Cronica turnurilor de aparare ale cetatii Brasovului

Turnul Negru, stinga, si Turnul Alb, dreapta. Sursa foto: Google Earth.

De-a lungul primei centuri a zidurilor cetăţii, deodată cu acestea, au fost construite turnurile de apărare, ridicate cu cîţiva metri deasupra zidurilor. Menirea lor era de a uşura apărarea laterală a zidurilor. Numărul turnurilor nu se cunoaşte cu precizie, dar se presupune că au fost între 28—32. Mai tîrziu sistemul de apărare a cetăţii a fost completat cu patru turnuri libere, situate în afara zidurilor cetăţii şi cu fortificaţia de pe dealul Cetăţuia. 

TURNUL NEGRU este situat pe un colţ de stîncă al dealului Straja, lîngă Bastionul fierarilor, la o distanţă de 31 metri de zidul cetăţii. Din datele cunoscute pînă în prezent rezultă că a fost construit înainte de anul 1494, odată cu turnul alb. Conducerea oraşului a fost obligată să construiască aceste două turnuri din motive strategice, pentru a opri instalarea inamicului în apropierea zidurilor cetăţii. Inamicul instalat în aceste două puncte, apropiate de zidurile cetăţii şi la un nivel mai ridicat decît apărătorii, ar fi avut posibilitatea nu numai să cunoască amplasarea armamentului şi trupelor ei şi să atace cu uşurinţă şi sorţi de succes în această parte a cetăţii. Fundamentul turnului are o formă aproape pătrată şi ocupă o suprafaţă de 50 metri pătraţi, iar înălţimea lui este de aproape 11 metri. în interior erau trei rînduri de crenele şi trei etaje pentru apărători, iar legătura acestora cu cetatea se făcea printre două rînduri de stîlpi şi cu ajutorul unui pod mobil ce se lăsa din turnul măcelarilor pe stînca din faţă. In anul 1559 turnul a ars din cauza unei descărcări electrice şi de atunci este numit turnul negru. 

TURNUL ALB se află tot pe dealul Straja, în dreptul Bastionului Graft, la o depărtare de 59 metri de zidurile cetăţii. Are forma de potcoavă, cu un diametru de 19 metri şi înălţimea de 14 metri, în interiorul turnului erau cinci etaje şi tot atîtea rînduri de creneluri. La cele două etaje de jos crenelurile, înalte de 70 centimetri şi late de 40 centimetri, au fost construite special pentru arme de foc mai puternice, probabil bombarde. Legătura luptătorilor de aici cu cetatea se făcea cu ajutorul unui pod mobil, ce se lăsa din Bastionul Graft, pe stînca din faţa lui, două rînduri de palisade ce uneau turnul de bastion. 

TURNURILE DE SUB TÎMPA. La cele două extremităţi ale zidurilor cetăţii, spre Tîmpa, au fost construite două turnuri de apărare; unul era legat prin zid de Bastionul ţesătorilor, iar al doilea de Bastionul postăvarilor. Ambele aveau menirea să oprească trecerea inamicului pe sub zidurile cetăţii. În timp de război între zidurile celor două turnuri, unite spre Tîmpa cu o palisadă, erau strînse turmele de animale ale locuitorilor oraşului. Turnul de lîngă Bastionul ţesătorilor de pînză aparţinea breslei cuţiturilor şi a servit un timp ca depozit pentru praful de puşcă. în 1660, din cauza neglijenţei unui paznic, s-a produs o explozie care a aruncat în aer turnul şi o parte din zid. Nemaifiind necesare pentru apărarea oraşului, cele două turnuri au fost lăsate în paragină şi apoi demolate. Azi se mai văd doar urmele zidurilor şi turnurilor. 

CETĂŢUIA a fost construită pe o poziţie strategică favorabilă datorită dealului cu acelaşi nume pe care se înalţă, de unde puteau fi dominate cele două drumuri de acces în cetate. Tocmai acestea au fost motivele care au determinat pe braşoveni să construiască de timpuriu o fortificaţie în acel loc. La început, fortificaţia a fost mică şi dezvoltarea ei poate fi legată de perfecţionarea sistemului de apărare a cetăţii. In socotelile oraşului din 1524 este menţionată o cheltuială de 650 florini pentru construirea în acest loc a unui bastion de lemn, care avea patru turnuri la colţuri. Această fortificaţie a fost distrusă de armata voevodului moldovean Petru Rareş la 1529, după victoria de la Feldioara asupra trupelor habsburgice. 

Fortificaţia a fost refăcută la 1552 şi întărită cu un şanţ şi un val de pămînt, iar la 1557 a fost ridicată aici o construcţie din zid, care a ars în 1618. La 1630 au fost adăugate construcţiei cele patru bastioane din colţuri, în forma pe care o au şi azi, după cum glăsuieşte inscripţia cu stema oraşului aşezată în zid. Deoarece în cazul unui asediu garnizoana nu ar fi putut rezista mult timp, fiind lipsită de apă, s-a început construirea unei fîntîni, care a fost terminată în 1627 și avea o adîncime de 81 metri. Un rol important a avut Cetățuia în 1688, cînd masele revoltate împotriva hotărîrii conducătorilor de a preda oraşul trupelor habsburgice, i-a arestat pe aceştia şi i-a închis la Cetăţuie. Tot aici ,s-au retras atunci conducătorii răscoalei şi locuitorii hotărîţi să opună rezistenţă trupelor habsburgice. Ultimele lucrări mai importante la Cetăţuie s-au făcut la 1704, în timpul luptelor cu Rákóczi, cînd s-a construit în două rînduri de palisade un coridor care lega Cetăţuia de poarta din strada Mînăstirii. încă de la începutul secolului al optsprezecelea localul a fost repartizat şi folosit ca sediu pentru unităţile militare. 

Sursa info: Drum Nou, ed. 1965-12-02 / nr. 6507 / Digiteca Arcanum