23 august 1989 - Ultima defilare comunista din Brasov

23 august 1989. Coloana de manifestanti trecind prin dreptul Teatrului Dramatic. Sursa foto: Orasul Memorabil

Ultima defilare din Braşov s-a numit „Demonstraţia oamenilor muncii“. Se împlineau 45 de ani de la Revoluţia de Eliberare Socială şi Naţională, Antifascistă şi Antiimperialistă. Scenariul manifestării este consemnat într-un dosar, scăpat ca prin minune de furia revoluţiei. A fost finalizat pe 16 august 1989 de comandamentul care răspundea cu capul de desfăşurarea ca la carte, fără incidente sau greşeli, a uriaşei manifestări-omagiu din regimul Ceauşescu. Documentaţia era întocmită de reprezentanţi de la partid şi funcţionari de la municipiu. După care era vizată de Securitate care mai făcea modificări cu privire la poziţia în tribună a anumitor persoane sau cu ordinea de intrare în scenă a întreprinderilor. Schema şi indicaţiile erau trimise pe linie de sindicat fiecărei unităţi care avea sarcina să mobilizeze şi să instruiască oamenii, să confecţioneze materialele propagandistice. Nomenclaturiştii primeau invitaţie nominală, în tribună. Chiar şi ştabilor li se impunea o disciplină strictă. Pe invitaţie era precizat momentul începerii defilării: ora 8.00, dar şi ora-limită la care trebuiau deja să fie instalaţi în tribună: 7.45.

1989. Cladirea Teatrului Dramatic decorata pentru
sarbatoarea de 23 August. Sursa foto: Fortepan/tm

Participanţii la defilare se bucurau că au zi liberă. Dimineaţa aşteptau ore în şir pînă le venea rîndul să defileze. După care, se duceau la mici şi bere. Demnitarii însă erau invitaţi la Casa Armatei la „o întîlnire“ organizată de Biroul Comitetului Judeţean de Partid Braşov. Adică o petrecere îmbelşugată, cu alimente interzise sau raţionalizate pentru populaţie. Cine erau aceşti cetăţeni cărora manifestanţii le făceau cu mîna? La ultima defilare din Braşov, s-au instalat la tribuna oficială 151 de comunişti cu funcţie şi alte 393 de cadre de conducere din întreprinderi şi instituţii.

La Tribuna A stăteau directorii de întreprinderi. În Tribuna B apăreau 26 de vechi comunişti, „cu stagiu dinainte de 23 august“, 26 de veterani de război, 24 cadre din unităţile militare, 10 membri ai Comitetului Executiv al CPM, 5 reprezentanţi ai Secretariatului Comitetului Judeţean al UTC, 4 cadre de conducere de la Consiliul Judeţean al Sindicatelor, 4 de la Secretariatul Comitetului Municipal al UTC, 3 cadre de conducere de la Consiliul Municipal al Sindicatelor, 14 cadre de conducere din întreprinderi şi instituţii şi 82 de oameni ai muncii din 41 de unităţi, nenominalizaţi.

La tribuna oficială, an de an, erau invitaţi şi cîţiva tovarăşi fără funcţii, dar care se remarcaseră prin „rezultate deosebite în întrecerea socialistă“. În 1989, au fost onoraţi cu o astfel de invitaţie 20 de ingineri, electricieni, lăcătuşi, strungari, maiştri şi şefi de secţie. După ştampila documentului, toţi 20 erau din uzina Tractorul. Oricum, nu puteau fi din Steagu Roşu, oaia neagră a industriei braşovene. Dosarul ultimei defilări de 23 august din Braşov mai cuprinde o notă scrisă de mînă pe verso, cu alţi oameni invitaţi în tribuna oficială, probabil rezerve, fiindcă niciun loc nu trebuia să rămînă gol.

1989. Cladirea Comitetului Judetean de Partid pregatita pentru sarbatoarea de 23 August. Sursa foto: Fortepan/tm

Cea mai pompoasă era însă aşa-zisa Tribună 0, rezervată celor mai importanţi nomenclaturişti. Dar nici ei nu aveau voie să se aşeze cum voiau. Dosarul conţine o schemă intitulată „Protocolul pentru tribuna 0“, în care, în funcţie de sensul de deplasare al manifestanţilor (de la Teatrul Dramatic către Casa Armatei), cele 19 nume erau trecute astfel încît locurile centrale să revină comuniştilor cu funcţiile cele mai înalte în partid. Chiar în mijloc, zîmbea poporului Petre Preoteasa, încadrat de Cioboiu Adrian, Cebuc Maria pe de o parte, şi Dăogaru Gheorghe şi Schuster Elena, de cealaltă parte. Restul pînă la 28 stăteau în spatele lor. Scenografia pare gata. Totuşi, membrii comandamentului nu s-au oprit aici cu organizarea defilării. Trebuiau să raporteze la Bucureşti cum au făcut selecţia membrilor din tribuna oficială şi dacă au respectat structura impusă de la centru. Aşa că s-a făcut şi o statistică cu date despre toţi cei 164 de invitaţi în tribună. Aceasta cuprinde: numărul reprezentanţilor pe întreprinderi, poziţia fiecăruia în tribună, muncitor/maistru, intelectual/funcţionar, sex, naţionalitate (română, maghiară, germană), funcţie în PCR, conducere tehnico-administrativă, sindicat, UTC sau FDUS.

1989. Cladirea Modarom decorata pentru
sarbatoarea de 23 August. Sursa foto: Fortepan/tm

După ce se stabilea numele fiecărui ştab din tribună, i se repartiza un loc. Se foloseau planşe şi scheme ale construcţiei, de obicei din lemn, amplasată pe actualul Bulevard al Eroilor, peste drum de Facultatea de Litere. Era împărţită în 3 sectoare. În centru, tribuna oficială denumită tribuna 0, avea 20 de metri lungime, iar invitaţii stăteau aliniaţi pe 4 rînduri, dispuse la un metru distanţă între ele, în trepte. În stînga, în tribuna A, nomenclaturiştii stăteau ceva mai înghesuiţi. Între rîndurile lungi de 27 de metri, erau 0,8 şi 0,9 metri. Simetric, tribuna laterală B avea aceleaşi dimensiuni. Tribuna 0 avea o suprafaţă de 40 mp, una laterală, 81 mp. Imaginaţi-vă că tronul pe care stăteau „cei mai iubiţi“ braşoveni avea 74 m lungime şi acoperea 202 mp. Există şi liste cu numele, rîndul, locul şi sectorul în care trebuia să se aşeze şi să facă oamenilor muncii cu mîna fiecare ales al poporului.

Cît despre participanţii la defilare, aceştia aveau de urmat un desfăşurător întocmit cu precizie milimetrică. Astfel, distanţa între coloane trebuia să fie de exact 10 metri, manifestanţii trebuaiu să păstreze 0,7 metri între rînduri şi să se deplaseze cu 4 km/oră. Coloana I era formată din 1.500 de membri ai gărzilor patriotice, 1.000 de PTAP-işti, 1.000 de pionieri, 2.200 de membri ai apărării civile şi 2.000 ai Crucii Roşii. 7.700 de oameni treceau prin faţa tribunei oficiale în 5 minute şi 5 secunde. Coloana a II-a era intitulată „Ctitorii ale Epocii Nicolae Ceauşescu“. 1.000 de oameni căţăraţi sau pe lîngă care alegorice decorate cu simboluri ale înfăptuirilor socialiste, defilau în 0,66 minute. Coloana a III-a se numea „Sub soarele lui august slăvim Epoca de Aur“ şi era formată din 12.800 de tineri şi copii cărora le erau rezervate 8,40 minute. In Coloana a IV-a începeau să defileze oamenii muncii, grupaţi pe întreprinderi. În frunte, Tractorul cu 16.000 de oameni care salutau tribuna în 10,5 minute. Coloana V cuprindea întreprinderi fruntaşe în întrecerea socialistă. ICSITTA avea 1.000 de demonstranţi, iar cei mai puţini, Nivea (15). Universitatea Braşov s-a prezentat cu 600 de persoane, iar inspectoratul Şcolar cu 700. 5.110 braşoveni au defilat prin faţa tribunei oficiale în 3,35 minute.

În 1989, după revolta anticomunistă din ’87, abia Coloana a VI-a era rezervată celor de la Autocamioane ,,Steagu roşu“, muncitori care altădată deschideau defilarea. 17.000 de stegari au defilat rapid prin faţa tribunei, în doar 11,16 minute. Au fost însoţiţi de 2.140 de oameni de ordine, mai mulţi decît cei care supravegheau Tractorul. Celelalte coloane, pînă la a XV-a inclusiv, erau compuse numai din oameni ai muncii din întreprinderi. A XVI-a coloană abia era a intelectualilor şi oamenilor de cultură (9.516): procuratura, notariatul, judecătoria, direcţia sanitară, oficiul farmaceutic, muzeul judeţean, statistica, biblioteca, bănci (BI, BN, BAIA), ADAS, Teatrul Muzical, Teatrul Dramatic, Filarmonica, IIRUC, CEC. Toţi au defilat în 6,24 minute. CFR-ul avea coloana lui, comerţul şi cooperaţia, pe a lor. Coloana XIX se numea „Cîntarea României“. 1.000 de artişti amatori aduceau şi ei mulţumiri partidului şi cîrmaciului, într-o trecere de 66 de secunde. Coloana XX aparţinea cluburilor sportive. 2.400 de sportivi braşoveni treceau prin dreptul oficialităţilor, conform programării, în 1,58 minute. Iar ultimii, cei care întotdeauna încheiau defilarea, probabil mai mult strategic, erau oamenii de ordine, Coloana XXI.

Defilarea de la 23 august a fost o manifestare de traditie in perioada comunista. In aceasta fotografie e surprins un moment din timpul defilarii din ziua de 23 august 1967. Tribuna oficiala e amplasata undeva in fata Muzeului de Arta. Sursa foto: Arhiva IICCR / Cota: 507/1967

În 1989, au fost aduşi la defilare 1.400 de miliţieni încolonaţi. Plus ceilalţi 16.527 care au însoţit fiecare delegaţie. Total demonstranţi: 158.006. Timp total: 106,09 minute. Nicio secundă în plus. Ceremonia s-a încheiat fix la ora 9,47. O să ziceţi că aceste cifre erau doar pe hîrtie. Că era imposibil să fie respectat orarul chiar aşa, la secundă, cînd e vorba de jumătate din populaţia Braşovului. E cazul să credeţi, totul a fost real, iar ceea ce planificaseră oamenii din primărie şi de la partid s-a petrecut întocmai, într-un scenariu incredibil de amănunţit, care a funcţionat cu o precizie de ceas. Cele 158.000 de suflete au fost manevrate cu dexteritatea cîştigată de organizatorii PCR în ani de parade. A fost însă pentru ultima oară cînd braşovenii s-au mai lăsat dirijaţi. Peste patru luni, deşi au ajuns în centru tot în coloane, au rupt rîndurile comuniştilor. Revoluţia a fost şi ea tot un fel de defilare, cu coloane de muncitori, sloganuri şi pancarte. Poate cea mai mare defilare din istoria oraşului.

Sursa info: Monitorul Expres