16 martie 1935 - Moare Gheorghe Baiulescu, profesor, medic balneolog, primul primar si intaiul prefect roman al Brasovului

George Baiulescu s-a nãscut la Zãrnești în anul 1855. Tatãl sãu se trage din numeroasa familie a Baiuleștilor, având numele împrumutat de la muntele Baiul situat la poalele Bucegilor. George Baiulescu, al treilea fiu al lui Bartolomeu și al Elenei, a studiat la Gimnaziul românesc apoi și-a continuat studiile la Viena, în cadrul Universitãții de medicinã. S-a specializat pe balneologie. La Viena s-a aflat sub îndrumarea profesorului Wilhelm Winternitz, care a infiintat o clinicã hidroterapeuticã la care și-au fãcut stagiatura medici din toatã lumea. George Baiulescu își finalizeazã studiile universitare în anul 1886 când se întoarce la Brașov și este angajat ca medic al școlilor românești. Din anul școlar 1894/1895 devine și profesor de igienã la Gimnaziul românesc.

În cadrul activitãții de medic al școlii s-a ocupat de îngrijirea elevilor sãraci și bolnavi. Tratamentul pentru îngrijirea acestor elevi era gratuit. Ca profesor, George Baiulescu a predat igiena la clasa a VI-a școala realã, la început având alocate douã ore pe sãptãmânã.

Elevii erau învãțați sã-și pãstreze igiena organelor senzitive. Tot în scop educativ profesorul Baiulescu le vorbea elevilor despre munca intelectualã și cea fizicã. O altã temã fãcea referiri la beneficiile exercițiului fizic și al odihnei.

Cea mai intensã activitate a lui George Baiulescu s-a desfãșurat pe tãrâm medical atât în cadrul școlii dar mai ales în afara acesteia. În cadrul Gimnaziului românesc medicul a înființat Stabilimentul de Hidroterapie, începând cu anul 1894. Clãdirea stabilimentului a fost ridicatã ca anexã la baia publicã, cea care a adus un venit sigur Eforiei Scoalelor Române încã de la construcția liceului românesc. Bãile de aburi cu diferitele dotãri, dușuri reci și calde, cu bazinul mare cu apã rece, cu cel mai mic alimentat cu apã caldã, puteau fi folosite de elevii școlii cu preț redus, 50 de bani, o datã pe sãptãmânã. Joia între orele 16-18 și de la 18-20 bãile erau gratuite pentru toți elevii sãraci ai școlii. Aceștia se aflau în evidența conducerii școlii și erau trimiși la baie în grupe de 20-25 elevi. Cu prescripție medicalã Eforia dãdea și concesii speciale pentru bãi gratuite elevilor avizați.

George Baiulescu a lucrat ca medic al școlii pânã la începutul anului școlar 1917/1918. Pe alt plan, cel științific, doctorul a editat un manual de balneologie în care prezintã metodele terapeutice. Balneologia este parte a medicinii care studiazã acțiunea curativã pe care o au apele minerale și cele nãmoloase asupra organismului uman. Metoda terapeuticã din care fãcea parte și hidroterapia, electroterapia, masajul, mecanoterapia, balneoterapia, climatoterapia, pneumoterapia și terapia inhalatorie a ajuns la sfârșitul secolului al XIX-lea într-un mare grad de dezvoltare. Hidroterapia, cea mai veche dintre metodele terapeutice a fãcut în aceastã perioadã progrese uimitoare.

În anul 1908, Baiulescu editeazã la Brașov revista Sãnãtatea. Foaie pentru igienã și medicinã popularã. Revista a apãrut bilunar iar caracterul ei reflectã o deschidere tot mai mare pe tãrâm educativ. Publicația se adreseazã tututror cititorilor, așa cum sugereazã și titlul ei. Printr-o disertație scrisã pe înțelesul tuturor medicul încearcã sã arate cât de importantã este informarea medicalã, de fapt educația preventivã în eradicarea bolilor.

În fiecare numãr al revistei Sãnãtatea apare un spațiu dedicat Poștei redacției unde Baiulescu rãspundea prin sfaturi medicale. Prescria rețete și depista în funcție de simptomele descrise, boala existentã.

În septembrie 1916 trupele române ocupã Brașovul, locțiitorul primarului refugiat F. Fabritius a avut o consultare cu câțiva consilieri comunali sași și maghiari. În urma acestor tratative o delegație s-a prezentat la Dr. Baiulescu cu rugãmintea ca împreunã cu ei sã-l întâmpine pe comandantul trupelor române. Dupã intrarea armatei în Brașov, George Baiulescu a fost desemnat în funcția de primar. Era pentru prima datã de la înființarea orașului când la conducerea lui se afla un reprezentant al românilor.

În decembrie 1916 se înapoiazã prototopul sãsesc la Brașov, Baiulescu este nevoit sã se înroleze pe front ca medic locotenent-colonel, este încartiruit în tabãra de la Odessa. La terminarea Primului Rãzboi Mondial, în decembrie 1918, Baiulescu se reîntoarce la Brașov. La data de 7 ianuarie 1919 este instalat ca prefect, iar a doua zi depune jurãmântul.

Pe 16 martie 1935, Gheorghe Baiulescu moare lãsând în urmã o îndelungatã carierã consacratã mai multor planuri, de la cel educativ, medical, pânã la funcția oficialã de reprezentant al tuturor locuitorilor orașului Brașov.

Pentru meritele sale în rãzboi a fost decorat cu coroana României în gradul de Comandor. A rãmas astfel în urma sa un bogat material cu caracter științific care a fost aplicat și mai târziu. În afara acestui material se remarcã munca cu caracter educativ pe care doctorul brașovean a dus-o în scop preventiv.

Sursa info: Revista Tara Barsei, articol de Rozalinda Posea