11 decembrie 1893 - Racordarea primei cladiri din Brasov la reteaua publica de alimentare cu apa

Palatul Pensiilor - 1890. Sursa foto: Arhivele Nationale Brasov

Timp de cinci secole, aşezarea urbană a Braşovului n’a cunoscut altă sursă de aprovizionare cu apă de băut, decât fântâna cu ciutură. Astfel, la 1576, chiar oraşul contribue cu sume variind între 7—10 guldeni împărăteşti pentru construcţia mai multor fântâni pe strada Lungă şi strada de Mijloc, iar în 1579 este modificată pe socoteala oraşului fântâna din piaţa de la Prundul Roselor — Circum rosiae — inlocuindu-se ghizdurile şi găleata. 

La mijlocul secolului al 19-lea se pare că au intrat în funcţie puţurile americane, deoarece pe la 1874 se mai găseau astfel de puţuri în strada Castelului, dar apa lor nu mai era totdeauna bună de băut. Aprovizionarea sistematică cu apă de băut a Braşovului începe către sfârşitul secolului al 19-lea. Apa era adusă de la Pietrele lui Solomon, pe jghiaburi de lemn şi conducte de ţiglă, până la un colector situat lângă Poarta Scheiului, iar de aici, era distribuită pe ţevi de fier, în faţa Cartierului militar, a Pazei oraşului şi Clădirea Poliţiei, se aflau două fântâni asemănătoare, numai că aici, apa curgea în nişte bazine de piatră, prevăzute cu urne de metal, îngrădite cu gard de fier şi având deasupra o coroană aurită. Mai pe urmă, ulucile de lemn au dispărut şi ţevilor de fier li s’a adaptat o armătură de fontă, care constituia pe acea vreme ultima expresie a confortului. 

Totuşi, nemulţumiţi au existat totdeauna, căci iată ce scrie profesorul Philippi, conducătorul nostru în labirintul de date şi evenimente cu privire la Braşov, in lucrărea sa din 1874: „Am putea avea la Braşov, apa cea mai bună şi cea mai curată, dacă aprovizionarea şi întreţinerea fântânilor, cari costă atât de mult, ar fi cele de cuviinţă. In 1575 şi 1576, se întrebuinţau din cassa comunei 117 guldeni pentru întreţinerea fântânilor publice şi oraşul avea permanent şi din abundenţă apă curată de băut. Azi se cheltueşte în moneda de atunci peste 3.0000 guldeni, dar aceştia, cu drept cuvânt punele spune că sunt aruncaţi în apă“. (sursa: ziarul "Curentul", ed. 20 martie 1938)

Rezolvarea alimentarii cu apa a Brasovului a fost o preocupare permanenta a administratiei orasului,  care a inceput sa caute solutii pentru captarea si distribuirea apei inca din anii 1880. În aprilie 1892, Primăria Brașov avizează proiectul de execuție al alimentării cu apă, proiect întocmit de ing. Christian Kertsch, care avea ca obiective:

• captarea izvoarelor din Valea Răcădăului
• aducțiunea până la rezervorul de 2000 mc Tâmpa
• captarea izvoarelor din Valea Solomon (Schei)
• montarea conductei de aducțiune
• construcția rezervorului de 600 mc amplasat în zonă
• montarea de conducte de distribuție pe străzi, inclusiv a căminelor de vizitare
• racordarea imobilelor orașului cu branșamente executate din țevi de plumb

Apeductul de sub Timpa - anii 1900.
Sursa foto: Muzeul Casa Muresenilor

În urma licitației desfășurate, lucrarea este contractată de firma Pumpel și Nicolas, în valoare de 400 mii florini. Lucrările încep în 5 aprilie 1893. În 12 septembrie 1893 – începe betonarea rezervorului Tâmpa. În 27 noiembrie 1893 se încheie lucrările de captare a izvorului din Schei.

Pe 11 decembrie 1893 se racorda la reteaua publica de alimentare cu apa potabila prima cladire din orasul Brasov. Aceasta a fost Palatul Pensiilor, actualul Rectorat, aflat pe coltul Strazii Vamii, astazi Muresenilor. La parterul imobilului, se afla Restaurantul Transilvania, un local celebru în epoca. Prin fata palatului, era amenajata Promenada, ce tinea pâna în Livada Postei.

1909

In 1893 se construieste apeductul si rezervoarele de apa potabila pentru oras, existente si azi pe aleea de sub Timpa. Constructia este realizata firma "Pumpel și Nicolas", dupa planurile inginerului orasului, Christian Kertch. Apa a fost captata din izvorul din Schei si din zeci de izvoare din valea Racadaului, acestea din urma revarsindu-se in rezervorul de beton de sub Timpa, cu o capacitate de 2000 de metri cubi.

În perioada 1928 – 1937 au fost executate lucrări de captare a izvoarelor de la poalele masivului Ciucaș si au fost realizate aducțiuni din tuburi de fontă. Valoarea lucrării s-a ridicat la 25,1 milioane lei. Rețeaua de canalizare executată concomitent a însemnat cheltuirea sumei de 23,3 milioane lei. Au mai fost captate noi izvoare, au fost construite noi apeducte și au fost montate cișmele stradale, cu un total istoric cheltuit de 5,3 milioane lei.

În 1956, întreprinderea comunală preia sursa Târlung pentru a putea furniza o apă mai bună pentru brașoveni. Procesul de dezvoltare s-a concretizat în dublarea desnisipatorului existent, în construirea a două decantoare orizontale și a 4 filtre din beton. Următoarea etapă de dezvoltare a fost realizată în perioada 1961–1965. Atunci, a fost mărită capacitatea Uzinei de Apă, prin construirea unor noi obiective: hala, două decantoare orizontale, stația de clorinare, stația de sulfatare și laboratorul de analize fizico-chimice. Cea de-a treia etapă, din intervalul 1968-1974, a adus extinderea arterelor de apă din oraș si realizarea Acumularii Târlung – Săcele.

Între anii 1980-1982 a fost mărit volumul acumulărilor cu 2,5 mil. mc și orașul a trecut la alimentarea Uzinei de Apă din acumularea nou construită. În 1985 a început exploatarea surselor subterane. Pe lângă acest sistem nou de alimentare cu apă au mai fost construite 2 stații de pompare și 8 rezervoare. O altă realizare importantă a acestei perioade a fost construirea unei stații de pompare în Poiana lui Lupan, având ca principal beneficiu îmbunătățirea alimentării cu apă în zona Schei.

Sursa info: Muzeul Casa Muresenilor