1223 - Prima atestare documentara a Bisericii Sfintul Bartolomeu Brasov
Biserica Sfintul Bartolomeu Brasov. Anul 2007 |
Biserica Sfântul Bartolomeu este cea mai veche biserică și totodată cea mai veche clădire din Brașov, fiind construită în secolul al XIII-lea și suferind modificări substanțiale în secolul al XV-lea. Lăcasul se situează la capătul străzii Lungi, la poalele dealului Şprenghi. Aceasta constituia probabil centrul primului nucleu urban medieval al Braşovului, transformat între timp în cartier industrial. Biserica de faţă este singurul monument păstrat din acest aşezământ urban mai vechi probabil decât Braşovul.
Se presupune că biserica Sf. Bartolomeu a fost construită la începutul secolului al XIII-lea, după ce Cavalerii Teutoni s-au stabilit în Țara Bârsei. Întemeietorul bisericii a fost Hermann von Salza, conducătorul Ordinului Cavalerilor Teutoni din acea vreme, iar la momentul construcției biserica Sf. Bartolomeu era una dintre cele mai mari biserici construite în Transilvania. Prima atestare documentară a bisericii datează din anul 1223.
Biserica Sfântul Bartolomeu a fost cunoscută în epocă și sub denumirea de „Biserica celor trei orfane”. Conform unei legende, trei orfane credincioase și-au donat toată averea bisericii, iar ca semn de recunoștință acestea au fost înmormântate sub altarul lăcașului.
În incinta acestei biserici, Mircea cel Bătrân, domnitorul Țării Românești, a încheiat în anul 1395 un tratat de alianță cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei.
Potrivit unor istorici, pe parcursul asediilor, sătenii se puteau adăposti și își puteau ascunde proviziile în tunelurile de sub această clădire. Datorită distrugerilor provocate de invazia mongolilor din 1241, ca și de incursiunile tătarilor și ale turcilor din 1421 și 1438, această construcție a suferit restaurări și modificări frecvente.
Clădirea a supraviețuit mai multor invazii turcești, atacurilor trupelor lui Vlad Țepeș din 1460 și ale lui Gabriel Báthory din 1611, precum și marelui incendiu de la Brașov din 1689. Unele părți ale bisericii au fost avariate în timpul acestor evenimente și au trebuit renovate. În jurul bisericii a fost construit un zid de apărare din piatră care, în afara parții de est care a fost demolată, se mai păstrează și astăzi în forma sa medievală originală.
Biserica Sfintul Bartolomeu Brasov. 1880 |
La începuturile ei Biserica Sf. Bartolomeu a fost o biserică romano-catolică cu hramul Sfântul Bartolomeu, ca ulterior să devină biserică evanghelică-luterană, odată cu Reforma Protestantă din secolul al XVI-lea. În timpul Reformei sașii din Transilvania s-au convertit la credința evanghelică-luterană. Astfel, începând cu anul 1543, biserica a devenit de confesiune evanghelică-lutherană, dar nu ca biserică independentă, ci aparținând de Biserica Neagră atât din punct de vedere administrativ cât și financiar. Separarea de Biserica Neagră a fost obținută în 1863 și s-a menținut până în zilele noastre. Pe peretele vestic al bisericii se află o inscripție care amintește de acest eveniment important.
Corul și încăperile adiacente ale acestuia, altarul precum și cele două capele cu care se închid brațele transeptului spre est, au rămas intacte. Doar turnul bisericii a fost reconstruit în anul 1842, după ce s-a prăbușit în urma cutremurului din 1822. Ulterior cutremurului de la 1822 altarul a fost refăcut în stil clasicist și s-a instalat o nouă orgă cu 25 de registre. Orga care se află în prezent în biserică datează din 1923 și este copia celei din secolul al XVIII-lea.
Turnul bisericii si ceasul solar. 2005 |
Pe peretele sudic al bisericii se află una dintre principalele ei atracții: ceasul solar, la fel de vechi ca biserica în sine. Acesta arată chiar și acum ora exactă cu umbra unei limbi ce cade pe un cadran pe care se află cifre romane și arabe de la 1 la 12.
Întreaga construcție este tributară bisericii Mănăstirii de la Cârța a Ordinului Cistercian, fiind construită în stil romanic cu elemente gotice, precum ogivele care au înlocuit arcurile de la ferestre. Biserica are o lungime de 55 de metri, fiind a doua ca mărime din Țara Bârsei, după Biserica Neagră.
Biserica Sfintul Bartolomeu Brasov. 1971 |
Orga bisericii. 2003 |
În partea de vest a bisericii au fost proiectate două turnuri, dintre care doar cel de sud-vest a fost terminat, datând în forma actuală din anul 1842. Turnul are trei nivele cu cornișe de brâu. Primul nivel amintește de structura inițială prin ferestrele rotunde cu cvadrilob, al doilea se remarcă prin ferestrele neo-gotice și ultimul nivel este cel pe care este montat ceasul (funcțional și astăzi).
Biserica păstrează în interior piese de mobilier liturgic din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea: altarul, amvonul și stranele pictate ale breslelor meșteșugărești. Capela amenajată în nava sudică a edificiului conservă fragmente ale unui ansamblul de picturi murale, ilustrând scene din viața Sfinților Bartolomeu și Nicolae, realizate în ultima parte a secolului al XIV-lea.
Altarul bisericii. Anul 2016 |
Părțile nordică, vestică și sud-vestică a zidului medieval de apărare sunt originale, iar partea estică și unele părți din partea nordică au fost demolate și reconstruite. În interiorul zidului de apărare se află cimitirul enoriașilor sași din Brașovechi.
De peste 500 de ani, în ultima duminică înaintea zilei de 24 august (ziua Sfântului Bartolomeu), comunitățile săsești din Țara Bârsei, ca și mulți sași stabiliți în străinătate, se adună aici pentru a sărbători hramul bisericii. Slujba festivă este urmată de dansuri și cântece populare germane, acompaniate de fanfară.
În anul 2003 în incinta bisericii s-a deschis un muzeu etnografic cu peste 1500 de exponate donate de emigranți, care prezintă o gospodărie tipic săsească cu piese de mobilier, costume populare săsești, țesături și diverse unelte de tâmplarie, de brutărie, agricole, etc.
Sursa info:
Wikipedia, Enciclopedia Virtuala
Sursa foto:
Wikimedia Commons
|
Comentarii
Trimiteți un comentariu