12 martie 1838 - aparitia primului numar al "Gazetei de Transilvania"
![]() |
Nr.1 al Gazetei de Transilvania. Sursa foto: commons.wikimedia.org |
De la 3 ianuarie 1849 s-a numit "Gazeta transilvană", iar de la 1 decembrie 1849 "Gazeta Transilvaniei". Între 1 ianuarie şi 25 iunie 1838 a avut ca supliment "Foaie literară", iar între 2 iulie 1838 şi 24 februarie 1865 "Foaie pentru minte, inimă şi literatură" - supliment cultural de sâmbătă şi duminică. Situându-se pe poziţii democratice patriotice şi iluministe, publicaţia lui Bariţiu a avut un rol important în lupta politică a românilor din Transilvania, solidară cu cercurile progresiste din principate, unde era difuzată prin libraria lui Iosif Romanov.
În timpul revoluţiei de la 1848 din Transilvania, gazeta a militat pentru egalitatea în drepturi între naţionalităţile din principat, unitatea naţională a românilor de ambele părţi ale Carpaţilor, desfiinţarea iobăgiei în Ţara Românească şi Moldova.
![]() |
George Baritiu |
Cu timpul, au aparut ziare si in alte locuri din Transilvania si din celelalte tari romanesti. Gazeta de Transilvania a pastrat mereu seriozitatea si demnitatea care au caracterizat-o inca de la inceputul aparitiei sale. Cititorii o apreciau foarte mult si aveau incredere in tot ce tiparea. Iata ce scria publicistul Sextil Puscariu, in cartea sa "Brasovul de altadata", despre gazeta:
Ceea ce lipsea cu desãvârsire “Gazetei” era partea senzationalã – asasinate, furturi, escrocherii, sinucideri, incendii, copii gãsiti, certe urmate de bãtãi etc. în toate orãselele din tarã, descrise cu cele mai amãnuntite stiri culese la fata locului. Adevãrat cã asemenea lucruri se întâmplau mai rar la noi, dar chiar când corespondentii le aminteau, o fãceau fãrã sã insiste asupra amãnuntelor, dintr-un fel de decentã gazetãreascã ce nu dãdea faptului divers spatiul rezervat în gazeta unor lucruri mai importante. Cititorii aveau o mare încredere în ceea ce citeau. Ceea ce se tipãrea era sfânt. Despre profesorul Oroianu de la gimnaziul din Brasov se povesteste cã venind într-o zi la scoalã, surprinse pe un elev mâncând brânzã înfãsuratã în “Gazeta Transilvaniei”. Profanarea aceasta – brânzã în foaia lui Baritiu si a Muresenilor! – i se pãru atât de condamnabilã, încât dãdu bãiatului o bãtaie zdravãna si-i explicã cu ce greutãti si jertfe se scrie o gazetã româneascã.
Publicatia a aparut pina la instaurarea comunismului in Romania. La 10 septembrie 1944 noile autoritati comuniste locale au infiintat ziarul "Drum Nou", considerat drept "organ de lupta pentru libertate si progres". Părea că cele două cotidiane au loc la Braşov, fiecare având acelaşi preţ : 15 lei. "Drum Nou" publica articole de predicţie a vremurilor ce aveau să vină, scrise în ritm agresiv - propagandisic. Cu toate că "Drum Nou" se adresa în special “muncitorilor şi ţăranilor” acesta reuşeşte în scurt timp să acapareze piaţa publicitară. Chiar dacă era un ziar comunist nu se sfia să publice reclamele “capitaliştilor”, în timp ce spre cotidianul “Gazeta Transilvaniei” publicitatea venea tot mai rar. Atât de rar încât, la 13 decembrie 1944, se face un apel către “Industriaşii şi comercianţii români” cu îndemnul de a “publica reclamele de sărbătorile Crăciunului şi Anul Nou în “Gazeta Transilvaniei”. La 23 decembrie 1944, cotidianul "Gazeta Transilvaniei" apare pentru ultima dată făcând astfel loc oficiosului “Drum Nou”, cotidian ce avea să fie tipărit la Braşov până la 22 decembrie 1989.
![]() |
Primul numar al Gazetei de Transilvania, aparut in 23 decembrie 1989 |
![]() |
Ultimul nr al GT, din 26 iunie 2009 |
"Am încercat de-a lungul acestor ani să facem un ziar de calitate "Un ziar pentru oameni inteligenţi", aceasta a fost dorinţa noastră, mărturisită, să respectăm cititorul, dar şi condiţia ziaristului, care, din nefericire, nu s-a aliniat, nici după aproape 20 de ani, standardelor existente în ţările cu democraţii consolidate", mai spunea directorul general.
Deşi ziarul a rezistat unei alte crize mondiale şi celor două războaie mondiale, i-a fost greu să depăşească problemele economice ale momentului.
Surse info: Wikipedia, Agerpres, Blogul lui Vasile Selaru
Comentarii
Trimiteți un comentariu