1541-1547 Este construita Casa Negustorilor din Brasov

~1895. Casa comerțului (Podul Bătușilor) și strada Hirsher, într-o zi de târg, cu multe vânzătoare în prim plan. Sursa foto: Arhivele Nationale Brasov

Casa Negustorilor, monument de arhitectură din orașul Brașov, România, a fost ridicată între 1541-1547 de Apolonia Hirscher, văduva cunoscutului jude al Brașovului, Lukas Hirscher. Rămasă văduvă, săsoaica a preluat cu mînă de fier afacerile soţului, întinse pînă în Austria şi Turcia, chiar dacă negoţul şi politica erau la acea vreme treburi bărbăteşti si a devenit cea mai bogată femeie din Braşovul medieval, caracterizata de un spirit generos.

Legenda spune că fiica Apolloniei s-a îmbolnăvit şi a murit, fiind înmormîntată cu multe bijuterii. Peste noapte, nişte hoţi au jefuit mormîntul şi, vrînd să-i taie degetul ca să scoată şi inelul, fata s-a trezit din moarte. Ieşirea din moarte clinică nu era cunoscută pe atunci, iar oamenii au văzut trezirea ca pe un miracol. În cinstea acestei minuni, Apollonia a construit această casă cu arcade. Cronicile vremii spun ca pretul constructiei s-a ridicat la valoarea a 1000 de boi.

Denumită inițial Casa Negustorilor, aceasta a purtat, de-a lungul vremii, denumiri diferite, precum Podul Bătușilor, Casa Negustorilor sau Casa Hirscher. Clădirea a ocupat primul loc între construcțiile civile ale Brașovului din secolul al XVI-lea, având lungimea de 67,40 metri și fiind alcătuită din două pavilioane separate, unite printr-o curte interioară.

Stâlpii de piatră, amintind stilul Renașterii, arcadele de la parter și cele de la etaj, acoperișul abrupt acoperit cu țiglă roșie, coborât până sub limita superioara a zidurilor, dau construcției un aspect masiv și bine întărit.

Intrarea arcuită, păstrând forma inițială, reprezintă principala intrare a clădirii. Vestigiile unor vechi ziduri amintesc configurația din trecut a pavilionului, cu două birouri și doua magazii mari, destinate probabil oficiului vamal. Pivnița spațioasă, cu bolți largi și masive, era compartimentată în partea dinspre piață, potrivit structurii încăperilor de la parter. O parte din pivniță era special amenajată pentru păstrarea vinurilor.

Puternicul incendiu din 1689, precum și cele ulterioare, afectează și Casa Negustorilor, astfel că în perioada 1759 – 1847 au loc transformări arhitecturale radicale, care aduc construcția în forma ei actuală.

În perioada medievală, aici era principalul loc de întâlnire al breslelelor de meșteșugari, era un fel de piață acoperită a orașului, reprezentând totodată locul de desfacere a mărfurilor executate de diferite bresle, în special a cizmarilor și cojocarilor.

VEZI GALERIE FOTO

Încă de la momentul edificării, clădirea a fost destinată Brașovului și brașovenilor, Apollonia nelocuind în aceasta. Clădirea a fost construită după un proiect Italian și permitea intrarea căruțelor cu mărfuri, care apoi erau descărcate în interior. Practic, tot ce avea nevoie o comunitate în materie de mărfuri se găsea la Casa Negustorilor.

Ulterior, impozanta clădire primește denumirea de Podul Bătușilor. În acea vreme, toate locurile în care cojocarii și cizmarii își vindeau produsele purtau denumirea de poduri. În acest loc obișnuiau sa iși aduca marfurile pantofarii sau bătușii, de aceea clădirea a primit denumirea de Podul Bătușilor. Bătușii erau micii negustori ai vremii care se ocupau de comerțul cu amănuntul. "Poduri" erau denumite centrele de vanzare ale produselor.

În acest fel construcția s-a bucurat de un puternic renume și, de asemenea, a reflectat și puternicul rol comercial al Brașovului. Cu timpul, breslele și toate aceste tipuri de centre de vânzare încep să dispară, iar astfel Podul Bătușilor își încheie funcționalitatea sa tradițională și devine în cele din urmă restaurant

Conform unui proces verbal din 1939, casa avea următoarea structura:

• subsolul compus din: un bar restaurant, 2 wc-uri, o magazine pentru artiste, un antreu, două încăperi la restaurant, o bucătărie, înca două wc-uri, o cămara, o spălătorie, o pivniță foarte mare, trei pivnițe mai mici;

• parterul cu 10 prăvălii, o librărie, o fierărie, o drogherie, patru măcelării, o manufactură, o prăvălie de cafea, o pravălie pentru fructe (Mendelovits), magaziile aferente, o locuință cu două încăperi, un antreu, un wc, o pivnita și o hală de carne

• etaj 1: serviciul sanitar cu doua antreuri cu un coridor, 6 încăperi, o magazine, 3 wc-uri și 3 pisoare, policlinică cu un antreu, două coridoare, 11 încăperi, două camere de locuit, 3 camere de așteptare, o magazine, două wc-uri și două pisoare, Societatea Principele Mircea cu 3 încăperi și un antreu, o hală mare a societății cizmarilor, Suprafața terenului era de 1.475 mp, iar suprafața construită era de 1283 mp. 

În perioada 1960 – 1963, monumentul istoric cunoaște o transformare radicală, primind numele de Cerbul Carpatin. 

Restaurantul Cerbul Carpatin

Obiectivul principal al restaurării a fost readucerea clădirii la forma ei originară, prin înlăturareatransformărilor din secolele XIX şi XX. Lucrările propriu-zise au fost precedate de cercetări documentare şi sondaje la zidurile construcţiei, fapt care a permis o cunoaştere destul de amănunţită a transformărilor suferite de aceasta în trecut. S-a evitat o restaurare « în spiritul epocii », care ar fi introdus elemente copiate după piesele originale şi ar fi împiedicat posibilitatea de a urmări în timp evoluţia construcţiei şi de a distinge aportul restaurării. 

1962. In timpul lucrarilor de restaurare

Soluţia de restaurare a urmărit deci diferenţierea atît a diverselor etape ale construcţiei cîtşi a lucrărilor noi executate, prin tratarea lor într-un spirit contemporan şi cu mijloace tehnice caracteristice epocii. La restaurarea porticului s-a adoptat soluţia de a se epanela capitelele tocmai în scopul de a se scoate în evidenţă elementele noi şi pentru a se da o notă modernă porticului care prezintă de fapt un element de faţadă reconstituit în proporţie de aproximativ 80%. 

Ferestrelor de la etaj li s-a redat forma arcuită, iar pentru a crea imaginea golurilor libere fără tîmplărie, cum au fost cele originare, s-au montat spre faţadă panouri mari de sticlă în tocuri de beton. 

Dupa restaurarea din 1962.

Peste etaj s-a executat o şarpantă aparentă din piese de beton precomprimat, folosindu-se pentru prima oară în ţara noastră elemente prefabricate la restaurarea unui monument istoric. 

Noul complex oferea clienților săi mai multe spații, printre care: săli de restaurant, săli de protocol, o cramă, un bar de zi, o cofetărie și două terase. Imobilul denumit Cerbul Carpatin este monument istoric, find înscris în Lista Monumentelor Istorice din județul Brașov.

Dupa 1990, cladirea a fost transferata de Guvern din patrimoniul ONT catre SC Postăvarul Turism SA Brașov. Restaurantul Cerbul Carpatin a continuat sa functioneze iar la etaj a aparut o galerie comerciala, care in jurul anului 2014 s-a inchis. A existat o intentie ca in locul spatiilor comerciale sa fie amenajat un mic mall cultural, dar ideea nu a avut succes.

Incepind cu anul 2016, Muzeul de Etnografie si Muzeul de Arta Brasov au inceput demersuri catre autoritatile locale, carora le-au solicitat sa preia cladirea Casei Negustorilor pentru a o transforma in sedii pentru cele doua muzee, deoarece riscau sa fie evacuate din cladirile in care functionau cu chirie.

In 25 iulie 2019, primarul George Scripcaru a depus, în numele municipalităţii, cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu SC Aro-Palace SA şi Ministerul Turismului, pentru recuperarea Casei Hirscher, prin care se va încerca recuperarea clădirii.

In prezent, in cladire functioneaza restaurantul Cerbul Carpatin care dispune si de o crama si o berarie. Din decembrie 2018, la etajul cladirii a functionat clubul Mood.

VEZI SI: Galerie foto cu Casa Negustorilor in timp

Sursa info: Wikipedia, revista Arhitectura, 1962-07-01 / nr. 4, Digiteca Arcanum