1974 - Se introduce obligativitatea invatamintului de 10 ani. Se trece la liceul in doua trepte

In anul 1973, conducerea comunistă a statului a decis o reforma in domeniul educatiei. Mai precis, s-a impus prin lege învăţămîntul obligatoriu cu durata de 10 ani.  Incepînd cu anul şcolar 1974-1975 au funcţionat opt tipuri de licee, respectiv real, umanist, industrial, economic, agricol şi silvic, sanitar, pedagogie şi de artă, în cuprinsul lor existînd 24 de profite. De reţinut că la 15 septembrie 1974 întreaga serie de elevi care a promovat în vara anului 1974 clasa a VIII-a a fost cuprinsă în anul I de liceu la cursurile de zi, realizîndu-se astfel pentru prima dată în ţara noastră un învăţămînt obligatoriu unitar cu durata de 10 ani. Ceea ce înseamnă că promovaţii clasei a Vlll-a, promoţia 1974, nu au putut fi angajaţi în producţie şi nici cuprinşi în şcoli profesionale sau ucenicie la locul de muncă. 

Admiterea promovaţilor clasei a VIII-a în treapta întîi a liceului s-a făcut, de regulă, fără concurs. Numai in cazurile în care unele licee aveau mai mulţi candidaţi pe un loc admiterea se făcea pe baza unor probe de aptitudini şi de verificara cunoştinţelor la obiectele de profil. La licee pedagogice şi de artă ( de muzică) însă s-au organizat probe de aptitudini şi de verificare a cunoştinţelor, indiferent de numărul candidaţilor. 

Raportind numărul de aproximativ 5.900 de absolvenţi ai clasei a VIII-a din judeţul nostru, existent in 1974, la cifra de 8.500, reprezentînd numărul locurilor de care dispuneau liceele brasovene şi filialele lor, rezultă că  admiterea în prima treaptă s-a făcut, în cea mai mare parte, fără concurs. Repartizarea elevilor a depins în mare măsură de activitatea comisiilor de orientare şcolară şi profesională din fiecare unitate în parte, de măsura în care aceste comisii au reuşit să orienteze fiecare elev potrivit aptitudinilor sale reale, înclinaţiilor şi priceperilor sale pe de o parte, intereselor economiei naţionale şi locale pe de altă parte. 

In general, opţiunile elevilor au corespuns, în linii mari, posibilităţilor oferite de reţeaua şcolară. Au fost însă şi discrepanţe. Astfel, dacă spre liceele de tip real şi umanist s-au îndreaptat un număr corespunzător de elevi, iar pentru electrotehnică, chimie industrială, textile-confecţii şi economie numărul lor s-a depăşit cu foarte puţin cifra de şcolarizare, spre liceele sanitar, pedagogic şi de muzică şi arte plastice s-a constatat o afluenţă cu totul disproporţionată faţă de numărul locurilor existente. In acelaşi timp, liceele cu profil de mecanică agricolă, agricultură (cultură mare) şi prelucrarea lemnului erau încă insuficient cunoscute şi, în consecinţă, preferinţa spre ele a fost redusă. 

Indiferent de tipul de liceu pentru care elevul opta, intrarea în prima treaptă era condiţionată de o vizită medicală foarte riguroasă, pentru a se pune de acord condiţiile fizice impuse de dobîndirea uneia sau alteia dintre profesii cu însuşirile fizice ale tînărului. Dincolo de diferenţierile existente între un tip sau altul de liceu, pregătirea de cultură generală era la fel de bine asigurată, de cadre didactice dintre cele mai competente. In acest scop Inspectoratul şcolar judeţean s-a preocupat să repartizeze cadre didactice cu pregătire universitară completă in toate liceele şi filialelor, garantind astfel şanse egale de pregătire pentru toţi elevii. Totodată, în noua sa structură şi liceul de tip real şi umanist garanta elevilor însuşirea unei meserii în care erau atestaţi la absolvirea primei trepte. 

Ca generalizarea primei trepte liceale să devină un fapt de viaţă, era necesară cooperarea dintre unităţile şcolare şi cele economice, acestea din urmă avînd obligativitatea asigurării, în cadrul patronatului, a dotării atelierelor, laboratoarelor şcolare, asigurînd totodată fiecărui elev un loc stabil de muncă la orele de pregătire tehnico-productivă. In acelaşi scop, în baza unui contract încheiat cu întreprinderile, elevii puteau beneficia de burse pe toată durata treptei I de liceu, urmînd ca ulterior sa rămînă angajaţi ai întreprinderii timp de cel puţin cinci ani, studiile putind fi continuate prin forme serale sau fără frecvenţă ale aceloraşi tipuri de licee. 

De reţinut apoi că în afara burselor de întreprindere elevii mai beneficiau de un sistem stimulativ de burse şcolare. Potrivit reglementărilor, 36 la sută din elevii liceelor industriale şi 15 la sută din cei ai liceelor reale sau umaniste trebuia să aibă astfel de burse şcolare.

Sursa info si foto: Drum Nou, editia din 23 aprilie 1974 / Digiteca Arcanum