Ianuarie 1951 - Este dat in folosinta Combinatul Sportiv din Poiana Brasov, construit pentru organizarea Jocurilor Mondiale Universitare de Iarnă (JMUI)

Articol din ziarul "Sportul Popular", editia din 23 decembrie 1950. Sursa foto: Digiteca Arcanum

Intre 28 ianuarie si 4 februarie 1951, Poiana Stalin a fost gazda celei de a 9-a editii a Jocurilor Mondiale Universitare de Iarna, la care au participat 415 studenti sportivi din 23 tari, atât ai blocului sovietic, dar și din Anglia, Finlanda, Danemarca, Norvegia, Suedia, Belgia, Elveția, Italia, Franța, Statele Unite, Australia, Brazilia, Egipt, India.

Pentru a veni în întâmpinarea necesităților ce presupunea o astfel de competiție, autoritățile de atunci au demarat în iulie 1950, construcția unui Combinat/Complex Sportiv in Poiana Stalin. Lucrările au fost încheiate în primele zile ale anului 1951. Infrastructura sportivă cuprindea un patinoar, primul teleferic Poiana-Postăvarul, o trambulină pentru sărituri cu schiurile cu punctul de construcție la 90 m, mai multe pârtii de schi, dar și o pârtie de bob cu o lungime de 1.640 m. Printre alte construcții realizate în Poiana Brașov s-a numărat și cabana-hotel (azi, Ana Hotels Sport), destinată cazării participanților la Universiadă.

Ziarele locale si centrale au publicat multe articole despre lucrările de constructie care s-au făcut in Poiana Stalin. Din august 1950, Brasovul a căpătat numele de Orasul Stalin. Asa se face că si statiunea orasului a devenit "Poiana Stalin" sau "Poiana Orasul Stalin". La finalul anului 1950 unele ziare mai vorbeau incă de Poiana Brasov.

Spicuim din articolele vremii. Editia din 2 noiembrie 1950 a ziarului national "Sportul Popular" descria atmosfera de pe santierele din Poiana si preciza date despre insfrastructura sportivă care urma a fi construită.

Călătorul care urcă spre Poiana este mirat de circulaţia neobişnuit de mare a zecilor de autocamioane, care urcă şi coboară într’una, ducând diferite materiale de construcţie. La cotiturile drumului sunt posturi fixe de unde paznicii dirijează circulaţia, atrăgând atenţia conducătorilor de vehicule asupra curbelor periculoase. Acest lucru face ca accidentele să fie evitate, asigurându-se astfel securitatea muncii constructorilor „Complexului“. Cu mult înainte de a ajunge in Poiană, din Poiana Junilor, se poate auzi duduitul puternic al tractoarelor care lucrează pe șantier. (...) Din stânca de sub Padina lui Zag se aude ciocanul pneumatic care sparge muntele pentru a da piatră constructorilor. 

(...) Intrând în Poiană, primul lucru schimbat, pe care il vezi este stânca de deasupra Poienii Mici. Intr’adevăr, o grotă mare săpată de curând în stâncă este „izvorul de piatră“ al şantierului. Prin extragerea pietrei necesare construcţiei, au fost realizate economii însemnate. Tot în stâncă a fost săpată şi noua trambulina. Aceasta este una dintre cele mai mari din Sud-Estul Europei şi desigur că ea va fi o contribuţie de seamă la ridicarea nivelului tehnic al săritorilor noştri şi la îmbunătăţirea performanţelor lor. 

(...) Mergând mai departe, ne întâmpină o nouă casă pe drumul principal al Poienii. Este o staţie de amplificare a curentului electric adus din Oraşul Stalin. Acest curent va deservi toate cabanele de pe Postăvarul. După câţiva paşi de mers, două nouă surprize. In primul rând, cabana de cazare care se construieşte în Poiana Mică (zona platoului pirtiei Bradul de azi), în apropierea cabanei Capra Neagră. Este într’adevăr un edificiu de toată frumuseţea, care se înalţă peste toate celelalte clădiri din Poiană. Cele trei etaje ale cabanei vor putea adăposti 350 de oameni, în camere spaţioase şi înzestrate cu tot confortul. Este un admirabil hotel turistic, prevăzut cu toate instalaţiile necesare. In jurul construcţiei poţi auzi tineri care vorbesc între ei diferite limbi, dar toate cuvintele lor exprimă aceeaşi dorinţă vie de a face în aşa fel încât să depăşească planul de lucru, de a termina cât mai repede construirea „Complexului“. 

Sursa foto: Sportul Popular

In Poiana Mică sunt şi cabanele în care locuesc brigadierii, dovedind, prin grija cu care sunt pavoazate şi întreţinute, dragostea tinerilor pentru şantierul lor. Cea de a doua surpriză este căsuţa de pe Postăvarul, străjuită de brazi. Este staţia funicularului teleferic, locul de plecare către pârtia de bob şi cea de coborîre. 

Drumul prin Poiană duce către un colţ de pădure care ascunde o altă minunată realizare din cadrul construcţiei: stadionul. Amenajat după cele mai noui cerinţe ale tehnicii, acest stadion are un teren de hochei şi patinaj artistic, pistă pentru patinaj de viteză, deci toate cele necesare pentru a asigura o bună practicare a sporturilor de iarnă. Stadionul este prevăzut şi cu instalaţii speciale pentru manifestaţiile sportive în nocturnă. Deasemeni, stadionul are vestiare confortabile, precum şi un bufet. Tribunele sunt încăpătoare, ele putând adăposti până la 5.000 de spectatori. 

Tot în Poiană începe pârtia de fond. Ea trece prin locurile cele mai variate şi mai pitoreşti ale Poienii, are urcuşuri şi coborîşuri foarte potrivite pentru buna desfăşurare a unei curse pe schi. Traseul ei măsoară 36 km., ceea ce o face ideală pentru disputarea oricăror curse de fond, de la cele mai scurte, până la cele de mare fond. Construcţiile din Poiana sunt într-adevăr realizări din cele mai însemnate, care fără îndoială vor fi o contribuţie serioasă la desvoltarea sporturilor de iarnă care se pot practica pe teren plat. Dar, deosebit de însemnate sunt şi sporturile de iarnă pe pantă, care cer desigur şi ele amenajări speciale, pe care constructorii bazei sportive de iarnă din Poiana le-au realizat cu aceiaşi tragere de inimă, pe Postăvar, muntele care străjuieşte, cu pădurile sale falnice, Poiana.

Drumul pe Postăvar urcă pe lângă cabana de cazare, lin la început, printre primii copaci ai pădurii. „Drumul roşu“ era călcat până de curând numai de picioarele drumeţilor, rar de câte o căruţă sau o sanie care aproviziona cabanele Postăvarului. Astăzi, însă, drumul a devenit foarte umblat. Zeci de căruţe cu cai mici de munte urcă şi coboară mereu. La toate construcţiile de pe Postăvar sunt duse materialele necesare, în aşa fel încât lucrul să poată progresa cât mai repede. 

Primul lucru pe care îl întâlneşti în „Drumul roşu" este locul de muncă de pe Sulinar. Sulinarul e vechea pârtie de coborîre, cea mai mare din ţară, până la construirea celei a „Complexului“. Pe Sulinar se montează reţeaua electrică ce va deservi toate cabanele de pe Postăvar. Pe marginea pârtiei lucrează cei ce ridică stâlpii, şi strigătele „Hei rup!“ răsună prin liniştea pădurii, tulburată până atunci numai de fâlfâirile aripilor dle vultur. Şi pe Sulinar urcă şi coboară căruţele cu materiale de construcţie. 

Sursa foto: Sportul Popular

Ajungi apoi la pârtia de bob. Aceasta este deservită de funicular şi începe puţin mai jos de nivelul Poienii Ruia. De la staţia funicularului până la startul pârtiei de bob se poate merge cu bobul, concurenţii având astfel prilejul să ia contact cu zăpada înainte de a face coborîrea. Pârtia măsoară 1.640 de metri lungime, având o înclinaţie de 10—12 grade. Are 8 curbe mari principale şi tot atâtea secundare, toate în aşa fel plasate încât în timpul iernii se pot face zidurile care sunt indispensabile curbelor unei astfel de pârtii. Sosirea în cursele de bob se va face lângă stadionul din Poiană, fapt care va permite spectatorilor de la patinaj să poată vedea şi aceste sosiri. 

Mai sus, staţia telefericului este încă una dintre construcţiile importante ale Complexului sportiv de pe Postăvarul. Linia funicularului teleferic, primul de acest fel din ţara noastră măsoară 2400 metri lungime şi deserveşte atât pârtia de bob cât şi cea de coborîre. Staţia funicularului este situată puţin deasupra nivelului Poienii Doamna, iar linia taie pe traseul ei pârtia de bob şi cea de coborâre. 

O altă frumoasă realizare a construcţiei de pe Postăvarul este micuţa cabană din vârful Kanţerului. Acest loc era neplăcut pentru concurenţii la probele de coborîre de pe Sulinar. Mereu bătut de vânt, vârful Kanţerului era locul unde concurenţii îngheţau mai totdeauna înainte de a începe proba. Acest lucru făcea ca performanţele lor să sufere destul de mult. Prin construirea acestei cabane, schiorii se vor putea adăposti acolo, astfel încât randamentul lor în timpul cursei nu va mai avea de suferit. 

Pârtia de coborîre a fost amenajată în Prăpastia Lupului. Este o pârtie ideală pentru un concurs, ea dând posibilitate concurenţilor să-şi pună în valoare toată măiestria. Parcurgerea ei cere multă tenacitate, atenţie şi, bineînţeles, o tehnică foarte avansată: întreaga pârtie măsoară 4.200 metri lungime, iar diferenţa de nivel îi dă o înclinaţie care pune în mare măsură la contribuţie calităţile concurenţilor. 

Mai trebuie menţionat, printre realizările însemnate ale şantierului, schi-liftul , care a fost instalat lângă pârtia de slalom. Acest schi-lift are rolul de a deservi trambulina mare şi pârtia de slalom. Minunata construcţie a Complexului sportiv din Poianaa fost sprijinită şi de locuitorii din Oraşul Stalin. Nu de puţine ori, sportivi din această localitate au venit să muncească în orele lor libere la şantier şi acest lucru a însemnat o contribuţie serioasă pentru progresul lucrărilor. 

Editia din 23 decembrie 1950 a ziarului national "Sportul Popular", se concentrează pe stadiul lucrărilor de la trambuline.

Impreună cu muncitorii şi tehnicienii, încă din luna iunie, 600 de brigadieri utemişti ( membri ai Uniunii Tineretului Muncitor ) au pornit să muncească pentru construirea combinatului sportiv. Ei au lucrat în mare parte la toate construcţiile, săpăturile şi amplasamentele. Cu nestăvilit entuziasm, brigăzile de utemişti au derocat stâncile muntelui, au săpat, au nivelat terenul şi au purtat de colo-colo greutăţidin cele mai mari. In cinstea zileide 3 Decembrie, sărbătoarea poporului nostru muncitor, brigadierii au renovat şi au recondiţionat trambulina mică (fostă de copii), căreia i s'a dat numele „TRAMBULINA PIONIERILOR”

(...) La intrarea în Poiană, pe dreapta drumului principal, lângă cuptoarele fabricii de cărămizi (pentru construirea combinatului sportiv s-au folosit toate resursele locale), utemiştii şi-au aşezat pe teren corespunzător cursa de obstacole G M.A. In orele lor libere, 120 de tineri şi-au trecut norma la această probă. Utemiştii muncesc şi fac sport. 

Lucrările combinatului sportiv sunt pe sfârşite. Şi toate lucrările au aceeaşi importanţă. Zilele acestea au început lucrările pregătitoare pentru pavoazare. 

TRAMBULINA MARE 

Concurs de sarituri cu schiurile la trambulina la JMUI - 1951

Te întrebi, privind muntele golaş cuprinzând ţesătura de brazi coloraţi in umbra de verde cu patina unui aur roşietic, unde se află trambulina mare. O schelă, în vârful căreia se află o cabină, te lămureşte: e turnul de observaţie, din care arbitrii vor urmări săriturile. Şi acum, câteva date asupra trambulinei mari, la care s'a lucrat deopotrivă cu acelaş avânt, pentru cât mai grabnica ei construire. Trambulina mare a fost proectată pentru o săritură de 80—90 metri. La proiectare s’au avut în vedere elementele prescrise de Regulamentul internaţional de Schi, ca şi dispoziţiile Comisiei Centrale de Schi din ţara noastră. Trambulina a fost amplasată pe terenul vechii trambuline, teren care în decursul anilor s’a dovedit că are o bună orientare şi are asigurată abundenţa şi calitatea zăpezii. Prin poziţia şi prin modul cum a fost folosit terenul, ea se situează alături de cele mai bune trambuline, prin faptul că este construită pe teren natural, lucru pe care nu-l întâlnim la alte construcţii asemănătoare din străinătate, chiar la cea de la Zakopane care are o porţiune construită pe schelet de lemn. Acest fapt are o mare importanţă economică, căci trambulina nu necesită o întreţinere legată de dificultăţi. 

Concurs de sarituri cu schiurile la trambulina la JMUI - 1951

Aşezarea trambulinei permite o pornire sigură şi o bună aterizare.Trebuie să menţionăm că e prima trambulină din ţara noastră pentru sărituri de 80—90 metri, construită pe baza unui proiect bine stabilit. Lungimea trambulinei este de 408 metri desfăşurat şi 363 metri proiectat. Lăţimea pistei de elan este de 3 metri, iar în punctul de lansare ajunge la 5 metri. Imediat după punctul de lansare, intrăm pe pista de aterizare care are o lăţime de 8 metri şi ajunge la vale la punctul critic (punctul de aterizare) la 25 metri lăţime. Inclinarea maximă este la pista de elan de 40 grade şi scade la 37 grade in dreptul punctului principal, iar pista de aterizare se termină intr’o contrapantă unde sportivii se pot opri. Construirea trambulinei s’a făcut in condiţii grele, din cauza terenului care in partea superioară este stâncos (s’a procedat prin derocări cu dinamită). Pista de aterizare având o pantă foarte mare a trebuit să se construiască ziduri masive de sprijin pentru menţinerea umpluturilor. Printre amenajările speciale ale trambulinei mari, cerute pe deoparte de natura terenului, pe de allă parte de normele internaţionale pentru schi, la pornire s’au amenajat trei trepte de plecare utilizabile pentru zăpada îngheţată, normală şi umedă. Lângă trambulină, într'un punct rezultat din calcul, s’a construit „turnul de juriu’’, înalt de 25 meri, cu 5 cabine pentru arbitri. In jurul trambulinei s'au amenajat gradene (trepte) pentru spectatori, s’au prevăzut deasemenea instalaţii de amplificare şi tetefon. 

TRAMBULINA MICA 

Numai la câţiva păşi de trambulina mare, pe acelaş versant şi cu aceeaşi orientare, se află trambulina mică. Ea este foarte veche şi foloseşte pentru antrenament. Prin munca celor care doresc ca măreţul combinat să fie un adevărat mijloc de ridicare a măestriei sportivilor noştri, trambulina aceasta a fost calculată şi reconstruită pe o lungime de 45 metri, conform normelor internaţionale. Panta de elan este construită pe un eşafodaj de lemn sprijinit pe două capete de pod din stâncă naturală. Un amănunt care ne arată incă o dată grija pentru uşurarea deplasării sportivilor: platformele de plecare ale trambulinelor sunt legate de staţia de schilift printr’o potecă cu pantă dulce. 

Sportul Popular, editia din 10 ianuarie 1951, oferă mai multe detalii tehnice despre Stadionul construit in Poaină.

Stadionul va fi luminat de o instalaţie cu o putere de 48.000 de lumini. Este cea mai puternică luminăţie pe care a avut-o vreodată un teren de sport în ţara noastră. („Recordul“ de până acum a fost 18.000 lumini). Pentru cursele de patinaj viteză se face o iluminaţie laterală, care va avea darul să nu incomodeze pe concurenţi. Reflectoarele sunt în aşa fel dispuse încât fascicolele de lumină se întâlnesc şi nu lasă în umbră nici un colţ al stadionului.

Concurs de patinaj artistic la JMUI - 1951

In ceea ce priveşte cronometrajul, acesta se va face cu celula foto-electrică, dând astfel posibilitatea înregistrării cât mai precise a rezultatelor la cursele de patinaj. Pentru a asigura o cât mai bună alimentaţie cu apă a stadionului au fost captate în trei rezervoare o sumă de pârâiaşe din apropiere. Sistemul de ţevi instalat permite repartizarea apei în egală măsură, pe tot cuprinsul stadionului, astfel că pista nu va avea denivelări. Pentru patinatori a fost făcută o intrare separată, în cele două vestiare care le stau la dispoziţie şi unde ei găsesc tot confortul.

In editia din 21 decembrie 1950 a Sportului Popular aflam foarte multe detalii interesante despre partia de bob (care a disparut de multi ani din Poiana).

Partia de bob din Poiana Stalin este prima din lume care a fost construită pe baza unui plan complet întocmit dinainte. Celelalte pârtii de bob au fost construite pe cale empirică, prin adăugiri şi corectări în decursul anilor. Incă de la proectare, s-a căutat ca noua pârtie a combinatului sportiv să dea posibilitatea depăşirii recordurilor realizate pe pârtiile din străinătate. Pârtia de bob este prin definiţie un drum lat de 2 metri cu taluze în ambele părţi, căptuşit cu un strat de ghiaţă de 10cm. 

Pârtia are o lungime de 1680 metri, conform normelor internaţionale şi o diferenţă de nivel de 161 metri, ceea ce îi dăo pantă medie de 9,8 la sută. Panta minimă pe parcurs este 6,47 la sută, iar panta maximăde 13,6 la sută şi prezintă panta excepţională de 15 la sută, în„Curba Stânii”. Traseul pârtiei are 16 curbe cu o lungime totală de 521 metri, iar lungimea aliniamentelor este de 1679 metri. Raza minimă a virajelor este de 16,50 metri în „Curba Privighetorilor” şi cea maximă de 150 metri în „Curba 5”. Inălţimea maximă a peretelui în Tiraje este de 7,50 metri, iar cea minimă de 2 metri, cu înălţimea pereţilor în aliniament de 0,70 metri. 

Ingheţarea pârtiei care este o operaţie destul de grea se face cu plăci de zăpadă bătută, udată şi îngheţată — o căptuşală a fundului şi pereţilor. După ce plăcile s’au legat ca mortar de zăpadă udată, se stropeşte cu furtunul şi se obţine oglinda de ghiaţă necesară. Situată deasupra localităţii climaterîce Poiana Oraşul Stalin, la altitudinea 1040-1201 metri, pe versantul expus spre Nord al Postăvarului, cuprinsă aproximativ între Pârtia Sulinar şi „Drumul Roşu”, pârtia asigură, pe o durată cât mai mare a iernii, zăpada şi gerul, necesari pentru desfăşurarea acestui sport de iarnă. 

Partia de bob si funicularul in timpul JMUI - 1951

Configuraţia terenului permite încastrarea virajelor în teren, oferind securitatea deplină prin protecţia naturală, mai ales a virajelor,evitând eşirea bobului din curbă. Găsindu-se în imediata apropiere a telefericului, pârtiei i s-a asigurat transportul rapid şi lesnicios al boburilor şi boberilor către start. Astfel, boburile se urcă cu telefericul fiind agăţate de un dispozitiv special, iar la cota 1210 se află o platformă pe care ele sunt descărcate prin declanşare automată. Tot pe aceasta platformă coboară şi bobeurii. De aci, pe un drum special amenajat, cu pantă dulce, lung de 120 m., se ajunge la start. 

Pârtia oferă posibilitatea de antrenament având puncte intermediare de plecare. Menţionăm că pârtia poate fi întrebuinţată în condiţii optime şi pentru cursele de scheleton — o săniuţă de o singură persoană îngreuiată cu plumb cca. 70 kgr. — pe care concurentul stă culcat şi o conduce cu picioarele şi coatele. 

Concurs de bob in timpul JMUI - 1951

Pe de altă parte, amplasamentul pârtiei prezintă avantajul că ea este situată la cca. 258 metri in aval în valea a două isvoare, „Tâpul Lupului” şi „Isvoarele Lupului” care prin debitul lor asigură udarea şi acoperirea pârtiei cu stratul de ghiaţă necesar. Isvoarele au fost captate şi colectate în trei rezervoare de mare volum, prevăzute cu instalaţia necesară de aducere a apei pe pârtie, prin cădere naturală. Sistemul de alimentare cu apă al pârtiei a fost prevăzut cu cămine de rupere a presiunei şi cu hidranţi suficienţi pentru a se putea asigura astfel o îngheţare lesnicioasă, în bune condiţiuni. 

Impletindu-se cu „Drumul Roşu”, accesul spectatorilor în punctele cele mai atrăgătoare este pe deplin asigurat. Din punct de vedere al peisagiului, cu cât urci spre start se prezintă privelişti minunate, atât către culmile sure şi dantelate ale „Pietrii Craiului”, cât şi spre culmile „Postăvarului” care se pierd până în Câmpia Bârsei, priveliştea fiind astfel deschisă până acolo unde i se pare că cerul se împreună cu pământul. 

Sursa info: Sportul Popular / Digiteca Arcanum

Sursa foto: Arhiva foto Agerpres , fotografii realizate in 1951 la Jocurile Mondiale Universitare de Iarnă