3 noiembrie 1905 - Ia fiinţă Societatea de Schi din Braşov (Kronstadter Ski-Vereinigung)

Schiori din Braşov în faţa primei cabane de schi din Poiana Postăvarului.

Prima dovadă documentară cu privire la apariţia schiului pe meleagurile româneşti este furnizată de italianul Alexander Gwanina, în cronica „Sarmatiae Europae descriptio” („Cronica Europei Sarmatice”) apărută la Kracovia în anul 1578. 

Schiori din cronica lui Gwanina

Gwanin aminteşte despre schi în capitolul în care descrie pământurile Carpaţilor păduroşi („Permio Regio”) şi în capitolul „Locuitorii din regiunea Ceremuşului” (Bucovina), numind schiul – „Nartae”, termen folosit pentru schi în unele regiuni ruseşti şi în Polonia. Autorul este uimit de repeziciunea cu care locuitorii acestor regiuni se deplasează pe zăpadă, dovadă că ei folosesc de mult timp şi în mod obişnuit tălpicile lungi de lemn care îi ajută iarna la vânătoare. 

Cercetătorul maghiar Istvan Chernel semnalează faptul că în munţii Bihorului localnicii foloseau în secolul XIX un schiu primitiv pentru deplasarea în timpul iernilor cu zăpadă mare. Următoarele izvoare documentare cu privire la apariţia schiului, ne parvin începând cu anul 1837, an când s-a constituit la Braşov „Societatea carpatină ardeleană” („Erdelyi Karpat Egyesület”)

Dovada ca sporturile de iarnă, îndeosebi schiul era o realitate este demonstrată de înfiinţarea, între anii 1873 – 1882, în mai toate oraşele din Transilvania a „Asociaţiilor de patinaj”. 

În preajma anului 1900 ne parvin informaţii mult mai ample din centre ca Braşov, Cluj, Sibiu sau cele de pe Valea Prahovei. Apariţia schiului în Transilvania şi nu în Bucegi este explicată de Ion Matei („Marea aventură a schiului”, Ed. Albatros, Bucureşti, 1982) prin faptul că „în Transilvania schiul pătrunde mai direct, pe filiera austriacă sau germană, în timp ce la Sinaia este adus de protipendada capitalei, care frecventa staţiunile de schi din Elveţia. La 3 noiembrie 1905 ia fiinţă societatea de schi din Braşov aparţinând locuitorilor de naţionalitate germană „Kronstadter ski-vereinigung” (K.S.V.), care are chiar în primul an de activitate 54 de membrii. 

Prin intermediul acestei societăţi se construieşte, în 1907, prima cabană din Poiana Postăvarului, care era mai mult o colibă de scânduri, de câţiva metri pătraţi dotată cu o sobă pentru încălzirea schiorilor şi fierberea unui ceai, dar asigura celor ce veneau la Poiana Postăvarului un adăpost necesar în zilele aspre ale iernii. 

Cel mai mare eveniment al anului 1907 l-a constituit vizita la Braşov a „părintelui” schiului alpin, Mathias Zdarski, care a venit la invitaţia societăţii de schi „Kronstadter Schi - Vereinigung” (K.S.V.), pentru instruirea schiorilor. El a demonstrat aici tehnica şcolii de schi de la Lilienfeld şi braşovenii l-au imitat apoi mulţi ani, folosind uriaşul băţ ca sprijin în timpul virajelor. 

La 12 februarie 1909, K.S.V. organizează primul concurs de schi disputat pe teritoriul ţării noastre, concurs disputat pe un traseu de 7,5 km şi la care au participat 10 concurenţi. Acest concurs a fost reeditat în anii următori, disputându-se în total cinci ediţii sub titulatura de „Campionatul Ardealului”, la ultimele trei ediţii fiind organizate şi întreceri feminine pe distanţe scurte. Toate aceste acţiuni au făcut ca numărul membrilor societăţii K.S.V. să se dubleze, în 1910 el fiind de 112 membrii. Deoarece vechea cabană construită nu mai putea să cuprindă toţi doritorii de schi, în anul 1910 a fost ridicată o a doua cabană de schi, mult mai mare şi mai bine utilată, cabană amplasată chiar la intrarea în Poiana mare.

Clubul K.S.V. din Braşov organizează, în anul 1912, cel de-al doilea curs de instruire pentru schiori, având ca profesor o altă personalitate a schiului de pe vremea aceea, Carol J. Luther din Munchen, unul din pionerii schiului cu două beţe, mulţi ani redactorul principal al revistei germane de schi „Der Winter”. 

În 1930, la a 25-a aniversare, K.S.V. reprezenta, in continuare, una dintre cele mai serioase asociații sportive de pe teritoriul Romaniei. Pe lingă rezultatele sportivilor săi, asociația saşilor braşoveni işi păstrase acelaşi loc de frunte intre organizatorii concursurilor de schi la nivel național și chiar internațional. K.S.V. era un partener de încredere pentru „Comisia Centrală de Schi” (detaşată de „Comisiunea sporturilor de iarnă” în 1924) şi işi va păstra această calitate și dupã constituirea „Federației Romàne de Schi” (1931).

Din nefericire, implicarea unor membri K.S.V. in activitatea organizațiilor sașilor afiliate regimului nazist, indeosebi in timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, și prigonirea comunității săsești impusă de Uniunea Sovietică după 23 august 1944 au lichidat cea mai veche asociație de schi de pe teritoriul României. Dragostea de schi a membrilor K.S.V. a determinat înscrierea lor in cluburile sportive infiintate după instaurarea regimului comunist. Însă sașii nu au mai jucat un rol important. În anii democrației populare, tradiția practicării sporturilor de iarnă in zona Brașovului a fost continuată de către cluburile inființate după 1948. Dinamo Brașov, A.S.A. Brașov si C.S.Ș. Brașovia Brașov au fost intre cele mai importante cluburi sportive din țară

Surse info:

"Bazele teoretice si metodice ale predarii schiului", Gheorghe Balint, Tehnopress, Iasi, 2005

"Trăiască schiul !", Nicolae Pepene, Brașov, 1 decembrie 2015, Brasovistorie.ro

Sursa foto:

"Bazele teoretice si metodice ale predarii schiului", Gheorghe Balint, Tehnopress, Iasi, 2005