16 aprilie 1992 - Este infiintata la Brasov compania care a realizat jocul de tip piramidal CARITAS care a pagubit milioane de oameni

Anunt publicitar al Caritas in "Mesagerul Transilvan", ed. 21 iulie 1992. Sursa foto: Hotnews

Caritas a fost un joc de tip piramidal care a funcționat în România între aprilie 1992 și august 1994. A atras milioane de deponenți din toată țara care au investit mai mult de 1.000 de miliarde de lei vechi (între 1 și 5 miliarde de dolari americani) înainte de a da faliment în 14 august 1994. La data declarării falimentului avea datorii de 450 milioane de dolari americani.

Brasoveanul Ioan Stoica, fondatorul Caritas

Compania "Caritas" a fost fondată de către Ioan Stoica în aprilie 1992 în Brașov sub forma unei societăți cu răspundere limitată cu un capital de numai 100.000 de lei (500 USD sau 775 de dolari actual). Caritas s-a mutat în Cluj-Napoca două luni mai târziu. Depozitele erau inițial mici (2.000–10.000 lei), dar mai târziu depozitul minim a crescut la 20.000 de lei, iar cel maxim a fost majorat până la 160.000 de lei. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiți. Listele cu depunători cărora le venise rândul la câștig erau publicate în cotidianul "Mesagerul transilvan". 

Se ştie că fostul primar al Clujului, Gheorghe Funar, i-a pus la dispoziţie lui Stoica un spaţiu chiar în incinta primăriei. Acolo a funcţionat Caritasul la început. Pe vremea aceea Funar voia să ajungă preşedintele României şi se lăuda că dacă-şi împlineşte visul îl pune pe Stoica ministru de Finanţe. De altfel, cînd jocul a început să aibă surtcircuituri, Stoica a organizat un miting pe stadionul lui «U» Cluj, cu 25.000 de oameni, la care a venit şi Funar.

Fenomenul Caritas a ajuns pe prima pagina a cotidianelor nationale.

Dacă inițial doar rezidenții din Cluj puteau face depozite, în vara lui 1993, această restricție a fost anulată. Mii de oameni din toate colțurile țării, dar și din Germania, Ungaria, Ucraina, s-au îndreptat spre Cluj-Napoca și s-au așezau la cozi interminabile în fața sediilor Caritas, după ce își petrecuseră noaptea dormind pe străzi sau prin parcuri. Pentru a face față numărului tot mai mare de depunători, Ioan Stoica și-a mărit numărul de angajați și a închiriat Sala Sporturilor și clădirea Institutului de Cercetări Miniere din Cluj-Napoca.

Creșterea considerabilă a numărului celor care se îndreptau spre orașul „Caritas” a determinat agențiile de turism să ofere călătorii speciale cu autobuzul, iar noi garnituri de tren, botezate „trenul Caritas”, respectiv „trenul speranței” au fost introduse pentru a-i aduce pe viitorii depunători din Moldova (Iași), respectiv Oltenia (Craiova) în Transilvania. Unii dintre depunători și-au vândut casele și s-au mutat cu rudele pentru a-și depune banii la Caritas, urmând ca din câștigurile obținute să-și cumpere o altă locuință, iar restul banilor să-i investească în altceva.

Chiar și organizațiile au fost cuprinse de febra „Caritas”. Printre ele s-au numărat asociațiile de locatari, care aveau nevoie să-și repare clădirile blocurilor, Primăria Clujului, Corul Universității Cluj, societăți caritabile, dar și asociații agricole, care doreau să achiziționeze utilaj agricol.

Pentru depunătorii „Caritas”, jocul era un dar trimis de Dumnezeu, iar Stoica era „salvatorul poporului”, „Dumnezeu”, „Papa” sau „noul Mesia”, care ar fi coborât pe pământ să salveze România de sărăcie și să-i aducă pe români mai aproape de bogăția nelimitată, consumul și abundența vieții occidentale, spre care au tânjit permanent în perioada regimului comunist și toate aceasta fără ca ei să trebuiască să muncească.

Falimentul Caritas a pagubit o multime de romani. Captura: Cotidianul, ed. 27 mai 1994

Fenomenul „Caritas” a produs schimbări semnificative în Cluj-Napoca, unde erau cei mai mulți câștigători. În anul 1993, Clujul a devenit orașul cu cele mai multe automobile pe cap de locuitor și al cincilea din Europa la același capitol. Vânzările au sporit de câteva ori, iar prețurile au explodat. Prosperitatea dobândită peste noapte i-au făcut pe unii clujeni să-și neglijeze locurile de muncă, preferând socializarea sau așteptatul momentului marelui câștig în cârciumile arhipline ale orașului încă de la orele dimineții. Câștiguri frumușele făceau și cerșetorii, veniți și din alte județe, care câștigau zilnic 300.000 lei (cam de cinci ori mai mult decât un muncitor într-o lună).

Caritas-ul a atras un număr de 400.000 deponenți din întreaga țară, care au investit 1.257 trilioane de lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Plățile încetaseră, de fapt, în octombrie 1993.

Estimările variază între două și opt milioane de deponenți. Bancherul Dan Pascariu estima că între 35% și 50% din gospodăriile din România au fost participante la acest sistem, în timp ce Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, estima circuitul financiar ajunsese la un moment dat să ruleze o treime din masa monetară a României.

Fondatorul și proprietarul afacerii, Ioan Stoica, a fost condamnat în anul 1995 de către Tribunalul din Cluj la un total de 7 ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel și i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani. Nemulțumit și de această perioadă, el s-a adresat Curții Supreme de Justiție și sentința i-a fost micșorată la un an și jumătate de închisoare. A fost eliberat la data de 14 iunie 1996.

Ioan Stoica a murit în 2019, în Braşov, într-unul din hotelurile lui Constantin Codreanu, proprietarul Transbus Codreanu. „L-am primit de suflet, nici nu îl cunoşteam, era un fel de om al străzii. Mai plătea din când în când, dar l-am lăsat să stea la noi, că îmi era milă de el”, povesteşte Codreanu. Rudele lui Ioan Stoica au fost anuntate de decesul acestuia.. „Au venit nişte rude şi l-au luat ca să îl îngroape. Nu ştiu unde este îngropat”, a mai spus Codreanu.

Caritas-ul a născut un adevărat fenomen care a fost analizat si mediatizat in presa internationala. Ziarele occidentale publicau texte ample, din care răzbătea o acută senzaţie de uluială faţă de ceea ce se întâmpla la noi în ţară. „Dacă «mecanismul Stoica» nu se opreşte, cifra de afaceri a Caritas va depăşi produsul intern brut al României”, scria „The Economist” în 1993, punând accent pe pasivitatea autorităţilor în faţa fenomenului Caritas. 

In anul 2021 Visual Capitalist a făcut o trecere în revistă a celor mai mari scheme Ponzi din lume, Caritas-ul românesc regăsindu-se printre acestea. Schemele Ponzi sunt un tip de fraudă financiară care atrage investitorii prin promisiunea unor randamente anormal de mari. Banii aduși de noi membri sunt folosiți pentru a plăti fondatorii schemei, precum și investitorii săi anteriori.

Caritasul inclus intre cel mai mari scheme Ponzi din lume. Vezi tot clasamentul in Visual Capitalist

Schema poartă numele lui Charles Ponzi, un italian care a devenit infam în anii 1920 pentru că a susținut că ar putea dubla banii clienților săi în termen de 90 de zile. De atunci, numeroase scheme Ponzi au fost orchestrate pe tot globul.

Caritasul nu a fost singurul joc piramidal infiintat in Brasov. La inceputul anilor 1990 au fost infiintate peste 50 de astfel de "jocuri de intrajutorare", unele cu suuces mai mare, altele care au functionat foarte putin.

Surse info si foto: Wikipedia, Buna Ziua Brasov, MonitorulCJ / Digiteca Arcanum