Cronologia atelierelor de fotografie brasovene

Atelier foto vechi, la Muzeul Civilizatiei Urbane a Brasovului

1839 reprezintă anul în care, la Academia de Ştiinţe şi Arte Frumoase din Paris, Dominique Arago (1786-1853) anunţa public descoperirile lui Joseph Nicephore Niepce (1765-1833) şi Jacques Mandé Daguerre (1789-1851): reproducerea naturii cu mare fidelitate, utilizând lumina, fără a fi necesare cunoştinţe de desen sau îndemânare manuală.

Dagherotipia (procedeu care purta numele inventatorului şi consta în obţinerea imaginilor pe placă de cupru acoperită cu o peliculă argintată, sensibilizată cu vapori de iod şi brom), a făcut senzaţie, iar în scurt timp entuziasmul pentru noul procedeu tehnic a fost atât de mare încât s-a răspândit rapid în lumea întreagă.

Primii fotografi care au ajuns la Brașov erau de fapt dagherotipiști care veneau de la Viena. Ei nu puteau să-şi deschidă o afacere din realizarea dagherotipiilor, pentru că erau foarte scumpe. De obicei veneau la Brasov doar vara și stăteau câteva săptămâni sau câteva luni. Se legau de anumite evenimente, ori de un târg important sau alte manifestări. Reușeau să adune o brumă de bani și plecau mai departe peste Carpați, ori se întorceau la Viena. 

Transilvania sfârşitului secolului al XIX-lea a fost o zonă propice practicării şi dezvoltării noii tehnici, iar ziarele apărute în marile orașe ardelene au ţinut la curent cititorii cu amănunte despre perfecţionările aduse în ultimul timp noii invenţii. În 1842, Gazeta de Transilvania prezenta o reclamă pentru vienezul Gottfried Barth care, sosit la Braşov cu aparatul său, executa portrete de „cea mai neaşteptată asemănare cu originalul”.

După 1850, apărând fotografia pe hârtie, aceasta a devenit mai accesibilă ca preț. Și atunci mai mulți fotografi călători au venit la Brașov și a început o concurență acerbă între ei. Centrul fotografiei era Sibiul. Asta pentru că primii fotografi erau de fapt pictori convertiți la fotografie, iar la Sibiu exista un cerc de pictori preocupați de toate manifestările extra-pictură. Ei au avut un interes special pentru fotografie și atunci de la Sibiu au venit spre Brașov primii fotografi care au deschis ulterior ateliere aici.

Cei dintâi este Anton Fiala, care vine de departe, din Boemia. Primul atelier pe care l-a deschis în 1854 nu îi putea oferi un confort financiar. Și atunci el a desfășurat în continuare și activitatea principală de pictor. 

Alt fotograf important și de început al Brașovului este Samuel Herter, și el venit tot de la Sibiu, insă originar dintr-o zonă mai îndepărtată: Baden-Württemberg. S-a stabilit împreună cu familia la Sibiu și ulterior a găsit oportunități în practicarea picturii. S-a apucat de fotografie cumva conex și va domina practic piața anilor 60-70 care e o epocă de aur a fotografiei. Atunci marele public are acces la fotografie. Atunci fotografia devine un moment important din viața unui om. 

Portret de Samuel Herter. Sursa foto: Renascendis

Să îmbraci frumos ca să te duci la fotografie, era un eveniment pe care, de-a lungul timpului, l-am pierdut ca obicei. Samuel Herter este să primul fotograf cu adevărat important de la Brașov. Despre Samuel Herter se știe că era cel mai apreciat fotograf de femei, pentru că el era un foarte bun portretist și, de multe ori, cei care își făceau fotografii la el, și care își permiteau luxul acesta, îi comandau și portrete. Era o tradiție în a doua jumătate a secolui al 19-lea să iți faci portretul și să-l afișezi. 

Unul dintre primele ateliere importante ale Brașovului este cel deschis de Eduard Fritsch, într-o casă pe care a construit-o pe strada Sfântul Ioan. Era o casă impunătoare la acea vreme. 

Leopold Adler. Sursa foto: Wikipedia

Cel mai important atelier de fotografie devine cel al lui Leopold Adler. Până la el, fotografii reușiseră să se specializeze într-o oarecare măsură și trăiau din acest meșteșug relativ bine. Leopold Adler insă s-a format într-un atelier de fotografie, cel mai probabil undeva la Praga. A venit la Brașov ca ucenic într-un atelier brașovean al lui Eduard Décsey, iar mai târziu, în 1875 deschide un atelier pe strada Republicii de astăzi. In numai zece ani reușește să stringă un capital cu care își cumpără o casă pe Republicii, deci o casă scumpă, în curtea căreia construiește de la zero o clădire dedicată exclusiv atelierului de fotografii. Dintre toți fotografii brașoveni, el e singurul care a reușit să-și construiască o atelier pe banii lui, într-un loc atât de bine plasat. Afacerea lui a dăinuit până la 1940 când familia sa a fost prigonită. Atelierul lui a dispărut si nu se știe ce s-a întâmplat cu arhiva lui de fotografii. 

După 1989 atelierele vechi de fotografie, care lucrau cu tehnica analogă, cu laborator, au mai rezistat o perioadă. S-au privatizat și până prin anii 2000 au mai existau 2-3 ateliere, pe stil vechi.

.

.

Sursa info: Muzeul de Etnografie Brasov, "Repere ale istoriei fotografiei in Transilvania (1839-1900)", autor Delia Voina (Biblioteca Digitala)

Sursa infogram: Muzeul de Etnografie Brasov