Kerner) cele de cuviință ca să nu întîmpine împiedicarea diligenței la trecere. / Salutare și frăție, / Ministrul Finanțelor (sf) C. N. Filipescu. / anul 1848, luna iulie 16 / Secția III-aNo. 1205“.

Merită subliniată noua formulă de adresare: „DREPTATE-FRĂȚIE“, deviză înscrisă și pe noul drapel tricolor al revoluționarilor de la 1848, instituit prin primul Decret al Guvernului Revoluționar constituit în urma „Proclamației de la Islaz“ din 9/21 iunie 1848 și din care făcea parte și C. N. Filipescu, ministru de finanțe. Amintim că guvernul era format din I. Heliade, Ștefan Golescu, Christian Tell, Gh. Magheru și Gh. Scurtu, ca secretari fiind numiți N. Bălcescu, Al. G. Golescu, C. A. Rosetti și I. C. Brătianu. In cabinetul ministerial (ministrul vremelnicesc) funcțiile erau deținute de N. Golescu (ministru din Lăuntru), I. Heliade (ministru al Credinței), Col. I. Odobescu (șef al Oștirii), I. Cîmpineanu (ministru al Dreptății), C. N. Filipescu (ministru al Finanțelor) și I. Voinescu II (secretar al Statului). 

1 noiembrie 1851. Fricțiunile inițiale, semnalate între slujbașii vămii Breaza și conductorul diligenței, încă prin actul din 16 iulie 1848, nu-și găsesc rezolvarea prin acte de cancelarie. Antagonismul părților în conflict este de fond, în timp ce la suprafață apar doar pricini de formă. Kerner, supus austriac, se poate adresa autorităților doar prin intermediul consulatului său, așa cum cerea protocolul. El se plînge că diligența ajunsă la Breaza este întîrziată „în chip arbitrar“ prin măsură „înveterat arbitrară și vătămătoare intersului călătorilor, fără pricină binecuvîntată.“ Vom vedea însă că și vameșii de la Breaza au destule motive ca să-și exercite exigent datoria atît asupra conținutului bagajelor, cît și asupra orarului diligenței. Vom reține din aceste conflicte hotărîrea și demnitatea cu care autoritățile române tratau problemele litigioase privind diligența austriacă, fapt notoriu dacă ținem seamă că lucrurile se petrec prin anii 1851—1852, perioadă în care Țara Românească se afla — practic — ocupată de armata austriacă intervenționistă, venită „pentru a reprima orice mișcare de insurecționare“ și care se va retrage abia în anul 1856. 

„Cinstitului Consulat General K.K. al Austriei, / subsemnatul / socotesc acea diligențăa mea, ce de mai mulți ani lucrează regulat intre aici și Brașov, că s-a arătat destul de folositoare pentru obiecte și călători. Dar, de cităva vreme încoace, cu destulă neplăcere văd că are nu puțină supărare călătorilor și pagubă mie : se ține diligențala Breaza de către vama de acolo, zăbovindu-se cu chip arbitrar peste toată cuviința, căci nu numai sosind peste zi în vremea lucrării ea se ține cite două ceasuri și mai mult in a se expedia, ci sosind seara se ține pină a doua zi fără a se expedia. 

Deci o asemenea urmare a vămii pomenite fiind învederat arbitrară și vătămătoare intereselor călătorilor și fără pricină binecuvintată. De aceasta mai virtos in interesul obștei călătoare, silit fiind a căuta cuvenita îndreptare, plecat mă rog cinstitului general consular, ca să binevoiască a recomanda această a mea cerere, arătând cinstitului Departament respectiv, și a mijloci pentru îndreptare dincea mai grabnică a pomenitei vămi ca să expedieze diligența pe viitor fără zăbavă. / Plecată sluga, / (ss) Franz Körner“.

20 noiembrie 1851 Consulatul austriac trimite cererea lui F. Körner către Departamentul Treburilor din Năuntru, sprijinind plîngerea împotriva „zăbovirii diligenței“ la sosirea ei la punctul de frontieră de la Breaza: 

„AGENCE / ET / CONSULAT GENERAL / DE / S.M. l’EMPEREUR d'AUTRICHE / Bucarest 20.1X.1851 / Cinstitului Departament al treburilor din Năuntru, Dumnealui Franz Kerner au dat aici alăturata reclamație care cu cinste se recomandează onorabilului Departament, ca să binevoiască a lua in cea mai de aproape băgare de seamă împotriva urmarea vameșilor de la Breaza cu zăbovirea diligențeicind sosește acolo, ținindu-se câte o zi șimai mult, care aceasta aduce mare vătămare și pagubă la călători, fără a avea vreo pricinăbinecuvintata. / De aceea cu cinste este rugat Cinstitul Departament ca să poruncească acelor vameși de la Breaza ca in viitorime să nu mai zăbovească acea diligență cu chipul precum s-au urmat pină acum, cinstind pe acest General Consulat cu răspunsul de urmare ce va face întru aceasta. / A. de Laurin".

31 ianuarie 1852. Secretariatul Statului anunță Departamentul din Lăuntru că diligența lui Kerner va începe să circule de patru ori pe săptămînă, în loc de două ori, măsură ce „va fi tot deopotrivă folositoare pentru amîndouă țările“. 

„Secretariatul Statului I Anul 1852 / 31 Ianuarie No.378 / București. / Cinstita K.K.Agenție prin nota No. 602 dăm cunoștința Secretariatului că poșta austriacă intre Brașov și București se va expedia de patru ori pe săptămînă de către antreprenorul Kerner care până acum a avut o diligență pe acest drum și care, prin condiția și starea sa, dă toate garanțiile ce cere serviciul poștelor și Guvernul Princiar pentru exacta păzire a legilor și a regulilor ce i se vor prescrie. Pentru această întocmire regulată, care va fi tot deopotrivă folositoare pentru amîndouă țările, guvernul împărătesc se reazimă pe concursul autorităților române. De aceea cere deocamdată ca poșta austriacă să se expedieze de autoritățile frontierei la orice ceas din zi și din noapte și să nu aibă a suferi intirziere. 

Agenția adaugă că se va urma curierul român intre București și Turnu Roșu a merge cu aceeași exactitate ce o păzește de citeva săptămini, vom avea scrisorile și gazetele Europei de șase ori pe săptămână și comerțul va avea mai cu seamă mare recunoștință către guvernul princiar pentru susținerea ce acordează serviciului poștelor. 

Subinsemnatul, împuternicind acelui cinstit Departament cele de mai sus, are onoare a-l ruga să binevoiască a lua un băgare de seamă și a face cele de cuviință, cinstind și pe Secretariat ca răspuns. I In deplin de Secretar al Statului, I(si) GeorgiaB. Știrbei.“

Este interesant că în acest act apare pentru prima dată în locul denumirii tehnice (diligență), denumirea funcției (poștă), repetată de patru ori în text. Deasemenea atragem atenția că așa numita „poștă austriacă“ își transporta corespondența prin mijlocirea poștei române, predarea și primirea genții sigilate de către curierii români făcîndu-se la poșta de carantină din Turnu Roșu (pentru și de la Sibiu) sau Timiș (idem, Brașov). Orînduirea cu privire la „Poștele străine“ din Țara Românească o găsim stipulată, de asemenea, prin contractul de arendare a poștelor din 1 august 1841. 

"Contractul drumului Piteștilor, de două ori pe săptămînă in București și de două orila Clineni, in zilele de expediție, va fi dator a primi de la cinstita K.K. Agenție, aici și la punetul Caineni, deasemenea și geanta austriacească și a o primi și porni așa pecetluită precumi se va da, atât cei de aici către dregătoriile de la hotarul austriecesc, cit și cea de acolo, aici către cinstita K.K. Agenție, și o vor înainta cu curieri orinduiți intr-adins pentru expediție, primind de la fiecare expediție plata cuvenită de o ștafetă, adică cite 5 lei pentru fiecare poștă... Contractiul să înlesnească fără nici un minut zăbavă darea căruțelor și cailor trebuincioși, spre a nu întîmpina curierii cea mai mică împiedicare și zăbavă în călătoria lor ce vor avea prin poștele Principatului, fiind datori slujbașii poștelor a le arăta înlesnire și toată cuvenita indulgență ca să nu sufere cea mai mică întîrziere sau nepotrivă primire prin poștă, iar plata programului își vor primi fiecare prin muniții contra coți... fără a avea nici un fel de pretenții pomenitul contracolu al drumului Piteștilor, pentru oricelucru s-ar expedia prin numiții curieri"

Deși antrepriza diligenței poștale din 1848 s-a înființat sub protecția consulatului austriac, în realitate ea este o realizare comună. Guvernul român, și cu deosebire „guvernul provizoriu din 1848“ au contribuit prin sprijin și promovare efectivă la reușita acțiunii și la bunul mers al activității ei. 

Februarie 1852. Departamentul Visteriei, de care depinde vama de la Breaza, răspunde reclamației din 1 noiembrie 1851, pe care o primise „prin canalul“ consulatului austriac că „nu se poate impune Direcției (vămilor) îndatorire să acordeze înlesniri vătămătoare folosului ei și împiedicătoare regulei ce se păzește.“ Este ușor de presupus că pretenția Consulatului austriac, amintită prin actul Secretarului Statului din 31 ianuarie, anume că „cere deocamdată ca poșta austriacă să se expedieze de autoritățile frontierei la orice ceas din zi și din noapte“ era o pretenție absurdă și deranjantă. De aceea visteria precizează în mod ferm că „Dl. conductor... se va supune revizuirii ce sînt datori a face vameșii și ceilalți competenți slujbași ai graniței... aflîndu-se cu diligența la ceasurile hotărîte... cînd schela este deschisă“. Rezultă de aici și acuzația (chiar dacă apare indirect) că acei conductori ai diligențelor nu erau străini de repetatele încercări de a trece granița în puterea nopții, căutînd să se sustragă controlului legal. 

"Departamentul Visteriei

Principatului Țării Românești

Anul 1851 t Luna februarie 8/ No. 588 l Secția III-a 1 București / Cinstitului Departament din Lăuntru . 

In urma celor însemnate prin adresa Cinst. Departament No. 4300 (din anul anterior, 1851) cu privire la reclamația conductorului diligenței drumului Brașovului dată prin canalul cinstitei K.K. Agenții, visteria scriind cele de cuviință Direcției Vămilor, de care depinde înlesnirea pretinsă a i se face de către amploaiații vămii de la punctul Breaza, au primit răspunsul cu No. 1762 însoțit și de aceia ce s-au îndreptat și el zisei vămeșii cu No. 87. Care amindouă se alătură aici în copie, spre a se vedea cuvintele după care nu se poate impune Direcției îndatoriresă acordeze înlesniri vătămătoare folosului ei și împiedicătoare regulei ce se păzește către ceilalți înlesnire ce sa cuvine a se da comersanților. In privința mai cu seamă că sosind diligența către ceasurile mărginite pentru lucrare, cînd schela este închisă și respectivii slujbași împrăștiați pe la casele lor, sau înaintea deschiderii, cînd urmează a se afla adunați, crează cinstitul Departament că după dreptate pretențiile conductorului fiind contradictoare orînduielii întocmite, nu i se poate considera. Cu toate acestea Visteria a înapoiat Direcției pohtitoare băgare de seamă să prefereze revizuirea diligenței spre a putea sosi aici dimineața. Cu aceasta insă și Dl. conductor va fi pornit a respecta prezisă regulă și a se supunărevizuirii ce sunt datori a face vameșii și ceilalți competenți slujbași ai graniței, aflîndu-se insa cu diligența la ceasurile hotărîte pentru lucrare cînd schela este deschisă. / Șef Departament, / (ss) Ion Filipescu".

11 martie 1852. Departamentul Ostășesc informează despre încercarea de introducere a unor mărfuri cu restricție la import (ex. lipitori). Rezultă pe de o parte că vameșii aveau motive bine întemeiate să execute controale riguroase, iar pe de altă parte că personalul de control se purta destul de elegant, din moment ce a lăsat marfa liberă la transport, punînd doar în vedere destinatarului să nu mai recurgă la asemenea procedee. 

"Departamentul Ostășesc No. 696 din 11 martie 1852. Inspectorul punților prinraportul No. 716, întemeiat pe acela al comandirului punctului Breaza face cunoscut că la 7 ale lunii martie revizuindu-se disijantul Franz Kerner s-au găsit o cutie cu șapte funzi și giumătate lipitori, adresată către Solomon Rosenthal din București, pentru care numitul comandir negăsind în cancelaria sa nici o poruncă pentru importarea unor asemenea obiecte, de trebuie a li se slobozi intrarea sau nu, ca să nu se pricinuiască pagubă pasagerilor i-au slobozit intrarea, încredințîndu-l în sama conductorului deliransului, care să le dea inprimire adresantului și care totodată a mai făcut cunoscut că cu altă expediție este oprita mai importa și altele. Aceasta cu cinste se comunică în grabă cinstitului Departament spreurmarea celor ce vasocii da cumință. / Șef Departament, / (ss) Herescu.“

19 martie 1852. Departamentul Visteriei face o nouă precizare (după aceea din 8 februarie 1852) privind circumstanțele ce stau la baza conflictului dintre slujbașii săi de la Breaza și conductorul diligenței:

— este necesară o atentă verificare a diligenței „spre a se încredința despre dispozițiile strecurării vreunui obiect poprit a se importa sau exporta, supus la plata vămii“ . 

— se sugerează posibilitatea că prin repetate treceri peste graniță este posibil să se substituie caii de la diligență, apărînd necesitatea verificării ca plecarea să se facă „cu chiar acei cai cu care a intrat în țară“ ; — se insistă „a se conforma suszisa diligențăcu trecerile ei numai ziua, cînd schela este deschisă și funcționarii în lucrarea aparatului... în caz contrar, sosind noaptea, diligențăpoate trece fără a fi revizuită și de slujbași“. 

Rezultă așadar că afirmațiile lui F. Kerner din plîngerile sale, apar cam gratuite și vizînd nemărturisite avantaje la care legile țării nu-i dădeau dreptul. 

"Cu împrejurarea expediției diligenței F. Kerner prin punctul Breaza, visteria cunoaște înțelegerea și corespondența urmată cu acel onor. Departament, că i s-a arătat mijloacele împrejurări și în sfîrșit cuvintele care cer neapărat revizuirea diligențeide toate fețele competente , acele cuvenite, dar dezvoltînd la acea împrejurare cuprinsă în adresa Departamentului trimisă cu No. 696 ce se alătură în copie, Visterie se simte și mai mult datoare cu toată cuvenita cinste, adăugind totodată rugămintea să binevoiască a le lua îndeaproape băgare de seamă, și pe de o parte a face fără zăbavă cunoscut unde se cuvine că drepturile pretinse, după cuviință nu se pot lua în considerare, pentru că Direcția a dovedit în fapt că s-au transportat nu numai indivizi și hîrtii trebuitoare, precum cele destinate, dar și obiecte, cum s-a întîmplat acum cu cazul lipitorilor, ce se socotește poprit a intra în țară pentru că produce și acest principat, și care se înțelege că era să se strecoare dacă Dl. Comandirnu revizuia pachetele diligenței și nu-l găsea. Iar pe de alta, să scrie și din partea fără zăbavă Departamentului Ostășesc de pomenita Direcție, că și la intrarea în Principat și la întoarcere să se revizuiască nu numai de comandirul punctului, dar și de celelalte fețe care iau parte la o asemenea lucrare, spre a se încredința despre dispozițiile strecurării vreunui obiect poprit a se importa sau exporta, supus la plata vămii, precum și despreplecarea diligenței cu chiar acei cai cu care a intrat în țară. Deosebit de aceasta mai este rugat a face de a se conforma suszisa diligențăcu trecerile ei numai ziua, cînd schela este deschisă și funcționarii la lucrarea aparatului, iar nu și noaptea cînd se află împrăștiați pe la casele lor, unele la depărtare de punct și cu anevoință de a se putea aduna iarăși la schelă, și aceasta spre a nu se da prilejuri la reclamațiile contracțiilor venitului statului, că diligență trece fără a fi revizuită și de slujbașii domniilor lor, în vreme ce s-a doveditcă se întîmplă strecurări de obiecte, în afară de transportul indivizilor și a corespondențelor celor slobode. / Cinstitul Departament din Năuntru va binevoi a onora pe aceasta ca răspunsde punere la cale și va grăbi a face în conformitate cu ea. / Șef Departament / FloreascaIon / No. 937“ 

4 septembrie 1852. In urma reclamațiilor dintre 1848—1851 și a schimbului de note ce a urmat în 1852, conflictul dintre conductorii diligențeiși personalul vămii de la Breaza se stinge. Acesta și ca urmare a intereselor reciproce pe care le aveau ambele părți într-o bună desfășurare a mersului diligențeidintre București și Brașov. 

„Secretariatul Statului / No. 4009 I Cu adresa acelui c (instit) Departament cu No. 4480In privința necuviințelor urmate din partea diligențeiaustriace, subsemnatul am onoarearăspunde că Secretariatul a scris cele de cuviință agenției austriace și a rugat a i se schimba trecerea ziua, ca să i se poată face revizuirea cu toată ceruta exactitate. Pe de altă parte însă, socotește subsemnatul că urmează a se face diligenței înlesnirile ce vor fi cu putință. Așadar, cînd s-ar intimpla ca să sosească între 8 și 10 ceasuri seara, vreme în care toți amploiații sunt încă deștepți, urmează a nu i se împiedica trecerea și a se revizui după cuviința ca să-și poată urma călătoria. / Secretarul Statului / (șs) loan Manu“

9 septembrie 1852. Idem cu No.4320. „Secretariatul Statului primind adresa acelui Departament subNo. 4616 în privința necuviințelor urmate de diligența lui Kerner s-a grăbit a scrie cele de cuviință Agenției austriace care prin nota 8054, spre răspuns, încunoștiințează Secretariatul Statului că s-a îndrumat intru aceasta la Brașov ca să se îndatoreze acel Kemner a observa întocmai condițiile ce i s-au prescris pentru întocmirea diligenței. Nădăjduiește clar agenția că nu se vor intîmpla pe viitor asemenea neorînduieli și abuzuri. Aceasta și subsemnatul are onoarea împărtăși c. Departament spre știință. / Secretarul Statului / (ss) loan Manu.“

30 septembrie 1852. Unele probleme uzuale, de rutină, mai apar pe parcurs, dar ele sunt minore și nu au repercusiuni într-o desfășurare normală a mersului diligenței. 

1853—1854 Din acești ani lipsesc total date cu privire la diligența lui F. Kerner, și nu este exclus ca activitatea sa să fi încetat măcar parțial în timpul războiului Crimeii (Octombrie 1853 — Februarie 1856). Știm că în perioada respectivă și poșta consulară își încetează activitatea. Urmare convenției turco-austriacă de la Boracicoy (2/14 iunie 1854), Principatele Române sunt ocupate de armatele turce (comandate de Omer Pașa) și austriace (comandate de J.B. Coronini). Comandantul militar austriac din Țara Românească își avea acum poșta militară, care se servea de poșta română prin curierii și ștafetarii antreprizelor din perioada 1851—1856 (în conformitate cu contractările pe 5 ani). Interese militare au impus, printre altele, și înființarea de noi stații de poștă pentru prelungirea unor drumuri de poștă în legătură cu Transilvania și Banatul. In acest context se înscrie și actul de naștere al poștei române pe drumul Brașovului, cu stații la Comarnic, Sinaia și Predeal, făcînd legătura între stația terminus Comarnic și Timiș-Brașov, în jurnalul din 31 august 1854 al Sfatului Administrativ (Consiliul de miniștri) al Țării Românești se arată : 

"Astăzi marți 31 august 1854, luându-se un băgare de seamă de către Sfatul Administrativ extraordinar al Țării cuprinderea notei Excelenții Sale comandantul K.K. Korpos de Armie, sub No. 29, îndreptată Excelenței Sale prezidentul acestui Sfat, prin care arată că anevoința și întirzierea ce intimpină cu expedierea deselor depeșe de corespondență de la București la Brașov, cere înființarea cit mai nezăbovit a trei stații de poștă, și anume, la Comarnicul de Jos, Sinaia și Predealu de la granița românească. Sfatul, in îndeplinirea acestei cereri pentru întîmpinarea trebuinței ce se ivește de a se înlesni comunicarea poștală pe acel drum, chibzuind, hotărăște ca Departamentul din Lăuntru să ia îndată măsurile cuviincioase, de a se înființa vremelnicește aceste stații poștale, cu cite 16 cai fiecare, cu surugii, cărucioare, tacîmurile și toate celelalte trebuincioase pe deplin, care însărcinare, pentru mai multa înlesnire și grăbnicie se va da de către cinstitul Departament din Lăuntru prin cîrmuirea locului (prefectura de Prahova n.n.) asupra locuitorilor țărani din partea locului a căror meserie este, chiar aceasta de a fi chirigii, și pentru a lor despăgubire, osebit de banii progroanelor ce se vor lua după placele ce se vor face cu caii lor, li se va slobozi de către guvern și lei 234 de fiecare cal pe an, cit adică li se plătește și contra contracciilor (pe drumul Ploieștilor Scarlat Bărcinescu n.n.), răspunzindu-li-se pomenita plată treptat și cu analogie numai pe cită vreme va fi trebuința a se ține această poștă, fără a li se face nici un fel de vreoaltă despăgubire sau îndreptare de către stat. Dispozițiile acestui jurnal se vor aduce deîndată la îndeplinire prin c. Departament din Lăuntru. I (si) K. Cantacuzino, NăsturelK. Herescu, Iancu Filipescu, Ion Slătineanu, loan A. Filipescu, loan Oteteleșanu, Ion A.Cantacuzino“. 

Poșta contracciilor țărani, chirigii din Breaza, întemeietorii drumului de poștă român de pe Valea Prahovei și biroului poștal Predeal, în scurta dar admirabila lor activitate au respectat cu nestrămutată strășnicie, în tot timpul contractului cu cîrmuirea, pînă la sorocul lui (1 august 1856) orînduielile hotărîte asupra olacelor, curierilor grupurilor cu bani, ale expedițiilor și ale ștafetelor, după regulile întocmite prin condiții, cu purtări cinstite și liniștite către acei ce s-au înfățișat la dînșii cu asemenea trebuințe, fără a face împiedicare cuiva. De asemenea au îndeplinit fără nici o zăticnire toate dispozițiile Direcției Poștelor, chiar și în cazuri de grea cumpănă. După terminarea războiului Crimeii, trupele austriece fiind retrase, oficiile militare își încetează activitatea, cedînd locul oficiilor poștale consulare (16 aprilie 1857—31 martie 1869). In cazul acestor evenimente, regăsim încă din 1855 activitatea diligențeilui F. Kerner, ceea ce dovedește că indiferent de evenimentele petrecute, diligența a continuat să circule atunci cînd a fost posibil acest lucru. 

Sursa info: Almanahul Filatelic 1986 / Digiteca Arcanum