1939 - Brasoveanca Virginia Thomas devine prima stewardesa din Romania

Virginia Thomas

Virginia Thomas, născută în 1910, la Braşov, este cea de-a doisprezecea brevetată între aviatoarele românce, în 1936, la Școla civilă de pilotaj „Mircea Cantacuzino”. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost pilot in celebra Escadrilă Albă care a salvat mii de soldati răniti pe front. "Tommy", cum era poreclită, a transportat 625 de răniți. In 27 septembrie 1941, ea si colegele ei de escadrilă au primit Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de aur „pentru că dela începutul campaniei, pe orice vreme și în orice condițiuni, de multe ori expuse la proiectilele inamice, au evacuat, pe calea aerului, răniții gravi din primele linii în zona interioară, salvând vieți scumpe. Activitatea lor s'a exercitat și în folosul aliaților noștri"

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, România a fost singura dintre țările participante care a avut o escadrilă sanitară în exclusivitate cu femei-pilot.

Deşi de origine modestă, Virginia avea şcoala vieţii şi fusese instruită după moda vremii, cunoscând mai multe limbi străine, între care germana, franceza şi engleza; amănunt care o va ajuta, în 1939, să ajungă stewardesă a LARES-ului pe relaţia Bucureşti-Berlin. De fapt, ea a fost prima stewardesă din România. Mai mult, la momentul certificării ei, in 1939, in toată lumea existau putin peste 100 de stewardese.

Stirea despre această premieră a apărut in ziarul "Gazeta Sporturilor, editia din 1 iulie 1939:

Din puzderia de femei cari se încadrează în toate angrenajele vieții românești, — după prima femeie senator, — iată că avem și întâia stewardessă. Este d-na Virginia Thomas, pilotă brevetată de Aero Clubul Brașov, care îndeplinește, pe ruta București — Berlin, la bordul giganticelor avioane ale companiei L A R.E.S., oficiul de stewardessă. Alături de cei doi piloți, de radiotelegrafist și de mecanic, stewardeasa se integrează asprei profesii a sburătorilor Profesioniști.

În Escadrila sanitară a intrat ca pilot stagiar la 25 iunie 1940 şi a făcut primele două campanii pe Frontul de Est, ajungând până la Stalingrad, mai exact în bazele de la Kotelnikovo şi Plodovitoje.

Escadrila Sanitară a luat ființă pe 25 iunie 1940, din ordinul Subsecretarului de stat al Aerului. Inițiativa a aparținut prințesei Marina Știrbey, înființarea unei escadrile sanitare care urma să fie încadrată de piloți femei.Sediul escadrilei a fost stabilit pe aeroportul Băneasa. 

Sursa foto: Muzeul National al Aviatiei Romane

Inițial, în dotarea ei s-au aflat două avioane bimotoare Monospar ST-25, ambele pierdute în urma unor accidente în anul 1940. După distrugerea primului avion de acest tip pe 21 iulie 1940, Escadrila Albă a primit avioane sanitare RWD-13S, de producție poloneză. Acestea puteau transporta doi raniți: unul rănit usor, așezat pe scaun și unul rănit grav, întins pe targa. Aeronavele erau vopsite inițial în alb, dar ulterior, după 1941 au fost vopsite în culori de camuflaj, pentru a fi protejate mai eficient contra atacurilor sovietice. Primele patru aviatoare încadrate au fost Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia"Tommy" Thomas si Virginia Duțescu. Acestea au fost asimilate în grad de sublocotenent.

Tot în 1940, s-au alăturat Escadrilei Sanitare, ca voluntare Victoria Comșa, Jeana Iliescu, Maria Adam și Maria Voitec. Acestea și-au pierdut viața în mod tragic în timpul unui zbor de antrenament pe 21 iulie 1940.

Numeroși militari români și germani le datoreaza viata. Astfel, în anul 1941, subunitatea a transportat peste 5300 de raniți, în timp ce anul următor Escadrila 108 Transport Ușor (numele oficial al unității din aprilie 1942) a evacuat peste 4000 de soldați, dintre care 700-800 au fost germani.

În timpul războiului, riscurile pe care temerarele aviatoare române au trebuit să le înfrunte au fost imense: zburau neînarmate, la mică înalțime pentru a evita avioanele de vânătoare sovietice, nu erau dotate cu parașute și foloseau cel mai adesea piste improvizate din apropierea liniei frontului. Remarcabil este și faptul că în cursul participării la război, niciuna dintre aviatoare nu a fost doborâtă sau să fi suferit vreun accident mortal.

Nadia Russo, Mariana Dragescu si Virginia Thomas (dreapta)
Sursa foto: Aeronautica Regala Romana

Bravura lor le-a transformat în eroine ale epocii. Au fost decorate, s-au scris numeroase articole despre ele, o carte "Escadrila Albă" scrisă de George Acsinteanu și chiar s-a realizat un film, coproducție romano-italiană, care s-a pierdut. După Instaurarea regimului comunist, faptele lor au fost deliberat ignorate, deoarece Escadrila Albă activase pe Frontul de Răsărit.

Virginia Thomas va demisiona din Escadrila Albă în mai 1943, invocând probleme de sănătate, dar, cum nu se putea rupe de armată, se va reîncadra ca şofer pe ambulanţă, la Spitalul de campanie nr. 3 al Crucii Roşii Române.

După 23 august 1944, când aventura ei în Escadrila Albă era deja amintire, într-o excursie la munte, va face cunoştinţă cu un ofiţer de informaţii din Comisia Aliată de Control, fiul unei rusoaice şi al unui englez, spionul tipic, născut pe undeva, prin Persia. Ofiţerul se numea Andrew Kinghard, dar, mai mult ca sigur, acesta era un nume de împrumut. A doua zi erau ca şi căsătoriţi – eveniment de altminteri oficializat la scurtă vreme, în Bucureşti, la ambasada Marii Britanii; proaspeţii însurăţei vor pleca imediat la Berlin, în zona de ocupaţie britanică. De acolo, Virginia Thomas le-a trimis fetelor o scrisoare lungă, cu întreg periplul călătoriei, după care s-a aşternut tăcerea.

Târziu, prin anii ’80, cu ocazia unei vizite private în Anglia, Virginia Thomas avea să fie căutată şi găsită de Stela Huţan-Palade într-un sanatoriu, proprietate a socrilor ei. Nu mai ştia aproape deloc româneşte şi era ca dusă demult în altă lume. Evident, nu mai ştia nimic despre fetele din Escadrila Albă. Iar despre această escadrilă, unică în Al Doilea Război Mondial, nici atât..