1955 - Se creaza cadrul legal de infiintare a cooperativelor cu munca la domiciliu în Oraşul Stalin

In 1955, Consiliul Uniunii regionale a cooperativelor meşteşugăreşti Stalin, a hotărît înfiinţarea unor cooperative cu munca la domiciliu în Oraşul Stalin şi Sibiu. Aceste cooperative aveau menirea să contribuie la deservirea populaţiei cu diferite prestări de servicii ce se puteau executa la domiciliu, de către mici meseriaşi, precum şi la sporirea bunurilor de larg consum, ca: îmbrăcăminte pentru copii, tricotaje manuale „Baby”, tricotaje cu maşina, lenjerie bărbătească şi de femei, bibelouri, flori artificiale, obiecte de artă populară, diferite cusături, obiecte ceramice, mode, spălătorie şi călcătorie. 

Puteau intra în cooperativă mici meseriaşi, femei cu autorizaţie de funcţionare, gospodine care aveau o calificare pentru una din meseriile ce urmau a fi practicate în cadrul cooperativei şi in primul rînd femeile care dispuneau şi de utilajul necesar efectuării acestor munci la domiciliu. Cooperativele cu muncă la domiciliu dădeau posibilitate gospodinelor să activeze în cimpul muncii.

Cooperatorii cu munca la domiciliu se puteau bucura de dreptul la concediu plătit, egal cu jumătate din concediul acordat cooperatorilor ce lucrau în ateliere colective; de asemenea ei puteau primi şi drepturile de asigurări sociale, potrivit normelor prevăzute de regulamentul în vigoare, adică 30—80 la sută din remuneraţia medie bruta pentru ajutoare în caz de incapacitate temporară de muncă, din cauză de boabă sau accident, pentru tratament balneo-climateric şi pentru carantină în caz de sarcină şi lehuzie, pentru procurarea rufariei şi hrana copilului nou născut, precum şi la decesul unui membru din familie întreţinut de cooperator. 

Cooperatorii cu munca la domiciliu se bucurau şi de dreptul la pensie prevăzut de dispozitiile în vigoare la acea vreme. Drepturile de mai sus se acordau cu condiţia indeplinirii sarcinilor cantitative de producţie stabilite. In cazul neîndeplinirii acestor sarcini timp de cel puţin două luni, din cele trei lucrate înainte de îmbolnăvire, cuantumul drepturilor prevăzute se reduceau cu 50 la sută. 

In 1957, este infiintată o cooperativă meşteşugărească cu munca la domiciliu, formată din femei casnice, care a primit numele de cooperativa „Sîrguinţa”. Pe str. „7 Noiembrie” din Oraşul Stalin s-a deschis o expoziţie ce cuprindea o serie de articole lucrate de cooperatoarele casnice la domiciliu şi care puteau fi comandate de populaţie. Această cooperativă a primit tot felul de comenzi la sediul din str. Gh. Bariţiu nr. 20, cu materialul clientului, avînd la bază deservirea populaţiei în următoarele ramuri: tricotaje femei, bărbaţi şi copii, lenjerie femei, bărbaţi, şi pentru pat, croitorie femei, copii şi articole de artă. De asemenea se primeau comenzi şi pentru spălat şi călcat lenjerie de corp şi de pat. 

Ideile cooperatiste au patruns in Romania datorita influentei lumii occidentale înca din prima jumatate a secolului al XIX-lea, procesul de aparitie si consolidare a miscarii cooperatiste parcurgand apoi o serie de etape istorice:

- 1851 – înfiintarea societatii de economie, credit si ajutor Înfratirea” Braila

- 1854 – înfiintarea „Casei de ajutorare si prevedere a lucratorilor tipografi” Bucuresti

- 1879 – fondarea „Societatii meseriasilor de încaltaminte” Bucuresti – prima organizatie de tip mestesugaresc

- 1882 – înfiintarea „Societatii cooperative a constructorilor si meseriasilor” Bucuresti cu 800 de membri, se înfiinteaza societati cooperative ale meseriasilor si comerciantilor la Pitesti, Campulung Muscel, Ploiesti, Iasi, Galati, Braila, iar în 1883 la Buzau si Turnu Magurele

- 1883 – apar cooperative de credit si economie la Roman, Iasi, Alexandria, Focsani, Tulcea si Bucuresti ; Dimitrie Butculescu editeaza „Cooperatorul roman” ziar industrial, comercial si literar, organul societatilor cooperative

- 1880 – 1895 – Dimitrie Butculescu organizeaza mari expozitii cooperatiste la Bucuresti, Iasi si Craiova

- 1886 – apar „Junimea comerciala” din Giurgiu si „Societatea lucratorilor curelari” din Bucuresti

- perioada cuprinsa intre anii 1887 - 1903 cand cooperativele au functionat in baza Codului de Comert : la finele anului 1898 s-au putut identifica un numar de 154 banci populare, mentionate sub numele de case de economie si credit – 128 în mediul urban si 26 în mediul rural.

- 1895 – societatile cooperative din Romania, reprezentate de presedintele lor, deputatul Dimitrie Butculescu, participa ca membru fondator la crearea Aliantei Cooperatiste Internationale – ACI

- în perioada cuprinsa intre anii 1903 - 1923 s-au emis legi speciale diferite pentru cooperativele orasenesti si cele satesti:

- 1909 – Legea cooperativelor de meseriasi

- 1919 – Decretul –lege privind cooperativele orasenesti

- între 1918 – 1920 – se organizeaza 296 cooperative cu 92621 membri si un capital de 1318 milioane lei

- 1923 statul intervine si coordoneaza acest sector prin intermediul Ministerului Muncii,  apare Legea pentru unificarea cooperatiei

- 1926 – Legea centralei cooperatiei

- între 1925 – 1928 – se înfiinteaza peste 4000 de cooperative

- 1928 se realizeaza reforma cooperatiei prin aparitia "Codului Cooperatiei";

- 1929 se abroga "Codul Cooperatiei" si se da autonomie deplina cooperatiei fata de stat;

- 1935 apare "Legea pentru organizarea cooperatiei"

Prin modificarile aduse legii din anul 1935 în 1938,1939,1940 si 1941 se înfiinteaza Institutul National al Cooperatiei (INCOOP), statul devenind asociat alaturi de federatii si cooperative.

- 1945 – Romania intra sub influenta regimului totalitar comunist, conceput si organizat dupa model sovietic

- 1949 – apare Decretul nr.133 pentru organizarea cooperatiei prin care se constituie: Cooperativele de consum-aprovizionare, prelucrare si desfacere, cooperativele de productie mestesugareasca, cooperativele de productie agricola-gospodarii

- 1950 – în întreaga tara functionau 568 de cooperative cu 63000 membri; se înfiinteaza 33 de uniuni pe ramuri de productie ale cooperativelor mestesugaresti

- 1951 – Primul Congres al cooperatiei – se constituie Uniunea Centrala a Cooperativelor Mestesugaresti (UCECOM)

- 1952 – 1963 – nationalizarea fortata a unei parti din patrimoniul cooperatist a constituit principala ingerinta a statului comunist în acest sector de activitate

- 1955 – se înfiinteaza 15 uniuni regionale

- 1968 – Legea nr.14 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugaresti.

Ca urmare a reorganizarii administrativ-teritoriale si a Legii nr.14/1968 la începutul anului 1969 s-au înfiintat 39 de uniuni judetene ale cooperativelor mestesugaresti si una pentru municipiul Bucuresti care reuneau aproximativ 400 de cooperative si peste 240000 cooperatori.

 Cooperativele mestesugaresti aveau ca obiect de activitate: lucrari de comanda si prestari servicii, productia de bunuri de consum, productia de obiecte de arta populara si artizanat, activitatea productiva specifica invalizilor, realizarea de produse prin cooperare cu întreprinderi de stat si executarea de lucrari solicitate de acestea, desfacerea de marfuri.

- 1990 – primul Congres liber al cooperatiei mestesugaresti. Aparitia Decretului –lege nr.66 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugaresti, valabil pana la aparitia Legii nr.1/2005.

Din anii 2000, cooperatia în Romania este structurata pe trei directii functie de reglementarile legislative care le guverneaza: cooperatia mestesugareasca  si de consum organizate în baza Legii nr.1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei; cooperatia agricola organizata în baza Legii nr.1/2005si a Legii nr.566/2004 - Legea Cooperatiei Agricole  si cooperatia de credit organizate în baza Legii nr.200/2002 completata de OUG nr.99/2006.

Activitatea societatilor cooperative s-a desfasurat în 2008 într-un numar de 2978 unitati cu un numar total de personal productiv de 18764 persoane, din care 224 persoane angajate cu munca la domiciliu.

Din cele 2978 unitati, 458 (15,4%) desfasoara activitati de productie cu 8982 (47,7%) persoane, din care 220 cu munca la domiciliu, 2099 (70,5%) desfasoara activitati de prestari servicii cu 8905 (47,5%) persoane, din care 4 cu munca la domiciliu si 421 (14,1%) unitati desfasoara activitati de comert cu 877 (4,8%)  persoane.

Ponderea cea mai mare în activitatile de productie o are ramura confectii îmbracaminte cu 166 (36,2%) unitati unde lucreaza 4987 (55,5%) persoane, din care 107 cu munca la domiciliu, urmata de activitatea alte lucrari si servicii care se desfasoara în 68 (14,8%) unitati unde lucreaza 364 persoane, ramura pielarie încaltaminte detine 46 unitati unde lucreaza 1207 persoane (13,4%), ramura textile tricotaje  detine 39 unitati (8,5%) unde lucreaza 676 persoane (7,5%), ramura  exploatarea si prelucrarea lemnului, productia de mobilier si alte articole din lemn detine un numar de 45 unitati unde lucreaza 647 persoane, iar domeniul constructii metalice detine 43 unitati unde lucreaza 426 persoane.

Surse info: Drum Nou, editiile 1955-05-12 / nr. 3858, 1955-05-26 / nr. 3870, 1957-08-08 / nr. 3933, Digiteca Arcanum, UJ-SCOM TIMIS