7 octombrie 1839 - S-a nascut Nicole Teclu, chimist, arhitect, profesor, inventatorul becului de gaz cu regulator de curent

Nicolae Teclu, nascut la Brasov , la data de 7 octombrie 1839, este unul dintre primii chimiști români care este recunoscut în Europa ca cercetător și practicant al chimiei. Remarcat prin experimentele și analizele efectuate pe diferite substanțe, Nicolae Teclu a susținut promovarea științelor, în special a chimiei.

Fiu al unui comerciant român din Brașov, Nicolae Teclu a urmat studiile primare și gimnaziale în orașul natal. Primele 2 clase le face la școala românească de pe lângă biserica Sf. Nicolae din Schei, între 1845 și 1847, iar clasele a III-a și a IV-a, la Școala săsească „Johannes Honterus” 1847-1850. Liceul îl termină la Viena, la vârsta de 18 ani, și oscilează între științele exacte și artele plastice. Urmează și absolvă cursurile Academiei de Arte Frumoase – Secția Arhitectură, în Germania, la München și la Berlin.

Casa Teclu din Brasov

În timpul studenției își cultivă pasiunea pentru gimnastică, fiind fondatorul primei societăți de gimnastică din Bavaria, unde a activat sub titulatura de maestru de gimnastică. La vârsta de 29 de ani își schimbă complet specialitatea, începe să studieze chimia, la Politehnica din Viena. Dup㠝finalizarea studiilor universitare revine în țară, încercând, fără succes, să profeseze ca arhitect, în București, după care se întoarce la Brașov. Aici s-a angajat la Gimnaziul românesc, unde a predat gimnastica rațională, în perioada 1863-1868.

La invitația Prof. dr. Ludwig Boltzman se întoarce la Viena, unde lucrează, o perioadă, alături de acesta, apoi ajunge profesor de chimie generală la Academia de Comerț și, ulterior, profesor de „chimia pigmenților” la Academia de Arte Frumoase.

Contribuțiile științice la dezvoltarea chimiei aplicate ale chimistului Nicolae Teclu numără 52 de lucrări originale publicate, din care cele mai multe se referă la studiul gazelor, la ardere și la producția industrială a hârtiei, și peste 60 de descoperiri, care l-au făcut cunoscut în toată lumea.

Invențiile sale constau în realizarea unor aparate practice, precum:
• Becul de gaz cu regulator, „arzătorul Teclu”;
• Fotometrul numit „Aparatul Teclu” – prezentat în 1898 la Congresul Internațional de Chimie de la Viena, cu care determina transparența corpurilor și care folosea un bec cu lament din iridiu-platină, aparat folosit în medicină, nelipsit astăzi din laboratoarele de analize medicale;
• Ozonizatorul – aparat producător de ozon (O3 ), cu ajutorul curentului electric, folosit pentru descărcări electrice, luminoase sau obscure;
• Aparat pentru prepararea dioxodului de carbon solid;
• Aparat pentru determinarea continuă a compoziției aerului din galeriile de mină, pentru evitarea formării gazului „grizuu” – exploziv;
• Generatoare de gaz în flux continuu, cu presiuni mari – pentru prepararea de amestecuri detonante;
• Aparate didactice pentru laboratoare.

Arzatorul Teclu

Cea mai populară invenție a sa a rămas arzătorul Teclu, care produce o flacără mai fierbinte decât toate celelalte arzătoare cunoscute până acum. Invenția a fost brevetată în Austria și realizată de firma vieneză W.J. Rohrbeck’s Nachtolger și, la Leipzig, de către firma Franz Hugershoff. Becul Teclu este folosit și astăzi în toate laboratoarele din lume, este asemănător cu becul Bunsen, dar reglarea admisiei se face cu un obturator conic și, în felul acesta, se obține un amestec mai bun al aerului cu gazul și o temperatură mai înaltă. Arzătorul Teclu, numit și becul Teclu, este folosit și astăzi în întreaga lume într-o variantă îmbunătățită, numele savantului român fiind cunoscut pe întreaga planetă.

Teclu se înscrie în șirul precursorilor români ai aeronauticii. Numele lui va pomenit totdeauna cu respect, ca al unuia dintre întemeietorii chimiei românești, precursor al inventatorilor de aparate de analiză fără de care tehnica modernă ar fi de neconceput.

La Universitatea din București – Facultatea de Chimie au fost păstrate mai multe aparate inventate de chimistul român, care fuseseră prezentate la expoziția jubiliară din 1906: aparatul de preparat ozon, aparatul de preparat dioxid de carbon solid, aparatul pentru sinteza și descompunerea apei, aparatul pentru prepararea gazelor, aparatul pentru înregistrarea exploziilor gazelor.

Numele Nicolae Teclu este purtat astăzi de peste 15 licee cu profil de chimie din toată țara; din păcate, niciunul nu este din Brașov, orașul său natal.

 Pentru activitatea sa recunoscută în străinătate, dar și în România, în ședința Academiei Române din 13 septembrie 1877, Nicolae Teclu a fost ales membru corespondent, iar din 2 iunie 1879, devine membru titular.

Din păcate, la moartea sa, pe 26 iulie 1916, la Viena, niciun reprezentant din partea Academiei Române nu a fost prezent să aducă omagii familiei. Din partea României, la înmormântare a fost prezent doar Edgar Mavrocordat, ministrul delegat în relația cu Viena.

Sursa info: Revista Tara Barsei