11 martie 1967 - Se naste Reka Szofia Szabo-Lazar, scrimera brasoveanca medaliata olimpica, campioana modiala si europeana

Sursa foto: MTS

De-a lungul anilor, Brașovul a fost unul dintre cele mai puternice centre sportive ale țării. Pe aceste meleaguri au crescut și au pornit în cele patru zări, la marile întreceri internaționale, sportivi care au adus glorie sportului românesc. Printre sporturile care se află la mare înălțime este scrima, care a dat țării o întreagă pleiadă de antrenori de renume. Printre aceștia se pot aminti Ladislau Rohoni, Mihai Ticușan și lista ar putea continua. Sportivii, pentru care s-a cântat imnul, plecați de la fostul club sportiv Tractorul nu pot fi uitați: Mihai Covaliu, campion olimpic la Seul sau soții Szabo, Reka Lazăr și Vilmoș. 

Desi scrimerii brasoveni aveau sa obtină rezultate exceptionale la nivel international, e greu de crezut că, in 1974, scrima brașoveană a fost la un pas să fie desfiintată. Fostul conducător al clubului Tractorul, Petre Cicerone Dumitrescu povestea, in 2006, pentru ziarul "Buna Ziua Brasov":  "În 1974 am fost numit vicepreședinte salariat al Clubului Sportiv Tractorul Brasov. Fiind club de categoria a doua, președintele era de onoare, nesalariat și a fost numit Gheorghe Ferariu. La nici o lună de la investirea mea, m-am trezit cu șeful Sportului de UGSR (forul care subvenționa clubul), Kertesz Efrem, care venea cu un ordin al președintelui acestui for, Petrescu, nimeni altul decât fratele Elenei Ceaușescu. Ordinul era de a se desființa scrima și tenisul de câmp, pentru că ar fi fost sporturi domnești (!!?!). Am argumentat că nu este așa, că cei care veneau la scrimă erau copii din familii obișnuite și se bucurau că după antrenamente primeau drept recompensă câte o ciocolată. Salvând secția am realizat, împreună cu coordonatorul scrimei, Mihai Ticușan, cea mai mare secție la care au luat parte 4.000 de copii din toate școlile brașovene. Testarea a fost deosebită. Dintre aceștia au fost selectați în prima etapă 400. Într-una din zile, tatăl unui băiat îmi spune că nu-și mai poate lăsa copilul la antrenamente pentru că mai are acasă o fetiță de 7 ani. Pentru a nu pierde băiatul i-am permis și surioarei lui să intre în sală și să asiste la antrenamente. După câteva săptămâni bune, micuței adusă a început să-i placă ceea ce făceau cei puțin mai mari ca ea. La început, Bogdan Pincovici și apoi Vlad Șerban au preluat-o, au șlefuit-o și în ani a devenit o celebritate. Este vorba de mai târziu mult medaliata Reka – Lazăr Szabo".

Sursa foto: Wikipedia

Născută în zodia peștilor, pe 11 martie 1967, Reka Lazăr – Szabo a îndrăgit din fragedă pruncie sportul „mușchetarilor”. La nici 8 ani, în fosta sală de scrimă a Clubului Tractorul, antrenorul Pincovici i-a dat în mână, mai în joacă, mai în serios, o floretă. 

„După doi ani am participat la un concurs la Satu Mare, un concurs pentru copii de 10-11 ani, Cupa Elöre. L-am câștigat, ca de altfel și următoarele două. Să nu mă întrebați la câte concursuri am participat. La acea vârstă am concurat la atitea, că nu le-am ținut evidența. Cert este că erau permanent concursuri, pe categorii de vârstă. Primele campionate naționale le-am câștigat la 12 ani, la București. Pe atunci, și cred că și acum, erau campionate naționale la juniori mici, juniori mari”, isi amintea Reka Lazăr – Szabo, in 2006, tot pentru ziarul "Bună Ziua Brasov".

In 1983 a inceput să concureze la seniori, unde obține primul ei succes notoriu. „La 16 ani am participat la Cupa României. Era în 1983. Am tras bine și am ajuns în finală cu Vuparcic. Spre surprinderea multora, am câștigat și așa am ajuns în echipa națională. Devenisem colegă cu mai vârstnicele Marcela Moldovan, Guzganu Orosz, Vuparcic. Din Brașov eram singura. Majoritatea erau sătmărence și bucureștence, dar m-am adaptat foarte bine cu ele, mă intercalasem bine în această familie a scrimei”. 

Câștigarea primului trofeu și promovarea în echipa națională a coincis cu primul concurs internațional, un concurs de Cupă Mondială de la Minsk. „Mă integrasem bine în echipa națională. Luasem contact cu aerul marilor concursuri. De-abia împlinisem 17 ani și am fost trimisă la mondialele de tineret de la Leningrad. Nu pot spune că a fost un șoc, dar primul concurs cu elita tineretului mondial, unde am întâlnit sportive mai mari ca mine, a făcut să ajung în primele 16. Anul următor, în Olanda, la Arnhem, am ajuns deja în finală. Făcusem un pas uriaș, chiar dacă am pierdut acea finală. În 1986, la Stuttgart, eram printre favorite și nu am dezamăgit, câștigând primul meu titlu de campioană mondială. De ce spun primul, pentru că pe parcurs au mai apărut și alte medalii de aur”. 

Elisabeta Tufan, Laura Badea, Roxana Dumitrescu, Reka Szabo si Claudia Grigorescu (de la stanga la dreapta), medaliatele cu bronz olimpic, la revenirea in tara de la JO Barcelona '92. Sursa foto: COSR

Roxana Scarlat, Laura Badea Carlescu, Reka Szabo.
Revenirea in tara de la JO Atlanta '96.
Sursa foto: europeanproceedings.com

Consacrarea definitivă avea să se producă un an mai târziu, în Elveția. „Visul oricărui sportiv este participarea la Jocurile Olimpice. Numai faptul că ajungi să te califici printre olimpici este un lucru extraordinar. Așa a fost pentru mine Seulul, Întrecerile Olimpice din ’88. Aveam 21 de ani și jumătate. Șocul a fost puternic, fiind eliminată în turul doi, iar pe echipe din primul tur. Dacă mă refer la întrecerile celor cinci cercuri, amintesc că la Barcelona ’92, echipa a obținut bronzul. Eram generația cu Laura Badea, Roxana Dumitrescu, Claudia Grigor. Peste alți patru ani, în SUA, la Atlanta, am mai urcat o treaptă, obținând argintul. Este ediția în care Laura Badea cucerea argintul, iar eu eram eliminată din turul al doilea. A patra oară la Jocurile Olimpice am fost la Sydney în 2000, am terminat pe locul 8, fiind la o singură tușă de intrarea între primele patru”. 

Nu oricine concurează la patru ediții ale Jocurilor Olimpice. Numai cei valoroși cuceresc și două medalii care stau în panoplie la loc de cinste. O familie de scrimeri Reka Lazăr și-a completat numele cu care a început sportul pe care l-a îndrăgit atât de mult cu „Szabo”, numele soțului. Nimeni altul decât Vilmoș Szabo, component al echipei naționale de sabie cu care are două medalii de bronz la mondiale și europene și un loc 4 la J.O. din 1992. „Eram foarte mult timp împreună. Aveam aceleași aspirații, aceleași plăceri, eram în aceeași sferă. În 1989 ne-am căsătorit și în prezent lucrăm în Germania la Dormagen. Vilmoș este antrenorul echipei naționale de scrimă a Germaniei, dar și al clubului „Fecht – Club Bayes”, unde sunt și eu. Primul băiat fiind toată ziua cu noi în săli, a îndrăgit și face sabie”. 

Sursa foto: Federatia Romana de Scrima

Marea scrimeră brașoveană a concurat la înalt nivel până în 2004 cind a hotărât să lase pe alții să concureze. 1974-2004, sunt 30 de ani de prezență pe planșe. „A fost și este frumos. Scrima este tot ceea ce mi-a plăcut mai mult. Dacă ar fi s-o iau de la început nici nu aș sta pe gânduri și tot floretă aș face”, spunea Reka – Lazăr Szabo, in 2006. 

A primit titlurile de Maestru al Sportului si Maestru Emerit al Sportului, ,iar in 2000 i-a fost conferita Crucea nationala “Serviciul credincios” clasa a II-a. In anul 2013 a fost selectionata in Hall of Fame-ul Federatiei Internationale de Scrima.

PALMARES

Jocurile Olimpice
Bronz	Barcelona 1992	Pe echipe
Argint	Atlanta 1996	Pe echipe
Campionatul Mondial
Aur	1994 Athens	Individual
Aur	1994 Athens	Pe echipe
Argint	1987 Lausanne	Pe echipe
Argint	1995 The Hague	Pe echipe
Argint	1997 Cape Town	Pe echipe
Argint	1998 La Chaux	Pe echipe
Bronz	2002 Lisbon	Pe echipe
Bronz	2003 Havana	Pe echipe
Campionatul European
Aur	1995 Keszthely	Individual
Argint	2000 Madeira	Individual
Bronz	1998 Plovdiv	Individual
Bronz	2001 Koblenz	Pe echipe

Sursa info: Buna Ziua Brasov