15 septembrie 2004 - Inaugurarea noului sediul al Scolii Generale nr. 6 "Iacob Muresianu"

Scoala Gimnaziala Nr.6 "Iacob Mureseanu". 2013

În prima jumătate a secolului al XIX-lea Braşovul era unul din oraşele provinciei austriece Transilvania, caracterizat printr-o extraordinară diversitate etnică, lingvistică, religioasă. Atât saşii, maghiarii cât şi românii resimteau acut nevoia ştiinţei de carte în condiţiile în care la 1830 în Braşov existau 3 şcoli elementare şi un singur gimnaziu (Johannes Honterus), exclusiv însă pentru populaţia săsească. Pentru a putea deprinde meserii bănoase sau să ocupe funcţii în administraţie sau justiţie tinerii trebuiau să urmeze gimnazii cu predare în limbile latină şi germană .

Acesta a fost motivul pentru care în septembrie 1837 preotul romano-catolic de la biserica de pe strada Vămii, Antal Kovacs, propune comunităţii sale aducerea unui profesor care să predea limba latină la şcoala de pe lângă această biserică. Persoana recomandată de episcopul unit Ioan Lemeny a fost tanarul de doar 25 de ani, Iacob Mureşianu, proaspăt absolvent cu rezultate notabile al Facultăţii de Teologie de la Blaj. 

De la înfiinţare, gimnaziul declara public că nu face discriminare privind naţionalitatea şi religia, ceea ce a determinat sprijinul financiar consistent din partea românilor. Pentru ei, prezenţa unui profesor român dădea garanţia unei educaţii în spiritul principiilor naţionale. „Principiul întemeietorului este a primi ori pe cine, fără deosebirea religii ş-a naţii, care e rar în patria noastră ;” – Gazeta de Transilvania, nr.37 – 10 sept 1839. 

Începutul a fost modest, în primul an au fost doar 6 elevi, astfel încât cursurile se desfăşurau în locuinţa abatelui Kovacs; în al doilea an numărul a crescut la 35, iar în 1848, gimnaziul avea 147 elevi în 5 clase. Tabele de prezenţă întocmite de Iacob Muresianu atestă o prezenţă a românilor de 38%, alături de elevi germani, maghiari şi armeni. 

Abatele Kovacs povesteşte despre dedicarea lui Iacob Mureşianu către meseria de pedagog: „În 15 ani, această şcoală a crescut sub mâinile sale într-un gimnaziu cu 11 profesori; cu toate că meritele lui trebuie puse cu atât mai sus cu cât el în anii dintâi, când nu-i era asigurată nici remuneraţiune fixă, nici bani de cvartir (locuinţă) şi nici un viitor, printr-un ajutor căpătat de la mine şi de la părinţii săi, şi într-un cvartir modest în şcoală, se supuse cu cel mai mare zel acestor prestaţiuni încordante”. 

Gazeta de Transilvania, nr.16 din 1838, aprecia festivitatea examenelor, competenţele dobândite de elevi, care au susţinut examene în 4 limbi (latină, germană, maghiară, română), dar şi activitatea noului profesor: „Dar cine să se poată conteni de a nu pomeni aici numele numele d-lui teolog şi profesor al acestui clas, Iacob Maroşan, al cărui strădanie mai fără pildă şi ostenele nespuse, pretutindeni se vedea înfiinţate şi prefăcute în duhul tinerilor sie-şi încredinţaţi; ei reproducea aceea ce primise, în minuturile acele era ei tot atâtea oglinzi în care vedeai pe învăţătoriul. Nici nu se putea altfel; căci metodul acel dulce şi plin de iubire a D-lui Maroşan, care’l ţine cu învăţăceii săi nu putea să aducă alte roduri decât numai bune, neaşteptate de bune. Ţine Doamne pe toţi cei carii sunt gata a-şi jertfi sănătatea şi viaţa pentru omenire.” 

• Puţini ştiu că la început, elevii români din zonele învecinate Braşovului (Hărman, Prejmer, Feldioara) au fost sprijiniţi de profesorul Iacob Mureşianu, care i-a găzduit în propria sa casă, actualul Muzeu al Mureşenilor de azi, pentru ca acestia sa poata urma cursurile scolii. 

• În 1840 Iacob Mureşianu l-a chemat la Braşov pe vărul său, Andrei Mureşanu, pentru a preda în şcoala sa. Tot în acest an situaţia sa financiară se va îmbunătăţi în urma căsătoriei cu fiica unui negustor român, Sevastia Nicolau. 

• In 1847 – datorită strădaniilor celor doi se începe construcţia unei clădiri destinată şcolii, susţinută de acum şi prin decret împărătesc cu 1831 florini şi 36 creiţari. 

• 1847 la moartea abatelui Kovacs, Iacob Muresianu a devenit directorul şcolii şi a reuşit în 1866 să obţină prin decret imperial statutul de gimnaziu superior 

• 1868 – in urma publicarii textului Pronunciamentului de la Blaj, prin care romanii protestau impotriva instaurarii dualismului austro-ungar, Iacob Muresianu a fost destituit din functia de director al gimnaziului latino-german • el a continuat insa activitatea de profesor si de director al Gazetei de Transilvania prin care a sustinut emanciparea culturala a romanilor 

• In 1875 s-a pensionat după 39 ani de profesorat şi 20 de directorat lăsând un gimanziu complet cu 8 clase şi dreptul de a elibera diplome de bacalaureat, dovedindu-se în egală măsură profesor, director, administrator şcolar, mecenat şi mare cărturar. 

• Activitatea sa a fost sugestiv apreciata de abatele Kovacs: „Iacob Mureşianu a purtat pe umerii săi timp de un deceniu cauza gimnaziului în curs de înfiinţare tocmai cum purta legendarul Atlas Ceriul...”

Istoria scolii a continuat in conditiile tot mai presante ale dualismului austro-ungar, in care prioritara era deznationalizarea romanilor prin obligativitatea limbii maghiare. Scoala lui Iacob Muresianu continua ca si Liceu latino-german, specializat pe educatia in limba maghiara, primind in anul 1901 o noua cladire, pe strada Dupa ziduri. 

Actualul liceu Aprily Lajos la inceputul secolului trecut. Sursa foto: dspace.oszk.hu

In 1948 planurile comuniste de reorganizare a invatamantului au dus la inlocuirea institutiei cu Liceul mixt nr.4 care avea doua sectii: cea maghiara si cea romana numita Scoala Generala Nr.6. 

In 1960, fostul gimnaziu intemeiat de Felfalu a devenit Scoala Generala nr. 6, cu clase mixte, de romani si maghiari. Clasele de liceu cu predare in limba maghiara au fost mutate la "Unirea". 

Revolutia din 1989 a dus la unele transformari in toate mediile societatii romanesti. La începutul anului 1990, Ministerul Educației din România a aprobat înființarea unui liceu maghiar independent, dar a lăsat procesul de implementare în sarcina inspectoratului județean pentru învățământ și un acord între Liceul Unirea și Școala Primară Nr.6. 

Clasele de limba maghiara de la Liceul "Unirea" au fost aduse inapoi, in cladirea de "Dupa Ziduri". Impreuna cu clasele primare si gimnaziale maghiare au format Liceul "Aprily Lajos". Tot atunci, in 1990, potrivit unei decizii a Inspectoratului Scolar Judetean, clasele cu predare in limba romana ale Scolii Generale nr. 6 urmau sa fie mutate la Liceul Unirea. Acest lucru nu s-a mai intamplat. Cele doua institutii de invatamant, liceul si scoala, functioneaza laolalta, in trei cladiri.

În mai 1992, școala a luat oficial numele de Liceu Teoretic Áprily Lajos, în cinstea poetului impresionist născut la Brașov.

La inceputul anilor 2000 maghiarii au inceput sa reclame ca spatiile liceului au devenit supra aglomerate si ca acest lucru ar avea efecte grave asupra procesului educational si asupra sanatatii copiilor. Printr-o petitie adresata Primariei Brasovului, ei cer ca Scoala Generala nr. 6 sa elibereze spatiile pe care le ocupa atunci. La randul lor, parintii si profesorii elevilor romani au facut un memoriu la Ministerul Educatiei si Cercetarii, spunand ca se doreste desfiintarea scolii lor.

Problema a ajuns sa fie rezolvata politic. In ziua de 19 februarie 2003, la Bucuresti a fost semnat "Protocolul privind colaborarea între Partidul Social Democrat şi Uniunea Democrată Maghiară din România pentru anul 2003", in care s-a facut referire si la situatia de la Liceul Aprily Lajos din Brasov. Intelegerea politica a fost criticata in Parlament de deputatul de Brasov Nicolae Iorga din partea partidului "Romania Mare", care a facut urmatoarea declaratie:

Doresc să accentuez şi eu o problemă, deja arhicunoscută de acum. Este vorba de situaţia gravă în care se află elevii români de la Şcoala generală nr. 6 din municipiul Braşov. Am în faţă şi protocolul nou încheiat între P.S.D. şi U.D.M.R., unde la capitolul "Învăţământul preuniversitar" alin. 7 se spune aşa: "Va fi rezolvată terminarea lucrărilor de renovare la Liceul "Aprily Lajos", din Braşov, până la 1 martie 2003, şi construirea noii clădiri pentru Şcoala generală nr. 6, până la 1 septembrie 2003".

Nu ştiu cum se pot încheia asemenea protocoale, cert este că la nivelul acestei şcoli, copiii români sunt deocamdată în stradă, cele două corpuri de clădire - atât Şcoala generală nr. 6, cât şi Liceul "Aprily Lajos" - au fost deja renovate. Banca Mondială, când a aprobat în 1999 finanţarea pentru reabilitarea clădirilor în care funcţionează, sau, mă rog, funcţionau Şcoala generală nr. 6 şi Liceul "Aprily Lajos", a condiţionat alocarea fondurilor de rămânerea imobilelor în proprietatea statului român, şi există documente, acceptând cele două unităţi şcolare ca pe un model european al educaţiei multiculturale. Nu ştiu ce se întâmpla dacă elevii de la "Aprily Lajos" erau aruncaţi ei în stradă şi ocupau elevii români sau profesorii români ambele clădiri.

Se duce o luptă, spunem noi, demnă de o cauză mai bună, o luptă înverşunată. Ni se spune că se va construi o nouă şcoală. Vreau să vă spun că, în cursul zilei de vineri, au început să fie demolate nişte clădiri de pe locul virtual al noii Şcoli generale nr. 6, recunoscut de către prefect şi alte autorităţi locale că este o demolare fără autorizaţie de demolare. La primărie nu este depusă nici o situaţie, de plan măcar, nu pentru aprobarea construcţiei unei şcoli. Nu ni se spune de unde vor veni banii şi de ce trebuie să construim o şcoală şi, mai mult decât atât, vreau să vă informez că, pe terenul respectiv, după ce se va face parcelarea, se spunea acum doi ani că va fi construit noul sediu al Prefecturii Braşov, care se află la ora actuală în clădirea Tribunalului Judeţean Braşov, câştigat de Ministerul Justiţiei în instanţă, prin sentinţă judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Noi vrem să vă spunem că, în perioada 10-14 februarie 2003, au avut loc manifestări de stradă ale părinţilor şi elevilor români. Nu ştiu cui foloseşte acest separatism etnic şi o rugăm pe doamna ministru Ecaterina Andronescu, cât şi pe factorii locali să rezolve în regim de urgenţă această problemă, pentru că altfel nu ştiu ce se va întâmpla acolo.

Autoritatile locale locale si centrale s-au mobilizat si au construit, in 2004, linga Rectorat, cladirea noua pentru Scoala Generala nr. 6 "Iacob Muresianu", unde, din 15 septembrie au inceput sa invete peste 400 de copii romani.

2023

Corpul de clădire are o suprafaţă de 2010 mp. În vara anului 2006 s-a fost amenajat în mansarda: o sala pentru activitati extrascolare, un cabinet de informatica si un spatiu pentru materiale didactice. Pentru a completa necesarul de spatii scolare in mansarda cladirii s-a pregatit un spatiu pentru centru de documentare ,un cabinet metodic si spatiul necesar pentru Proiectul de Granturi scolare pe care scoala l-a castigat în vara anului 2007.

Elevii școlii dispun de o bază materială adecvată procesului instructiv-educativ compusă din:

• 11 săli de clasă, dispunând de mobilier modular și ergonomic (mese și scaune), dulapuri spațioase, 2 table
• 1 laborator de informatică, cu calculatoare noi, conectate la internet
• 1 centru de documentare și informare, dotat cu calculatoare, videoproiector, mobiler modular
• 1 sală de sport
• Bibliotecă cu spațiu amenajat pentru lectură
• Jucăriotecă dotată cu mobiler adecvat și cu seturi de jocuri de creație, de construcție, de echipă și cu numeroase jucării specifice vârstei școlarului mic unde se pot desfășura activități extracurriculare sau de relaxare
• Sală destinată activității de recuperare desfășurată de profesorul de sprijin cu elevii CES
• Grupuri sanitare pe fiecare nivel, inclusiv pentru persoane cu nevoi speciale, la parterul școlii
• Material didactic bogat, actualizat și auxiliare didactice pentru fiecare nivel de clasă, la aproape toate disciplinele de învățământ

Surse info: Scribd, Scoala Gimnaziala Nr.6 "Iacob Mureseanu", Curentul, ed. 29 mai 2002, Camera Deputatilor