1546 - Se deschide la Brasov prima moara de hirtie, a doua din Transilvania
 |
| Imagine cu titlu de exemplu cu o moara de hartie din Berlin, anul 1798. Sursa foto: Genealogie-Tagebuch |
Hîrtia astăzi nu mai poate fi concepută să lipsească din viaţa omului. Prima şi cea mai importantă funcţie socială a ei a fost şi este aceea de purtător al culturii, de suport al scrisului, de mijlocitor al ideilor umane şi ca mijloc de realizare a relaţiilor dintre oameni. O altă funcţie este aceea de împachetat, ambalaj, în diferite forme, pentru protecţia altor produse şi pentru a mijloci comercializarea. Hîrtia serveşte apoi şi în scopuri igienice şi ca materie primă pentru alte ramuri industriale, aceasta însă numai în ultima vreme.
Pînă în secolul al XVI-lea nu putem urmări mai bine decît istoria hîrtiei ca factor cultural, pentru alte domenii de folosire existînd prea puţine informaţii în documentaţia păstrată. In ţara noastră, înainte de a exista o producţie proprie de hîrtie, consumul de hîrtie s-a bazat exclusiv pe import. Hîrtia a ajuns în ţara noastră in secolul al XIV -lea, îndeplinind funcţia de suport de scris pentru documente publice şi particulare. Ne referim mai întîi la Transilvania unde s-au păstrat mărturii mai vechi despre cunoaşterea şi folosirea hîrtiei.
În Transilvania, cel mai vechi document scris pe hîrtie, care s-a păstrat în Arhiva Capitlului din Alba Iulia, datează din anii 1328-1330 si provine din cancelaria papală din Avignon. Prima poruncă regală pe hîrtie, cunoscută nouă, care a ajuns în Transilvania, a fost emisă în anul 1334 la Visegrad de Carol Robert. Tot din anul 1334 avem cunoştinţe despre primul document emis pe hîrtie de Capitlul din Oradea, deci de o instituţie de pe teritoriul României de azi. Capitlul din Arad emite primul document pe hîrtie cunoscut, în 1341. In 1348, comiţii comitatului Solnocul mijlociu emit un document pe hîrtie la Săuca lîngă Carei. In Transilvania, primul document voievodal, scris pe hîrtie îl cunoaştem de la vicevoievodul Petru, fiind emis in anul 1349 la Sîntimbru.
In decurs de o jumătate de secol de la prima apariţie a hîrtiei în Transilvania, întrebuinţarea hîrtiei ca suport de scris pentru documente se generalizează, cel puţin la instituţiile şi în centrele mai importante.
Cel dintîi hrisov scris pe hirtie, care s-a păstrat din Ţara Românească a fost emis de Mircea cel Bătrîn in anul 1406. Din Moldova, primul document pe hîrtie cunoscut astăzi a fost emis de Alexandru cel Bun în anul 1428. Mai vechi ar fi documentul vistiernicilor acestui domn, din 1404, adresat magistratului Bistriţa.
Nu s-au cercetat încă originea şi căile de pătrundere a acestor hirtii, dar ele desigur au intrat aici pe marile artere comerciale, care străbăteau ţara. Majoritatea hirtiei folosite provenea din Italia, unde încă din secolul al XIII-lea această industrie era mult dezvoltată.
 |
| Mostre de hârtie artizanală la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului |
Prima tipografie a Transilvaniei a fost cea de la Sibiu, atestată documentar din anul 1529. Cea de-a doua tipografie transilvăneană a fost înfiinţată de către marele umanist braşovean Johannes Honterus, la Braşov, unde, începînd din anul 1539 este cunoscută editarea cărţilor. Destinaţia principală a tipografiei era să furnizeze manualele şcolare necesare in şcoala orăşenească reorganizată de către Honterus într-un gimnaziu umanist (Studium Coronense).
Incă din primul an al activităţii, tipografia din Braşov lucrează cu o mare capacitate de producţie, cunoscîndu-se zece cărţi ieşite de sub teascurile ei. Hîrtia folosită a fost adusă din străintate, după cum aratâ filigranele ei, provenienţa lor nefiind studiată. In socotelile oraşului Braşov din această perioadă apar foarte rar numele furnizorilor de hîrtie. Astfel în 1521 a fost cumpărată hîrtie de le negustorul Petrus Schram, în 1533 de la Johann Benkner, fiul fostului jude primar, el însuşi mare negustor şi mai tîrziu jude primar.
Existînd deci la Braşov o necesitate permanentă de cantităţi mari de hîrtie, care se procura greu din străinătate, şi existind un număr de negustori mari, care dispuneau de capital suficent, toate acestea constituiau premise favorabile pentru întemeierea unei mori de hîrtie la Braşov. Astfel se ajunge la menţiunea din cunoscuta cronică a lui Hieronymus Ostermeyer, între evenimentele datate 17 februarie şi 28 iulie 1546, in care se spune : "In acest an s-a făcut mai întîi hîrtie de către un polonez cu numele Hannes, pe cheltuiala lui Johann Fuchs şi a lui Johann Benkner". Urmărind desfăşurarea evenimentelor în mod mai amănunţit, aflăm următoarele etape ale începuturilor morii de hîrtie din Braşov :
La 19 februarie 1545 s-a cumpărat terenul pentru moara de hîrtie, pentru suma de 25 florini. La 25 februarie 1545, din porunca judelui primar Vincentius Schneider, s-a dat lui "Ioannes Papyrarius" suma de 5 florini din vistieria oraşului. Intre 7 şi 12 martie 1546, cînd meşterul "Ioannes Papyrarius" a adus judelui primar şi magistratului oraşului Braşov prima hîrtie cofecţionată aici, el a primit ca "bibale" suma de 2 florini.
După cum a putut stabili cercetătorul bucureştean Alexandru Mare acest prim meşter de hîrtie, care a activat la Braşov, a fost Johannes Hockermann, care a lucrat înainte la moara de hîrtie din Balice lîngă Cracovia. Neputînd să achite în termen o datorie de 500 florini, contractată la 14 august 1544 la Bartholomeus Cromer din Cracovia, probabil un mare negustor, Johannes Hockermann s-a refugiat - pare-se la Braşov, pentru a se sustrage, fie şi numai momentan, obligaţiilor asumate.
O altă posibilitate ar fi, ca el să fi acceptat oferta negusotrilor braşoveni Fuchs şi Benkner, să ridice pentru ei o moară de hîrtie la Braşov în schimbul unei retribuţii care să-i permită achitarea datoriei.
Johann Fuchs, de meserie aurar, a fost senator al Braşovului din 1507 pînă în 1549. In 1526 a devenit comandantul trupelor oraşului, fiind trimis în 1528 la împăratul Carol V la Praga şi în 1530 la regele Ferdinand de Habsburg. In 1529, Fuchs a fost villic al Braşovului, al doilea funcţionar după judele primar, ocupînd în anii 1530-1532 funcţia de castelan al cetăţii Bran, iar între 1533-1540 supraveghea posesiunile Zărneşti şi Tohan. După moartea judelui Lucas Hirscher "cel mic" (1541), Fuchs a fost ales jude primar al Braşovului.
Johann Benkner a fost fiul judelui primar Johann Benkner, căruia i-a fost adresa tă cunoscuta scrisoare a lui Neacşu din Cîmpulung din anul 1521, primul document păstrat scris în limba română. Johann Benkner, care era şi ginerele judelui Lucas Hirscher, a devenit senator al Braşovului in 1535, ocupînd diferite funcţii mai mici între 1541-1542. In 1545 el a fost villic al Braşovului, iar în anii 1547 şi 1548, apoi a ocupat funcţia cea mai înaltă în administraţia oraşului, aceea de jude primar, fiind şi sprijinitorul diaconului Coresi.
Cu aceşti susţinători materiali şi spirituali, moara de hîrtie din Braşov, prima de pe teritoriul României, avea create condţiile necesare unei bune funcţionări. Instalaţia cea mai importantă a morii de hîrtie era şteampul acţionat hidraulic, în care erau tocate într-o pastă deşeurile textile care formau materia primă de bază. Forţa motrice erau rîul Ghimbăşelul, în zona actualului cartier "Stupini".
Pentru realizarea colilor se foloseau site de sîrmă, care erau prevăzute cu filigrane. Primele hîrtii păstrate cu filigran braşovean apar în lunile aprilieiunie 1546. Ele reprezintă stema Braşovului în varianta încetăţenită de Johannes Honterus - coroana cu trunchiul de copac cu rădăcini - iar dedesubt o vulpe. Această vulpe este emblema lui Johann Fuchs (deoarece "Fuchs" înseamnă "vulpe").
La inceputul anului 1547 apare un nou tip de filigrane. Pe o jumătate a colii se află stema Braşovului, iar pe cealaltă vulpea. Incepind din a doua jumătate a anului 1547, dispare vulpea din filigranele morii de hîrtie din Brasov, fapt care pare să indice retragerea lui Johann Fuchs din întreprindere, Johann Benkner rămînînd singurul ei proprietar.
O nouă fază a istoriei morii de hirtie începe în anul 1556, cînd Johann Benkner, ca jude primar al Braşovului, a fost trimis să întîmpine pe regina Isabella şi pe fiul ei, Ioan al II-lea Sigismund Zapolya, care au fost reinstalaţi în Transilvania. Probabil că Benkner a obţinut atunci un privilegiu de furnizor al curţii, deoarece începînd din 1556 se constată o creştere considerabilă a hîrtiei braşovene folosită în cancelaria principelui. Urmare a acestei situaţii este filigranul schimbat, reprezentind de acum înainte şi pînă în 1560 stema Braşovului, iar deasupra lupul din stema familiei Zapolya.
La 25 noiembrie 1561, Johann Benkner a incheiat un acord cu un alt meşter de hirtie, cu numele Hans Zipser, ca să-i cedeze moara de hîrtie in schimbul sumei de 1163 florini. Importanţa lui Hans Zipser constă în faptul că el a mărit instalaţiile, putîndu-se produce hîrtie cu două perechi de site, în loc de una, cum era pînă atunci. Filigranele confecţionate de acest meşter au fost folosite timp de un sfert de secol, pînă în 1588, dind prin deformarea lor evolutivă posibiltatea stabilirii unor legităţi importante pentru filigranologia generală.
După moartea lui Johann Bekner, moara a fost moştenită de către fiica sa din prima căsătorie, Agnetha Hutterin. La 4 februarie 1567 ea a dobindit prin cumpărare de la moştenitorii urmaşilor lui Hans Zipser o parte in valoare de 87 florini.
In primăvara anului 1584 moare Agnetha Hutterin. Moara de hîrtie revine celui mai mic frate al ei, Marcus Benkner (1563-1597). Moara a fost evaluată la 1500 florini, ceea ce dovedeşte creşterea valorii ei în timpul gospodăririi de către Agnetha Hutterin. Marcus Benkner fiind notar la curtea principelui, a lăsat conducerea morii în seama fratelui său mai mare, David Benkner (1556-1598).
La 25 august 1600, moara de hîrtie din Braşov, împreună cu moara de făină şi cu o ferma agricolă, au fost incendiate şi distruse de trupele, venite din Moldova în sprijinul lui Mihai Viteazul. Ea a împărtăşit astfel soarta marilor de hîrtie de la Sibiu, înfiinţată in 1574, distrusă in anul 1599 şi a morii de hirtie din Cluj, infiinţată in 1562, distrusă probabil la sfîrşitul anului 1601.
In deceniul următor, terenul morii de hirtie din Braşov a devenit locul mai multor evenimente războinice. In iulie 1602 şi-a ridicat acolo tabăra armata Ţării Româneşti sub conducerea domnului Radu Şerban.
In anul 1609, Paulus Benkner a inceput să construiască din nou clădirile morii de hirtie. Dar ele au fost distruse definitiv de către trupele principelui Gabriel Bathory de sub conducerea lui Nagy Andras în ianuarie 1611.
După moartea lui Paulus Benkner în luna martie 1620, magistratul Braşovului nu a permis împărţirea morii de hîrtie devastate şi a terenurilor din jur, pînă cînd cei doi fii nu devin majori şi "această moară de hîrtie să poată fi reconstruită nu numai în folosul familiei Benkner, ci şi pentru cinstea oraşului nostru Braşov". In 1646, fiul mai mare, Johann Bekner, vinde partea sa din moara de hîrtie pentru 100 florini, iar în 1650, după moartea fiicei Margareta, partea ei este împărţită celorlalţi cinci fraţi.
Pînă în prezent nu cunoaştem nici o dovadă a producerii hîrtiei in moara de hîrtie din Braşov în secolul al XVII-lea.
Producţia de hîrtie la Braşov a fost reluată abia la începutul secolului al XVIII-lea de către medicul Lucas Seuler (1661-1735).
Din socotelile oraşului Braşov rezultă întrebuinţarea principală a hirtiei pentru scris, dar uneori şi pentru folosul tunarilor. O altă întrebuinţarea găsea hirtia - imbibată cu ulei sau unsoare - pentru ferestre in locul sticlei. O singură dată cunoaştem menţionarea hîrtiei de impachetat. Ne lipsesc date concrete asupra cantităţii producţiei morii de hirtie din Braşov.
Cel mai mare consumator al hirtiei braşovene a fost cancelaria principelui Transilvaniei. In socotelile Braşovului există multe însemnări despre livrări de hîrtie, în cantităţi care variază între 1 legătură (480 coli) pînă la cantitatea de 5 baloturi care s-a cerut deodată în anul 1568.
Analiza consumului de hîrtie a cancelariei principelui, pe baza documentelor cercetate, ne arată următorele :
- hîrtia braşoveană începe să fie folosită chiar din al doilea trimestru al anului 1546, aproximativ în egală măsură cu hîrtia străină ;
- începînd din 1557, hîrtia braşoveană devine preponderentă. Se poate constata o lacună în trimestrul III din 1561, înainte de contractul lui Benkner cu Hans Zipser, iar în trimestrul II din 1564 apar primele hîrtii cu filigrane ale morii de hîrtie din Cluj, hîrtie care pînă în 1568 se foloseşte aproximativ în egală măsură cu cea braşoveană. Epidemia de ciumă din 1572 pare să fi avut o înrîurire asupra morii de hîrtie din Braşov, observîndu-se un consum foarte scăzut în cancelaria principelui între 1572-1574, cînd creşte aportul hîrtiei străine, iar din 1574 apar şi primele hîrtii produse la Sibiu, în cantitate mică, pînă în 1577.
Intre 1568 şi 1570, socotelile Braşovului consemnează mai multe livrări de hîrtie cu destinaţia Sibiu. Tot în socotelile Braşovului se află menţiuni şi despre trimiterea unor cantităţi de hîrtie peste Carpaţi, in anul 1552, domnului muntean Radu Ilie, iar în 1559, lui Alexandru Lăpuşneanu in Moldova. Hîrtia braşoveană s-a răspîndit in toată Transilvania. dar şi în Moldova şi Ţara Românească, şi în cantităţi mai mici, a ajuns chiar mai departe.
Hîrtia braşoveană a fost folosită cel puţin în cancelariile domnilor moldoveni Bogdan Lăpuşneanu (1568-1572), Ioan Vodă cel Viteaz (1 572-1574), Petru Şchiopul (1574-1591), Aron Tiranul (1591-1595). In Ţara Românească, folosirea hîrtiei braşovene începe cu Mircea Ciobanul (1545-1559). Hîrtia produsă la Braşov a fost folosită în anul 1555 şi în cancelaria imperială a lui Ferdinand de Habsburg, la Viena, de unde cunoaştem un document semnat de marele umanist român Nicolae Olahus. Hîrtia braşoveană a fost folosită în cancelaria regelui Poloniei şi principelui Transilvaniei, Ştefan Bathory in anul 1582 la Riga ; de asemenea se cunoaşte folosirea sporadică a hîrtiei braşovene la sud de Dunăre.
Pe hîrtie braşoveană este tipărit primul text în limba română cunoscut astăzi, Evangheliarul slavo-român de la Sibiu. Pe hîrtie braşoveană sînt tipărite încă 3 tipărituri slavo-române, 6 în limba română şi 24 în limba slavonă. Dintre tipăriturile chirilice din perioada de după înfiinţarea morii de hîrtie din Braşov, numai 3 nu conţin hîrtie brasoveană. Acestea sînt "Tîlcul evangheliilor", tipărit în 1567 probabil la Cluj 129, "Sbornicul slavon" de la Sebeş din 1580 şi "Falia de la Orăştie" din 1582, care sînt tipărite pe hîrtie sibiană.
Diaconul Coresi, cel mai mare tipograf român din secolul al XVI-lea, a fost - după cum a constatat Gebhard Blllcher - principalul consumator al hîrtiei de tipar din Braşov. Şi la înfiinţarea tipografiei din Bucureşti, Braşovul si-a avut rolul său inclusiv prin furnizarea hîrtiei necesare tipăririi cărţilor Prin răspîndirea tipăriturilor slavone bucureştene la sud de Dunăre hîrtia braşoveană a devenit astfel şi o purtătoare a cuvîntului tipărit, cu rol în istoria culturii acestor regiuni.
Sursa info: revista ”Cumidava”, nr. 121, 1979–1980 / Biblioteca Digitala
Comentarii
Trimiteți un comentariu