1-15 martie 1600 - Popasul domnitorului Mihai Viteazul la Brasov. Perioada in care a avut loc prima si unica Dieta din istoria Transilvaniei tinuta la Brasov.

Tabloul care ilustrează ”Intrarea lui Mihai Viteazul în Brașov”. Autor: Wieniawa Bledowski. Datat la 1900.

Mihai Viteazul, domn al Țării Romanesti intre 1593-1601 si primul unificator al celor trei țări romanesti, a făcut citeva popasuri in Țara Bârsei, in timpul domniei sale. Primul popas al marelui voievod în ţinutul Bârsei are loc la 20 octombrie 1599, venind prin pasul de pe Valea Buzşului cu scopul de a lupta cu secuii nemulţumiţi de politica batoreştilor. Mihai Viteazul primeşte pe reprezentanții Braşovului la Prejmer, în tabăra sa, iar a doua zi în tabăra de la Codlea. Braşoveni îl roagă pe domnitor să le cruţe oraşul şi satele din Țara Bârsei. Mihai le promite cruțarea, cerându-le în schimb jurământ pentru împăratul Rudolf, “în numele căruia intrase în Transilvania,... negăsindu-se atunci altcineva potrivit să poarte grija acestei țări”, declara domnitorul. 

Pictura murala din interiorul Bisericii Sf. Nicolae din Schei.

Delegaţia braşovenilor i-a înmânat lui Mihai Viteazul daruri și a răspuns pozitiv solicitării domnitorului pentru un împrumut de 15.000 de taleri. Între cei ce au tratat cu domnitorul din partea Brașovului se aflau, judele Valentin Hirscher, fostul jude Chirilă si protopopul bisericii din Şchei, popa Mihai, care a venit însoţit pe doctorul braşovean Paulus Kir la curtea voievodului pentru a-l trata pe acesta după un nefericit incident de vânătoare. Vizitind Brasovul, Mihai Viteazul participa la slujba din Biserica „Sfântul Nicolae” din Şchei, ctitorită şi de tatăl său, Nicolae Pătraşcu, şi fratele său, Petru Cercel, prilej cu care oferă un „antipendium” (învelitoare din catifea roşie), pe care - după moartea voievodului - l-au preluat saşii la Biserica Neagră, după cum afirmă cronica oficială a Braşovului. Astăzi „antipendiumul” încă se mai păstrează în colecţia de covoare de la Biserica Neagră din Braşov.

Al doilea popas al Voievodului Mihai Viteazul la Brașov are loc între 1 şi 15 martie 1600, după strălucitele victorii de la Şelimbăr (unde la 18 și 28 octombrie 1599 învinsese oştile lui Andrei Bathory) şi după triumfala intrare în Alba Iulia. La începutul lunii februarie a anului 1600, Mihai Viteazul anunţă pe judele Braşovului, Valentin Hirscher, despre intenţia sa de a poposi la Braşov. La 1 martie 1600 Mihai Viteazul îşi face o intrare triumfală în Braşov. El este însoțit de 600 de ostaşi, călăreți şi infanterişti, care au fost încartiruiţi în suburbiile oraşului. Domnitorul a fost găzduit de judele primar al Braşovului Valentin Hirscher, chiar în propria casă, ce se afla în Târgul Cailor (probabil în imobilul situat azi în str. Barițiu nr.6). Braşovul devine pe moment capitala Transilvaniei. Mihai Viteazul guverna din Braşov şi tot aici ducea tratative cu trimişii străini. Mihai primeşte la Braşov pe trimişii imperiali habsburgici, pe solul polonez, pe cancelarul Transilvaniei. La 7 martie 1600, Mihai Viteazul confirmă vechile libertăți pentru secuii din scaunele Ciuc, Gheorghieni şi Caşin, care se alăturaseră domnului la intrarea acestuia în Transilvania. La 9 martie 1600, Mihai Viteazul primeşte la Braşov solia turcească, care aducea domnitorului şi fiului acestuia însemnele domneşti, din partea sultanului. 

Cronica lui Massa şi Fuchs relatează evenimentul, menţionând că domnul a ieşit în întâmpinarea soliei, care venea dinspre Sibiu, împreună cu 4000 de călăreți, conduşi de Moise Szekely, până aproape de Ghimbav. "Când s-au întâlnit, domnitorul şi trimisul, amândoi, au sărit de pe cal şi s-au întâmpinat cu plecăciuni adânci”. Trimisul turc, Husein-aga (Huraim-aga), a luat sabia domnului şi i-a înmânat o altă sabie prețioasă, aurită şi bătută în pietre scumpe, un surguci! cu o sută de pene negre de egretă şi pene albe de cocor, două steaguri roşii, ca simbol a domniei, mai mulți cai de rasă şi şoimi de vânătoare. La ora 13, Mihai Viteazul împreună cu trimisul otoman, în stânga sa — locul de onoare la turci — intră în cetatea Braşovului, prin Poarta Străzii Vămii. De la poarta oraşului până la locuința domnitorului, soldaţii lui Mihai Viteazul, îmbrăcaţi în uniforme roşii şi albe au prezentat onorul. În întâmpinarea oaspeților s-au tras 12 salve de tun, iar din toate turnurile s-au tras cu armele de foc. “Totul era însă, de ambele părți, politică şi demonstraţie”, comentează N. Iorga. 

Cu această ocazie a fost recunoscută domnia lui Mihai în Transilvania, cu excepția trmişilor imperiali, care au acceptat domnitorului numai titlul de Statthalter (guvernator, locțiitor al împăratului). 

Între 14-15 martie 1600 are loc Dieta Transilvaniei la Braşov, convocată de Mihai Viteazul. Aceasta a fost prima si unica Dietă din istoria Transilvaniei ţinută la Braşov. Hotărârile Dietei au fost confirmate de Mihai Viteazul. Una din hotărârile Dietei a fost fixarea unui impozit de 4 florini pentru fiecare “poartă” — unitate de impozit în Transilvania medievală. Braşovul şi Țara Bârsei plăteau în această perioadă impozit pentru 3800 de porți, deci peste 15.000 de florini. O altă hotărâre a Dietei privea obligaţia iobagilor de a se supune seniorilor feudali, prevăzând pedeapsa cu moartea pentru țăranii fugari. Mulţi iobagi sperau la eliberarea lor, prin venirea noului domnitor, dar Mihai Viteazul era totuşi un reprezentant al nobilimii feudale. Dieta din Braşov, din martie 1600, se pare că a avut loc în Biserica Neagră. Între conducerea oraşului şi domnitor au existat discuţii, pesemne cu privire la restituirea împrumutului de 15.000 de taleri. Cronica braşoveană consemnează că “...el s-a supărat tare şi le-a reproşat cu mânie că ei (braşovenii n.a) ar fi cu femei, copii, bani, bunuri şi tot ce au, proprietatea lui, deoarece cu sabia el vrea să-i conducă...”. De aceea, relatează cronica lui Simon Massa şi Markus Fuchs, plecarea domnitorului (joi 16 martie, ora 8) a lăsat o “stare de mâhnire”. Mihai Viteazul nu a mai restituit aceste împrumuturi saşilor. 

Nu după mult timp în Ardeal nobilimea maghiară şi patriciatul săsesc, se răscoală şi cer ajutorul armatei generalului imperial Georgio Basta, care intră în Transilvania la începutul lunii septembrie1600, împotriva voievodului Mihai. “... Sibienii se hotărâră pentru desfacerea de Mihai, iar la Braşov se luă unanim aceeaşi hotărâre” la 10 septembrie 1600, relatează N. Iorga. 

Românii din Şchei însă, l-au primit cu bucurie şi cinste pe Mihai Viteazul, care a făcut danii pentru biserica Sfântul Nicolae (unele transferate mai târziu de saşi în Biserica Neagră). Mihai Viteazul împreună e trupele sale şi cu trimisul turc, părăseşte Braşovul în sunetele fanfarei turce, care a dat onorul, iar judele brașovean l-a condus pe domnitor până la hotarul oraşului. 

Mihai Vitezul decide cucerirea Moldovei, unde se afla fostul principe al Transilvaniei Sigismund Bâthory, ”cel mai rău duşman” al său, cum îl numea domnitorul român. În data de 1 mai 1600, Mihai trece cu trupele Sale (“vreo 30000 de oameni de foarte bună calitate”) prin Codlea şi la 2 mai se află în tabăra la Prejmer. 3000 de ostaşi roşii (cazaci pesemne, în uniforme roşii), neplătiți de Mihai, rămân în Ardeal, prădând şi ucigând, relatează cronicile. După cucerirea Moldovei, la 16 mai 1600, Mihai Viteazul anunță toate oraşele Transilvaniei despre victoria sa. În cinstea acestei victorii, la Braşov au fost trase în ziua de 26 mai salve de tun. Mihai Viteazul se intitula acum “voievod şi domn a toată Țara Românească şi a Ardealului şi al Ţării Moldovei”, precum și “locţiitor al împăratului roman în Transilvania”; el realiza astfel o înfăptuire istorică, prima unitate politică-administrativă a teritoriilor locuite de români. 

La 27 iunie Mihai Viteazul victorios se întoarce la Braşov şi rămâne aici 5 zile. Nemulțumit de actele de pradă întreprinse de unii dintre soldații lui, mulți adunați și de pe alte meleaguri, „el se jură că acestea nu se fac pe voia lui dar nu poate opri mulțimea de ostaşi furioşi”. În iunie, la Braşov, în mod exemplar el dispune tăierea şi expunerea în piaţa centrală a doi români vinovaţi de omor. Cronica lui Simon Massa relatează despre intenţia lui Mihai Viteazul de a elimina fruntaşii saşi ai oraşului la întoarcerea din Moldova şi de a conduce oraşul cu boieri români, o intenție ce astăzi pare prea puţin credibilă. 

Mihai Viteazul este învins în bătălia de la Mirăslău din 18 septembrie 1600 şi se retrage prin Făgăraș spre Ţara Bârsei şi Braşov. Crezând că soțiile oştenilor rămase in Cetatea Braşovului au fost ucise, “alți soldaţi ai lui Mihai, venind din ţară, căutară a pedepsi prin dări de foc la 18 septembrie “, relata N. Iorga. La 23 septembrie Mihai soseşte la Codlea, iar la 25 septembrie îşi fixează tabăra aproape de Prejmer. La 27 septembrie 1600 se poartă discuţii între o delegaţie a oraşului, condusă de Johann Hersel şi reprezentanții lui Mihai Viteazul, fără a se ajunge la un acord. La 27 septembrie, Sava armaşul cere din nou eliberarea soțiilor prizoniere ale ostaşilor români şi sârbi. Nicolae Pătraşcu, fiul domnitorului Mihai, prezent aici, cere magistratului oraşului să treacă de partea lui Mihai Viteazul, dar negocierile eşuează ajungându-se la conflict. 

Cu ajutorul secuilor şi a oştilor sosite din țară, Mihai asediază la 1 octombrie 1600 Braşovul, care îl „trădase” (pe care însă nu îl cucereşte), iar secuii trec Țara Bârsei prin foc şi sabie. Trupele domnitorului român sunt masate în trei locuri din Braşov: pe Dealul Furcilor, pe drumul spre Hărman şi la moara de hârtie de la Stupini. La 1 octombrie trupele domnitorului resping trupele braşovene până la podul leproșilor (pod pe canalul Timiş, în apropiere de strada Castanilor de astăzi). Românii şcheieni trec de partea lui Mihai, luând parte la asalt dinspre vestul oraşului. Ei au încercat în timpul luptelor să ocupe prin surprindere cetatea Braşovului şi să o predea lui Mihai Viteazul, dar au fost respinşi. 

După asasinarea lui Mihai, saşii braşoveni n-au iertat purtarea vecinilor şcheieni mult timp; autoritățile au luat măsuri faţă de „şcheienii necredincioşi”; drepturile românilor din Şcheii Braşovului au fost drastic îngrădite. Judele Michael Weiss a dispus în anul 1603 să se fixeze pe zidul către Şchei o inscripție “ruşinoasă” la adresa şcheienilor, în limba latină şi germană: “Barbara progenies, dum nos Vicina Valachus” şi “As uns das wilde Volk der tălpischen Walachen ..."(Când poporul sălbatec al neghiobilor de valahi...). De altfel cronicile săseşti l-au consemnat în istorie pe Mihai Viteazul cu apelativul de “Gottlos” (nelegiuitul). Se apare că această acţiune a şcheienilor împotriva saşilor, izbucnită cu ocazia asediului lui Mihai, ca semn a unei răfuieli mai vechi şi apreciată de ei ca un act de curaj, s-a păstrat în tradiția sărbătorilor “junilor” de mai târziu. Marşul junilor roşiori călări din Şchei, ce merg spre Poarta Șchei, ocolind Bastionul Țesătorilor, spre Tâmpa, la locul numit “Poalele Dosului” îşi are originea în acțiunea Şcheienilor, care au participat la asediul Braşovului, explică M. Nistor.

Surse info: 

"Cronica de Brasov", Dan Pavalache, 2008, Editura Haco International

"Ziarul Lumina"