20 februarie 1733 - Apare "Calendar românesc pe 100 de ani", primul calendar romanesc, tiparit la Brasov

Fila din calendarul de la 1733, cu anii influențați de planeta Saturn. Sursa foto: Evenimentul istoric

Primul calendar românesc a fost tipărit la Brașov, în 1733. Tiparul a fost executat, într-un mod cam rudimentar (cu literele de plumb lipite pe o scândură), de dascălul Petcu Șoanul, din Scheii Brașovului. O nouă ediție a Calendarului a fost scoasă, după unele mărturii, în 1737. Calendarul lui Petcu Șoanul a circulat intens, prin numeroase copii manuscrise (cuprinzând în special partea cu prevestirile), în toate provinciile românești, până spre mijlocul secolului al XIX-lea.

Este posibil să fi existat și o ediție anterioară în 1731, care ar reprezenta primul calendar tipărit în limba română, după modelul celui tipărit la Kiev în 1716. Acest calendar ar conține informații astrologice, cronologice și sfaturi practice.

Pagina de titlu a calendarului.
Sursa foto: Tiparituri Vechi Romanesti

Asadar, la 20 februarie 1733, prin osteneala dascălului Petcu Şoanul, de la Braşov, apare un „Calendar românesc pe 100 de ani”, tradus din limba slavonă, prin intermediar rusesc. Titlul dezvoltat al Calendarului este: "Calendari, acum întâi rumânesc alcătuit de pe cel sârbesc; așezatu-s-au pe limba rumânească ca întru 100 de ani să slujască, că și cel slovenesc într-acest chip au fost, fiind de un mare astrolog la Kiev scos; de un mare dohtor muscal s-au tălmăcit într-acesta chip precum acum s-au izvodit, şi precum în izvod am aflat, acum în stambă noao s-au dat, în Braşov.1733"

Extras din calendar despre clima specifica lunilor anului.

Sursa foto: Tiparituri Romanesti

Ghenarie, arată așa: Până la 4 zile frig, la 8 mai cald, la 16 mestecat, de la 21 pănă la 23 iarnă, apoi mestecat, 28 mai cald, la sfârșit nu prea bine.

Fevrarie: pănă la 4 zile vânt de la miiazănoapte, apoi ploae, zăpadă, mestecat, 14 aer humădos, 19 de zăpadă frig, 28 vânt mare, sfârșitu tinos.

Martie: pănă la 2 zile mestecat, vânt friguros, ploae sau zăpadă, 12-13 bine, 14 moale vânt, 23 vânt mare cu furtună, așa să săvârșaște.

Cuprinsul Calendarului de la 1733 este următorul:

• O cronologie (în care sunt trecuți anii – socotiți, după model bizantin, de la Geneză – în care s-au petrecut unele evenimente biblice, s-au întemeiat marile imperii, s-au inventat armele de foc sau tiparul ș.a.);  
• Învățătura planetelor, adică o suită de prevestiri pentru anii guvernați ce cele 7 planete (Saturn, Jupiter, Marte, Soarele, Venus, Mercur și Luna – fiecare din aceste planete stăpânind un număr de 13 sau 14 ani trecuți într-un tabel însoțitor) privitoare la caracterul omului născut sub un anume semn planetar („Oamenii carii să nasc într-această planită – Saturn (n.n.) – sânt muncitori, lacomi, zavistnici, vicleani la vorvă, gânditori, plini la trup, mâlcomiș, nedirepți, iubitori de avuție”), la organele sale vitale, uneori pietrele și animalele stăpânite de planeta respectivă („Stăpâneaște – Jupiter (n.n.) – pieptu și coastele, hicatul, stâlpul trupului. [...] Pietri: zmaragd, zamfir, ametist. Fieri: elefant, boi, cerbi, capre, păuni, preveghitori, porumbi”), precum și la starea vremii pe zile, luni sau anotimpuri („Anul în care iaste acea planetă – Saturn, n.n. –: friguros, ploios, neroditori. Primăvara, friguroasă, înfloritura și iarba târzâie, grindine”); 
• Altă învățătură pentru semințe conține sfaturi despre felul cum trebuie puse semințele diverselor plante în pământ în funcție de fazele lunii sau de zilele considerate favorabile ale fiecărei luni calendaristice; 
• Spunere de casnici reprezintă o regrupare pe zodii, cu unele omisiuni și elemente de noutate, ale prevestirilor date sub cele 7 planete; 
• Știința de planete, cu alte prevestiri referitoare la ceasurile bune și cele rele sau la activitățile favorizate de o anumită planetă („Supt Saturnus a pune temelie, învățătură, a schimba ceva”), dar și cu informații legate de producerea eclipselor (Pentru perirea Soarelui și a Lunii); 
• Calendarul se încheie cu un Sinaxar pe 12 luni, unde sunt consemnați sfinții și sărbătorile religioase neschimbătoare ale anului.

Şoanul Petcu, preot, tipograf şi dascăl, s-a născut in anul 1706, la Braşov si a  decedat la 31 mai 1741, în Braşov. A învăţat la şcoala românească din Scheii Braşovului, ajungând el însuşi dascăl înainte de 1731. A fost  preot la biserica „Sf. Nicolae” din Schei (dec. 1735). În 1731 pune bazele unui atelier tipografic, în care a tipărit,timp de mai mulţi ani, calendare româneşti, cu o serie de texte astrologice şi o „chronologie”, cu indicarea unor evenimente şi a unor descoperiri importante care au contribuit la progresul omenirii.

„Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică“ (Ed. Polirom, 2012) plasează începuturile presei româneşti în Şcheii Braşovului, unde dascălul Petcu Şoanul de la Biserica „Sfântul Nicolae“ tipărea, la 1731, „Calendarul dintâi“, primul almanah din ţara noastră. Unii istorici au fixat începuturile presei româneşti la 1790, prin ziarul „Courrier de Jassy“.

Surse info: Catalogul tipăriturilor vechi românesti, Evenimentul istotric, Jurnal spiritual