5 octombrie 1969 - Soseste in Brasov Henri Coandă, pentru o vizita de citeva zile
— V-aş ruga, pentru început, domnule Coandă, să ne oferiţi cîteva date autobiografice.
— M-am născut la Bucureşti în 1886. Tatăl meu, generalul Coandă, a fost ataşat militar al României la Paris. Mama, franţuzoaică din Bretania, era fiica doctorului Donet, prieten intim cu Pasteur şi medic al lui Napoleon al III-lea. Am urmat, liceul în Bucureşti la Sf. Sava şi şcoala militară la Iaşi. Mi-am continuat studiile la „Şcoala politehnică" din Charlotenburg, mi-am luat doctoratul în ştiinţe electrotehnice, la Montefiore şi am studiat biologia la Liége. Absolvind ca şef de promoţie Şcoala aeronautică din Paris, am fost astfel unul dintre primii piloţi ai lumii. Mă interesau sportul, teatrul, muzica, sculptura. Am frecventat mult timp atelierul lui Rodin, am călătorit în Orientul îndepărtat. Pînă la urmă, însă, pasiunea pentru ştiinţă a învins. Mă preocupau fluidele. Asemeni vechilor înţelepţi elini, gîndeam că apa este elementul primordial, iar aerul e stăpînul tuturor. La 22 ani, am construit primul avion cu reacţie. Am avut de înfrînt greutăţile lipsei de bani pentru a-mi continua cercetările. Un timp n-am avut alte mijloace decît ce-mi trimiteau ai mei din ţară. In sfîrşit, am fost solicitat de firma Bristol din Anglia. M-am ocupat şi de alte domenii. Am descoperit, de pildă, secretul construcţiilor din prefabricate. Turnam betonul cu ajutorul aburilor la presiune înaltă. Recent, una din casele clădite de mine n-a putut fi demolată decît cu ajutorul dinamitei...
— In cartea sa „La vie d'un savant, Henri Coanda“, apărută laVichy în 1967, Paul Pasteurre produce o afirmaţie potrivit căreia cercetările domniei voastreau impulsionat industria americană. Ce preocupări aveţi în momentul de faţă ?
— Am condus un timp munca echipelor de cercetători de la firma „Huyck Corporation" din Stamford-Connecticut, iar acum lucrez pentru o societate de cercetări din Chicago. Multa lume se ocupă de cercetare, dar esenţialul este să descoperi noul şi să-l aplici rapid în practică. Pentru asta e nevoie de oameni dotaţi care să ştie să caute. Majoritatea colaboratorilor mei sunt băieţi tineri. Se poate lucra minunat cu dînșii. Alături de ei mă simt și eu tînăr. La cei 83 de ani ai mei lucrez încă 12 ore pe zi. La ora actuală studiez frînarea vaselor de tonaj greu pe apă în limitele unor distanțe foarte reduse. La farfuriile zburătoare (nu e vorba de O.Z.N.-uri — N.R.) mai am de lucrat 10—15 ani pînă voi construi un soi de automobil cu două locuri propulsat de „efectul Coandă“. Avînd la bază acelaşi principiu, sînt pe cale de a pune la punct un nou sistem de transport rapid şi ieftin. Această instalaţie doresc s-o realizez aici, în ţară.
— Ce vă atrage in România, ce v-a determinat să veniţi la Braşov ?
— Cu toate că am trăit atîţia anii în străinătate, mi-am păstrat cetăţenia română pentru că sînt român şi nici n-aş vrea să fiu altceva. In Braşov am fost, pentru prima oară, cam prin 1905. De atunci am revenit ori de cîte ori am avut ocazia. Acum am venit în oraşul dumneavoastră ca să-i văd pe băieţii care au jucat tenis la Vichy, să vizitez mormîntul unui nepot de-al meu înhumat aici.îmi place mult Braşovul. Vreau să revin cît mai curînd şi să stau mai mult. Să mă odihnesc aici, la poalele muntelui.
Comentarii
Trimiteți un comentariu