27 august 1960 - Dumitru Pârvulescu cucereşte primul titlu olimpic al Romaniei la lupte si prima medalie de aur din istoria sportului braşovean, la JO de la Roma

Dumitru Pârvulescu pe cea mai inalta treapta a podiumului, la JO de la Roma, 1960.

Dumitru Pârvulescu (n. 14 iunie 1930, Lugoj, județul Timiș - d. 11 aprilie 2007, București) a fost un luptător român, laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1960 de la Roma și cu bronz la cele din 1964 de la Tokyo. A fost și vicecampion mondial în 1961.

S-a apucat de luptele greco-romane din copilărie, în paralel cu boxul, in cadrul clubului „Vulturii” din Lugoj. Apoi a activat la Știința București, sub conducerea lui Petrică Ioanițescu, și pe urmă la Steagul Roșu Brașov, pentru a se stabili definitiv la Steaua București.

Dumitru Pârvulescu a debutat în concursurile internaţionale în 1951, pe când avea 18 ani. S-a întâmplat în partea de Est a Berlinului, iar atunci a terminat competiţia pe locul 2.

Debutul olimpic l-a făcut în 1952, la Helsinki. „Nu prea ştiam eu cu cine voi da piept acolo. Eram şi foarte tânăr pentru o asemenea competiţie. M-am trezit eliminat din primele tururi. Aveam 19 ani pe atunci, iar înfrângerile ambiţionează la o asemenea vârstă", declara Pîrvulescu după ani. Şi n-a dezarmat. Deşi a ratat podiumul la Mondialele de la Napoli, din 1953 - a fost învins de Ahmet Bilek din Turcia -, dar şi la JO din 1956, de la Melbourne - în ambele competiţii a ocupat locul 4 -, şi-a încercat din nou şansa la ediţia găzduită de Roma, în 1960.

În răstimpul scurs de la competiţia găzduită de oraşul australian, Dumitru Pîrvulescu a tras din greu la antrenamente. „Au fost alţi patru ani de muncă, de ambiţii, de luptă cu adversarii şi cu... greutatea mea. Patru ani în care am disputat 16 meciuri internaţionale soldate cu 15 victorii şi unul nul. Cu această carte de vizită, cu mai multă experienţă, cu o tehnică mai bună, dar mai ales cu ambiţia de a cuceri o medalie, am ajuns în oraşul celor şapte coline în luna lui cuptor a anului 1960", mărturisea luptătorul în cartea „Printre stelele Stelei", scrisă de Octavian Vintilă. Asta se intimpla cind activa la clubul Steagul Roșu Brașov.

Dumitru Pârvulescu, la JO de la Roma, 1960.
Sursa foto: COSR

Pîrvulescu i-a depăşit fără mari probleme pe primii doi adversari, americanul Wilson şi turcul Gedic, însă în al treilea meci a dat peste sovieticul Kocerghin, cel care îl înlocuise pe compatriotul lui Soloviov, câştigătorul titlului olimpic la Melbourne. „Nu exagerez cu nimic când spun că mi-a scos sufletul! Numai la Grigore (n.r. - aşa îi spuneau prietenii lui Gheorghe Berceanu) am mai văzut atâta forţă combinată cu o tehnică impecabilă. Când s-a terminat lupta, iar meciul a fost declarat nul, cineva mi-a spus că voi câştiga medalia de aur. A urmat meciul cu iugoslavul Vukov, unul la fel de greu, dar pe care l-am câştigat cu un scor neobişnuit, 1-0".

Graţie acestor rezultate, Dumitru Pîrvulescu mai avea de obţinut o victorie pentru a deveni campion olimpic. Adversarul său nu era însă un oarecare, ci vicecampionul din 1956, italianul Ignazio Fabbra. Care avea şi avantajul de a lupta în faţa suporterilor săi. A început decis meciul, conducând cu 3-0. Rivalul său, deşi s-a străduit din răsputeri, n-a reuşit să mai întoarcă rezultatul, ci doar să limiteze proporţiile înfrângerii. Românul s-a impus cu 3-2 şi a devenit primul luptător de la noi care cucerea titlul olimpic.

Dumitru Pârvulescu, la JO de la Tokyo, 1964.
Sursa foto: COSR

Succesul de la Roma avea să fie confirmat şi la ediţia următoare a JO, de la Tokyo, din 1964. Atunci, Pîrvulescu a urcat din nou pe podium, la categoria 52 de kilograme - a obţinut medalia de bronz. Învins în finala Campionatului Naţional de Gheorghe Berceanu, cel căruia i-a fost mentor, a decis să se retragă. 

S-a dedicat antrenoratului, fiind implicat în pregătirea altor medaliaţi olimpici, printre aceştia figurând Constantin Alexandru şi Vasile Andrei. Şi după retragerea din activitate, a rămas alături de sportul oamenilor puternici, iar după moartea sa, anual se organizează o competiţie care îi poartă numele. Pentru realizările sale a fost numit maestru emerit al sportului și a primit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer.

Sursa info: Adevarul, Wikipedia