1963 - Se inaugureaza Complexul restaurant Cerbul Carpatin, din Casa Hirscher

1968. Restaurantul Cerbul Carpatin. Sursa foto: revista Arhitectura, nr.5, 1968. Digiteca Arcanum

La finalul lunii decembrie a anului 1963 a fost dat in folosinta Complexul restaurant Cerbul Carpatin. Primii clienti ai restaurantului au fost cei care au petrecut Revelionul 1964. Iata cum prezenta ziarul "Drum Nou" proaspatul local, in editia din 5 ianuarie 1964.

In noaptea de Anul Nou sute de braşoveni şi oaspeţi ai oraşului nostru şi-au petrecut tradiţionalul revelion într-un nou şi minunat local public, deschis în inima bătrînului oraş. Noul complex de alimentaţie publică „Cerbul carpatin", aparţinînd trustului „Carpaţi“ a fost recent inaugurat.

 

Afluxul mare de vizitatori şi consumatori confirmă reuşita deplină a arhitecţilor şi constructorilor în amenajarea acestui local public impunător, în care totul incintă. Cetăţeanul odată intrat nu va fi preocupat doar de servirea unei mese, ci, întocmai ca într-un muzeu, el va admira tot ce-l înconjoară, fiindcă aici totul este creaţie, totul ţine de artă, şi, covoarele persane, şi mobilierul de epocă, lampioanele, elementele decorative, costumele populare stilizate ale personalului de deservire, draperiile, cîntecele... 

Dar, deocamdată, prin mijlocirea acestor modeste însemnări și prin cîteva imagini fotografice să străbatem împreună încăperile complexului, urmând ca dumneavoastră, cititorii, s-a faceţi mîine-poimîine, cu mijloace mai... concrete ... 

Aspecte de la noul complex „Cerbul carpatin“ din Braşov. 1. Berăria-braserie de la etajul complexului. 2. Un colţ al restaurantului-cramă. 3. Orchestra de la restaurantul cu 350 de locuri. 4. Grupul vocal al ospătăriţelor de la restaurantul-cramă, cîntînd la mesele consumatorilor. 5. Orchestra de femei din salonul restaurantului-cramă.

Am urcat deci treptele de marmură albă şi facem primul popas la barul de zi cu cofetărie, cu o capacitate de 60 de locuri. Alături puteţi privi berăria-braserie cu 350 de locuri. S-o parcurgem deci, urnind ca la proximul prilej să luaţi loc lingă mesele acestea moderne, pe scaunele cu periniţe de masă plastică. Sunt încîntătoare fetele acestea în costume naţionale. Să le lăsăm să servească şi noi să ne vedem de drum. 

Priviţi, aici e un alt restaurant cu 350 de locuri. Acolo în mijloc e podiumul orchestrei. Observaţi costumele de epocă ale ospătarilor . Aflaţi că vă servesc totuşi în stilul cel mai modem. Băieţi stilaţi. 

Să tragem cu urechea la dialogul dintre ospătăriţă şi consumatorul acela tînăr. 

— Te rog tovarăşă, fă-mi cadou insigna asta mare cu „Cerbul carpatin“. Ştii, sunt colecţionar ... 

— Vine! răspunse fata, şi .. . plecă. Călătorului îi stă bine cu drumul, aşa că înainte de a coborî, să intrăm în laboratorul bucătărie, unde se „nasc“ cele 80 de sorturi de preparate culinare. Nu putem ieşi fără a-l descoase pe bucătarul şef despre „specialităţile casei“ . 

— Sărmăluţe cu mămăliguţă, burtă de crap-saramură, tot cu mămăliguţă, morun la grătar, ramstec a la Nicoreşti, antricot de vacă a la Cluj, escalop de viţel a la Zingara . . . 

— Ajunge frate .. . 

Să coborîm deci treptele şi să intrăm la restaurantul cramă cu 250 de locuri. E, poate, cea mai frumoasă încăpere a complexului. Mesele şi băncile sunt adevărate obiecte de artă, în care se reflectă fantezia şi pasiunea meşterilor. Mobilier masiv, elegant, trainic, curat. Acolo în fundul salonului atîrnă din tavan un ciorchine uriaş din care picură într-un vas „must“. Din vas se adapă o căprioară ... 

Dar iată şi orchestra feminină şi grupul vocal care cîntă ... „specialitatea casei“ : 

„La „Cerbul carpatin“ 

Se bea cel mai bun vin“ 

Coborînd la demisol vom afla dacă intr-adevăr aşa-i cum zice cîntecul. Iată-ne aşadar în sala de degustare a vinurilor unde întîlnim un mobilier masiv, de epocă, cu elemente de stilizare, rînduite sub bolţile care îşi mai păstrează încă formele şi materialele construcţiei iniţiale ale acestei clădiri multiseculare. 

In sfîrşit, priviţi şirul butoaielor. In depozitul acesta încap 40 vagoane de vin. O garnitură de ... vin. Şi ce vin ! Muscat Ottonel, Riesling de Odobeşti, vin superior de regiune, Murfatlar, Cotnari şi.... „specialitatea casei“ vin de Drăgăşani. 

Şi acum, după cele auzite (şi mai cu seamă din cele ce-o să vedeţi) nu putem părăsi complexul „Cerbul carpatin“, fără a reînnoi felicitările pentru cei ce au pregătit cu migală şi pasiune această frumoasă podoabă a Braşovului. 

Sursa info: "Drum Nou", editia din 5 ianuarie 1964, Digiteca Arcanum