1507 - Primul han atestat documentar la Brasov

Brasovul in secolul VI. In prim plan, latura nord-estică a cetăţii Braşovului, unde era hanul din 1507

În spațiul românesc hanul este o instituție premodernă, preponderent medievală. El apare pe teritoriul Țărilor Române în secolul al XVII-ea, împreună cu cuvântul „han”, datorită creșterii influenței otomane și a relațiilor economice cu Imperiul Otoman. Cuvântul „han” este de origine persană și are semnificația de „casă de găzduit și ospătat călătorii contra plată".

Dezvoltarea Braşovului, cu rol de piaţă comună a celor trei ţări româneşti, precum şi caracterul său original şi pitoresc, cu iarmaroace zgomotoase, sint amintite încă din 1550, 1565, 1596 de călători străini contemporani ce au poposit aici. Ei caracterizind Braşovul drept cel mai infloritor dintre oraşele Transilvaniei, unde se adună toate popoarele vecine ca intr-o piaţă comună de mărfuri. Pe piaţa braşoveană se intilneau la vestitele iarmaroace negustori români, greci, macedoneni, arabi, raguzani, armerri, polonezi, italieni, iar negustorii, boierii, trimişii domnitorilor din Ţara Românească şi Moldova erau oaspeţi nelipsiţi. Actulala Piaţă a Sfatului, destinată vînzării produselor, semăna cu un bazar oriental in care se desfăceau tot felul de mărfuri. După spusele contemporanilor, Braşovul era piaţa principală pentru mărfurile levantine, un fel de depozit comun pentru ţările române, la care apelau negustori de toate neamurile, din nenumăratele ţări ale lumii comerciale, veniţi cu mărfuri scumpe în căutarea de mărfuri ieftine şi bune. Această inflorire economică, acest aflux de străini a necesitat ridicarea hanurilor începînd din secolul al XV-lea. Braşovul acestor timpuri nu poate fi conceput fără ele, deoarece apariţia hanului este legată in mod nemijlocit de dezvoltarea economico-comercială.

Incă in 1507 este amintit un han in apropierea străzii Sf. Ioan cel Nou, lipit de un depozit de materiale de construcţie care se intindea pînă in zidul exterior dinspre Cetăţuie, aproximativ pe locul corpului nou al hotelului Aro Palace. Faptul că hanul a fost plasat pe latura cea mai expusă a cetăţii unde nu mai avem adăposturi naturale (Timpa şi Straja), poate fi interpretat in două sensuri : spre a fi in apropierea celor două porţi principale : Mănăstirii şi Porţii, sau pentru că porţiunea cuprinsă intre cele două străzi era cea mai întărită, avind pe lîngă zidul de incintă două centuri de ziduri, un val de apărare şi un şanţ exterior. După inventarul obiectelor găsite la acest han, aparţinînd soţiei voievodului Mihnea cel Rău, reiese că ea a fost găzduită aici in 1509 in timpul refugiului la Braşov împreună cu familia sa (cind Craioveştii revin în Ţara Românească cu ajutorul lui Mehemed beg). Probabil tot la acest han a găsit adăpost şi Mircea, fiul lui Mihnea, după infringerea de la Cotmeana (1510) deoarece pentru sprijinul dat lui Mircea de către braşoveni aceştia intră in conflict cu Neagoe Basarab.

O descriere a hanului din 1519 menționează dotările acestuia: 2 locuri mari de pat, 2 paturi fără lenjerie, o pernă neîmbrăcată, apoi alte 3 locuri de pat, 2 paturi, un cearşaf de in, 4 mese, 6 bănci mici; ferestrele erau prevăzute cu piei subțiri, în loc de sticlă, iar acoperişul era de şindrilă.

Surse info:

"Contributii la cercetarea hanurilor din Tara Barsei", Minerva Nistor, Revista Cumidava vol.VII,1973

CRONICA DE BRASOV, Dan Pavalache, Editura Haco International, 2008