Cronica Stadionului Municipal din Bartolomeu
 |
| Fotografie cu stadionul publicata in ziarul Drum Nou, in editia din 12 iulie 1969. |
20 noiembrie 1965 - Raspunzind dorintelor braşovenilor, autoritătile locale au propus includerea în planul de sistematizare a oraşului studiul posibilităţilor de construire a unui complex sportiv la Bartolomeu, a unui patinoar acoperit, a noului drum de acces la noua gară, a unui pasaj pentru pietoni sub linia ferată din preajma gării Bartolomeu, a unor staţii de aşteptare pentru pietoni în punctele de mare aglomeraţie şi mai ales la capetele liniilor de autobuze şi troleibuze, a plasării în punctele centrale ale oraşului de statui şi monumente. Complexul sportiv cuprindea un stadion de fotbal.
 |
| Macheta Complexului sportiv. O versiune, in care stadionul are o forma usor diferita fata de cea pe care a avut-o in realitate. Sursa foto: Gruia Hilohi |
Iunie 1967 - Lucrările de executie la stadion au inceput in vara lui 1967. După ce, initial, ziarul Drum Nou a publicat in 6 iunie 1967 macheta viitorului Complex Sportiv, in 25 iunie 1967, cotidianul local a revenit cu informatii detaliate despre proiectul viitorului stadion. Iată articolul:
In aceste zile, în zona de vest a oraşului Braşov, la cîteva sute de metri de staţia Bartolomeu, in partea stingă a şoselei ce duce spre Bran şi Codlea, întîlneşti un freamăt neobişnuit. Mai multe utilaje grele de construcţii răscolesc continuu pămîntul, dînd contururi amplasamentului noului stadion. Proiectat de arhitecţii şi inginerii de la C.S.A.P.C. Braşov, stadionul este pionul avansat - ca să spunem aşa - al unui mare complex sportiv care se va construi aici.
Ce caracteristici va avea noua construcţie? Intrecerile sportive vor putea fi vizionate de 30.000 spectatori. Este prevăzut cu un teren de fotbal şi piste de atletism. Stadionul va avea instalaţii şi anexe incit va permite organizarea de întreceri atît cu caracter naţional, cit şi internaţional. In afară de terenul de întreceri, el cuprinde şi un mare pavilion pentru sportivi (vestiare pentru echipe de fotbal, precum şi două vestiare în care se pot echipa simultan 200 de sportivi, încăperi pentru antrenori şi arbitri, depozite de materiale, o sală de forţă şi încălzire pentru sportivi). Va avea, de asemenea, o tribună oficială cu 200 locuri. Aici vor fi amplasate camera pentru staţia de radioamplificare, cabine pentru crainicii sportivi, ziarişti, cabine telefonice pentru comunicarea rezultatelor întîlnirilor sportive, platforme de luat vederi ale televiziunii.
Un tunel de 10 metri lăţime asigură intrarea sportivilor şi a coloanelor de sportivi în incinta stadionului. Noul stadion pe care îl construieşte grupul nr. 3 de şantiere al T.R.C.L. Braşov, pe lingă faptul că oferă desfăşurarea întrecerilor sportive şi vizionarea de către public în condiţii foarte bune, este în acelaşi timp o autentică operă arhitectonică. Amfiteatrul tribunelor, gradul ridicat de finisaj pe care îl vor avea lucrările de construcţii, amenajările de teren şi spaţiile verzi ce vor fi create, toate acestea vor adăuga cuantumul de frumos, modern şi util, intrării dinspre vest în oraşul Braşov.
Lucrare a arhitectului Gheorghe Olsefsky, proiectant şef la C.S.A.P.C., proiectul era în aşa fel conceput, încît, în final, urma a constitui şi o frumoasă poartă de intrare în oraş, dinspre Sibiu, comunele brănene, Rîşnov şi Cristian. Ansamblul trebuia să cuprindă pe lîngă stadion, o sală de sporturi, ştrand în aer liber, o piscină acoperită, terenuri pentru tenis, volei şi baschet, locuri de parcare pentru autoturisme, precum şi o seamă de alte clădiri anexe. Accesul publicului larg la stadion ar fi trebuit să se facă din trei direcţii — Drumul Naţional nr. 1, str. Carierei, precum şi din str. Lungă, printr-o străpungere ce s-ar fi făcut în cariera Şprenghi (nu s-a realizat). O dată ajunşi pe stadion, spectatorii aveau la dispoziţie, pentru vizionarea meciurilor, tribunele I-a şi a II-a precum şi peluzele ridicate la o înălţime de 8 metri.
1968 - Mii de elevi, studenţi, oameni ai muncii din instituţiile şi întreprinderile oraşului, au prestat, pe santierul stadionului, multe mii de ore de muncă patriotică. Desi munca ar fi trebuit să fie voluntară, unii membri UTC (Uniunea Tineretului Comunist) erau criticati că nu isi indeplinesc "îndatorirea cetăţenească" de a contribui la ridicarea obiectivului sportiv. "Dacă uteciştii din şcolile profesionale „Tractorul“ şi Uzina de autocamioane Braşov, Liceul industrial, Liceul economic nr. 2, Şcoala profesională nod C.F.R., cooperativa „Sîrguinţa“, Direcţia regională C.F.R., merită toate felicitările pentru contribuţia ce şi-o aduc la „ridicarea“ acestui complex sportiv, nu acelaşi lucru se poate spune despre sprijinul pe care ni-l acordă încă organizaţiile U.T.C. de la uzina „Hidromecanica“, cooperativa „Higiena“, Fabrica de tricotaje şi altele", spunea tov. Dumitru Predescu, activist la Comitetul orăşenesc U.T.C. Braşov, in ziarul Drum Nou din 14 mai 1968.
 |
| 12 iulie 1967. Peste o sută de studenţi ai Institutului politehnic din Braşov surprinsi de fotoreporterul Drum Nou in timpul lucrului pe santierul stadionului municipal. Pină la acea dată, ei acumulaseră "un mare număr de ore de muncă patriotică, a căror valoare se urca la cîteva mii de lei". |
Dar, nu numai organizaţiile de tineret au contribuit la realizarea lucrărilor de pe şantier. Sute de salariaţi din întreprinderile şi instituţiile oraşului, după terminarea programului la locul de muncă, mergeau să lucreze pe şantier. „De altfel, spunea tov. Marin Decu, prim-vicepreşedinte al consiliului municipal popular, pentru impulsionarea terminării la timp a lucrărilor, noi am întocmit un grafic cu participarea, pe zile, a unui număr de angajaţi şi maşini de la fiecare instituţie şi întreprindere în parte. In majoritatea cazurilor, conducerile acestora ne sprijină, răspunzînd prompt la chemarea noastră. Datorită acestui fapt, în fiecare după-amiază, de la un timp încoace, pe şantier se prezintă în jur de 300 de oameni şi 10 maşini. Tindem să acordăm un sprijin mai substanţial constructorilor prin mobilizarea, în următoarele zile, a circa 600 de salariaţi pe zi. Sunt convins că oamenii ne vor înţelege şi de astă-dată, la fel cum ne-au înţeles şi in alte ocazii, participînd cu entuziasm la o serie de acţiuni patriotice, pentru înfrumuseţarea oraşului sau construcţia de obiective social-culturale etc.“.
Nu toate conducerile întreprinderilor şi instituţiilor braşovene înţelegeau însă să sprijine această acţiune. Iată şi cîteva exemple concrete: în data de 29 aprilie, conducerea uzinei „Tractorul“ se angajase să participe la lucrările de pe şantier cu 10 oameni şi 2 maşini, dar nu s-au prezentat. De asemenea, în aceeaşi zi, nu s-au prezentat 20 de salariaţi şi 4 maşini de la I.M.C.M. şi 20 de salariaţi de la O.M.P.T. La fel au procedat şi cei 90 de angajaţi ai Uzinei de autocamioane, în data de 7 mai. (Şi uzina avea mii de salariaţi). Exemplele "negativea" puteau continua.
 |
| Montarea bancilor in tribune. Fotografie publicata in ziarul Drum Nou, in editia din 2 august 1968 |
Inaugurarea stadionului nu a avut loc la data stabilită. Din cotidianul local aflăm că incepînd din 16 iunie 1969, la stadionul de la Bartolomeu, lucrează zilnic, în două schimburi, cite 150 elevi.
Dacă norii n-ar fi uitat „robinetul“ deschis şi dacă timpul n-ar fi fost la fel de friguros ca toamna, atunci, bazîndu-ne pe elementele de atracţie existente (stadion nou, primul joc internaţional din acest an), sîntem convinşi că duminică la întîlnirea dintre Steagul roşu şi Lokomotiv Stendhal (R. D. Germană) s-ar fi înregistrat o cifră record de spectatori. Aşa însă numai 5.000 de iubitori ai fotbalului s-au încumetat să înfrunte stropii mari şi reci de ploaie, nereuşind să reziste la curiozitatea stîrnită de două lucruri: primul , de a vedea cum arată noul şi modernul stadion cu care a fost înzestrat oraşul de la poalele Tîmpei; al doilea , de a „cîntări" valoarea unor jucători noi, iar în funcţie de aceştia perspectivele echipei braşovene în divizia A. Spre satisfacţia stoicilor suporteri, desfăşurarea întîlnirii a dat răspunsuri favorabile. Astfel, gazonul s-a dovedit un „burete" admirabil, care a rezistat la capriciile naturii, trecînd cu brio examenul de „recepţie“, iar cei trei jucători încercaţi cu acest prilej (Olteanu, Naom şi Penzeş) promit să se încadreze în angrenajul formaţiei.
La Braşov se va construi unul din cele mai mari şi moderne stadioane din ţară! Vestea, anunţată în urmă cu cîţiva ani, a stîrnit o vie satisfacţie în marea masă de iubitori ai sportului braşovean. Mii şi mii de tineri sau vîrstnici au participat cu entuziasm la acţiunile de muncă patriotică, contribuind din plin la realizarea grabnică a acestei noi baze sportive. In vara anului 1968 totul era „aproape" gata, inaugurarea fiind o chestiune, am zice, de zile. Ghinionul i-a urmărit însă pe braşoveni. Echipa lor favorită a retrogradat din prima divizie naţională de fotbal, şi problema disputării întîlnirilor pe noul stadion nu mai era de... actualitate. Iată-i însă pe stegari, după numai un an, din nou în compania echipelor de primă mărime ale fotbalului românesc, readucîndu-i pe stadion şi pe cei care-şi „juraseră" să nu mai calce pe acolo. Cel puţin la meciul disputat contra dinamoviştilor bucureşteni tribunele au fost luate literalmente cu asalt, numărul spectatorilor depăşind cu mult numărul locurilor existente în tribunele stadionului „Tineretului". Pe bună dreptate, în numeroase scrisori primite la redacţie cititorii îşi manifestă indignarea pentru condiţiile cu totul improprii în care sînt obligaţi să vizioneze meciurile de fotbal din divizia „A".
„La întîlnirea cu Dinamo Bucureşti am stat cocoţat pe maldărul de pămint care ţine loc de tribună, ne scrie Nicolae Dăneţ din Zărneşti. Dacă mi-a plăcut meciul, nu mi-au plăcut un schimb de joc condiţiile vitrege în care m-am chinuit 90 de minute pe acel maidan de unde am plecat murdar şi cu pantofii umpluţi de ţărină. Şi ca mine au păţit sute de oameni“. In numele unui grup de 15 simpatizanţi ai echipei Steagul roşu ne-a scris Viorel Cîrstea, str. Carierei nr. 89 din Braşov. „Pentru cine a fost făcut noul stadion, unde au fost investiţi atiţia bani şi atitea eforturi? De ce noi, spectatorii, nu putem beneficia de condiţii optime de vizionare in contul biletului de intrare cumpărat?“ Asemenea lor, şi alte scrisori ridică justificate semne de întrebare şi de nedumerire. Deci să întrebăm şi noi: DE CE?
De necrezut, dar aşa este. Pînă acum, pentru inaugurarea noului stadion au fost fixate nenumărate termene, s-au luat tot atîtea angajamente, iar în ultimul timp sînt „la modă" convenţiile între o întreprindere şi alta, la care „colaborează" din cînd în cînd ca beneficiar al investiţiilor şi Intreprinderea de apă, gaz, canal. Totuşi, cînd va fi, în sfîrşit gata? Această întrebare am adresat-o, pe rînd mai multor factori responsabili — ba constructori, ba beneficiari — pentru că sînt destui şi de un fel şi de altul. Aşa am obţinut răspunsurile care urmează, la fel de încurcate ca şi, terminarea lucrărilor.
Constantin Huţanu, inginer şef la întreprinderea de apă, gaz, canal (beneficiar al investiţiilor). „Numai de stadioane mai lipsea să ne ocupăm. Dar... în sfârşit. Nenorocirea este că ultimele termene contractuale sunt foarte lejere, şi stadiile de finisare se prelungesc astfel „sine die".
Ing. Silviu Luca, şeful serviciului tehnic al I.A.G.C. : „Noi suntem beneficiari doar la lucrările stadionului propriu-zis. Ce-i dincolo de gard aparţine Consiliului popular municipal. La noi mai sunt de executat două grupuri sanitare, de montat şi reparat cîteva robinete, rozete, calorifere, în general mărunţişuri. Încurcătura mai mare se naşte din faptul că mobilierul interioarelor n-a fost cuprins în documentaţia de execuţie. Treaba asta rămâne s-o descurce beneficiarul propriu-zis, care-l va prelua în exploatare".
Ing. Mihai Ticuşan, Administraţia bazelor sportive : „Chestiunea preluării de către noi se pune numai după efectuarea recepţiei de către Consiliul popular municipal. Noi am auzit numai că-l vom lua în primire. Cînd ? Vom vedea. Dar atunci va fi nevoie şi de lucrători pentru întreţinere. Deocamdată nu-i avem prevăzuţi în schemă...“
Ing. Constantin Ionescu, şeful sectorului II, întreprinderea „Teleconstrucţia“ Bucureşti: „Noi putem termina repede, dar beneficiarul nu ne pune la dispoziţie aparatura necesară: staţiile de radioficare şi un cablu ecranat pentru microfoane. Procurarea lor îl priveşte, cum spuneam, pe beneficiar. Pînă atunci aşteptăm, ce să facem...“
Nicolae Moldovan, inginer şef la întreprinderea de construcţii locale: "Dă-o încolo, tovarăşe ! Două grupuri sanitare, acolo, pînă la sfîrşitul lunii le terminăm. Nişte robinete, o rozetă, un suport ori un calorifer, sau o finisare pe unde a mai căzut tencuiala, astea le executăm rapid. Numai să se fixeze o dată ziua recepţiei pentru că, deocamdată, facem lucrări de... întreţinere. Nici eu nu mai ştiu cite termene au fost stabilite".
Ing. Iuliu Daniil, vicepreşedinte al Consiliului popular municipal : „Mai sunt ceva lucrări de executat pe stadion, dar nu pe stadionul propriu-zis, ci în anexe. Urmează ca zilele acestea să se convoace o comisie de recepţie care va stabili precis ce mai este de făcut şi la ce termene. Dar asta îi priveşte pe tovarăşii de la I.C.L. care sunt principalii antreprenori".
Ing. Octavian Crişan, director al întreprinderii de reparaţii şi construcţii : „Noi nu executăm decât asfaltarea locurilor de parcare şi a câtorva alei. Sîntem cam încurcaţi pentru că nu prea avem muncitori. Dar pînă la 20 octombrie e gata...“
Ing. loan Andrei, director al întreprinderii de construcţii şi transporturi: „Pe noi ne-a ţinut în loc I.C.L. Nu puteam face fundaţiile pînă nu executau ei terasamentele. In ceea ce ne priveşte, lucrăm acum la centura din jurul stadionului, la locurile de parcare şi poate mai este nevoie de ceva cilindrare a pietrei pe ici, pe colo. Cînd e gata ? Păi o să ne grăbim şi noi...“
Ilie Florescu, inginer şef la întreprinderea de construcţii forestiere : „Dar, tovarăşe, noi am terminat executarea lucrărilor care ne reveneau încă din anul trecut. Nu ştiu de ce sîntem mereu amestecaţi în povestea asta! Probabil ne confundă cu I.C.T.-ul..."
Şirul motivărilor şi explicaţiilor este, credem, suficient. Le-am adunat împreună doar, doar aşa , constructori şi beneficiari, să se priceapă cercul vicios din care, de mai bine de un an, nu reuşesc să iasă. Să mai spunem aici că cele cîteva lucrări restante (faţă de primele termene, evident) pot fi terminate în 10—12 zile, pierdem vremea, pentru că factorii interesaţi cunosc foarte bine această realitate.
Încurcătura se naşte din faptul că de acest stadion — atît de necesar şi aşteptat de public — se ocupă toţi şi... nimeni in mod serios. Aşa, bunăoară, am aflat cu stupefacţie că se aşteaptă „în aceste zile" întrunirea unei comisii de recepţie care să stabilească, să facă şi să dreagă — sarcina revenind principalilor antreprenori. Culmea este că tot I.C.L. a mai întrunit nu de mult o comisie de... (pre) recepţie, care, de asemenea a stabilit ce-i de făcut şi a fixat termene „ferme“. Păi dacă o ţinem din comisie în comisie, vor trece mulţi ani pînă să vedem meci de fotbal pe noul stadion. Stai şi te întrebi atunci: nu-i păcat de cele 15 milioane investite în mîndreţe de lucrare ca să nu fie folosită ?
In bună măsură toată această tărăgănare se datorează faptului că nimeni nu se grăbeşte să-i fie proprietar. Şi pentru că tot sîntem în domeniul fotbalului, povestea paternităţii stadionului este pasată asemenea balonului rotund: „Na-ţi-o ţie, dă-i-o lui“. Cei care ar trebui să fie direct interesaţi — clubul Steagul roşu — se leapădă de el ca dracul de tămîie. N-ar avea, chipurile, nevoie de stadionul nou pentru că ar însemna ca echipa să evolueze în... deplasare (?!), stegarii nefiind obişnuiţi — vezi doamne — să joace decît în „cutia" lor. Să trecem peste înfrângerea suferită cu Jiul Petroşeni... chiar în „cutie“ şi să ne amintim că proteste similare au fost avansate şi în urmă cu ani cînd de asemenea Steagul roşu a trebuit să-şi mute „cartierul general" pe stadionul Tractorul. Şi totuşi „acolo, în deplasare“, vechea gardă a echipei era aproape imbatabilă.
Dar întrebarea rămîne cine-l va moşteni pe cel nou ? Întreprinderea de apă, gaz, canal — actualul beneficiar... parţial — nu ştie ce să facă să se scape de asemenea povară. Consiliul popular municipal nu i-ar înfia pentru că-i pare a nu fi prea rentabil. Comitetul judeţean de educaţie fizică şi sport (prin Administraţia bazelor sportive) l-ar lua, dar numai dacă se va crea şi o schemă cu 20 de posturi pentru lucrătorii de întreţinere, fapt ce în parte este justificat. Dar cu asta şirul necazurilor nu s-a sfîrşit Cu toţii se întreabă cine plăteşte mobilierul, netrecut de proiectant în documentaţia de execuţie...
După cum se vede, dileme peste dileme. Cei mai păgubiţi rămin spectatorii obligaţi să vizioneze jocurile în condiţii cu totul improprii. Nu este oare o crasă lipsă de răspundere din partea forurilor sus-amintite această anomalie inadmisibilă a tergiversărilor la infinit? Cine răspunde totuşi de milioanele cheltuite pentru această investiţie, deocamdată nerentabilă ? Consiliul popular municipal ar trebui să fie principalul interesat, chiar dacă nu este, deocamdată, direct beneficiar. Fiind o construcţie de mare importanţă a oraşului, îi revine obligaţia imediată de a lua cele mai urgente măsuri pentru scoaterea din impas a lucrărilor şi stabilirea unor termene fixe — obligatoriu de respectat. Dar în primul rînd este nevoie ca înşişi tovarăşii de la Consiliul popular municipal să-şi ia o dată răspunderea directă a deciziei aşteptate de atîta timp ...
Cum spuneam, în 10—12 zile stadionul ar putea fi, în sfîrșit, terminat. Pentru aceasta se impun măsuri energice, imediate, care să angajeze direct responsabilitatea atît a constructorilor cit și a beneficiarilor. Să nu ignorăm, in continuare, faptul că 30.000 de spectatori își revendică în mod justificat locurile în tribune!
7 octombrie 1969 (Drum Nou) - Meci intre Steagl Rosu si Nationala Romaniei de fotbal. Desfăşurată pe Stadionul municipal, care prezintă avantajul unei mai mari suprafeţe de joc şi urmărită de peste 20.000 de braşoveni, partida de duminică după-amiază cu Steagul roşu a constituit pentru echipa noastră naţională un admirabil prilej de a-şi verifica forţele în condiţiile unei atmosfere cit mai apropiate de cea de pe stadionul ,,23 August“.
18 octombrie 1969 (Drum Nou) - La iniţiativa Consiliului municipal al Organizaţiei pionierilor Braşov, Stadionul municipal va găzdui mîine, începînd de la orele 10, o interesantă manifestare sportivă, la care vor participa peste 10.000 de pionieri şi şcolari. Din programul întrecerilor reţin atenţia : probele de atletism în cadrul cărora îşi vor disputa întîietatea cei mai buni pionieri atleţi din şcolile generale ale municipiului, concursurile de ciclism şi de cartinguri, demonstraţia de aeromodele şi rachete, jocurile sportive. In încheiere va fi disputat un meci de fotbal între cele mai tinere reprezentative ale municipiilor Brașov şi Cluj.
Ajunsi in luna martie a anului 1970, brasovenii continua sa se intrebe de ce nu joaca Steagul Rosu pe stadionul Municipal. Ei incearca sa primeasca raspuns tot de la cotidianul Drum Nou (editia din 27 martie 1970):
O vizită la Stadionul municipal ne-a edificat asupra cauzelor. Deşi în general terenul de joc ar corespunde cerinţelor impuse, totuşi la una din porţi drenurile fiind înfundate, porţiunea respectivă reclamă lucrări speciale de întreţinere. Pe de altă parte, instalaţia de radioficare a stadionului întîrzia să fie montată de către întreprinderea „Teleconstrucţia" Bucureşti, cu toate că aparatura tehnică necesară a fost procurată. Tot din cauza unor întîrzieri şi neglijenţe n-a fost montată nici instalaţia de cronometrare de pe panoul de consemnare a scorului.
Interesîndu-ne la G.J.E.F.S., am fost asiguraţi că în ceea ce o priveşte, întreprinderea de administrare a bazelor sportive se va strădui să remedieze într-un timp cit mai scurt deficienţele existente. Dar pentru aceasta este nevoie de intervenţia mai energică a Consiliului popular municipal pe lingă întreprinderile care au neglijat efectuarea lucrărilor restante, astfel ca în viitoarele etape spectatorii brașoveni să poată urmări meciurile echipei lor favorite pe noul și modernul stadion cu o capacitate de 30.000 locuri.
 |
| Inaugurarea oficiala a stadionului s-a facut fara fast, iar brasovenii nu au simtit ca s-a facut intr-o atmosfera de sarbatoare. Nici cotidianul local nu a o ferit un spatiu special articolului in care a relatat evenimentul. Doar titlul din pagina sportiva a anuntat ca, in sfirsit, visul brasovenilor s-a implinit. Captura: Drum Nou, in editia din 14 aprilie 1970 |
Dupa multe asteptari, inaugurarea oficiala a Stadionului Municipal din Brasov a avut loc in data de 12 aprilie 1970, prin meciul de campionat dintre Steagul Rosu Brasov si Universitatea Cluj. Scorul intilnirii a fost identic cu cel din meciul preinaugural cu echipa din R.D.G.
"Visul spectatorului braşovean de a viziona meciuri de fotbal în condiţii confortabile a devenit o realitate. Duminică, Stadionul municipal şi-a deschis larg porţile, fiind pentru prima oară „scena“ unei confruntări oficiale. Păcat însă că această inaugurare, aşteptată cu sufletul la gură de multe mii de iubitori ai fotbalului din Braşov, n-a avut parte de un timp frumos şi de un joc la înălţimea pretenţiilor unor formaţii din prima divizie a ţării", scria Drum Nou, in editia din 14 aprilie 1970.
Istoria Stadionului Municipal s-a frint in 2008, dupa ce Consiliul Local Brasov a decis sa demoleze arena veche de aproape 40 de ani si sa construiasca in loc un alt stadion modern. Lucru care nu s-a mai intimplat. In locul stadionului disparut a inceput construirea Salii Polivalente, un alt obiectiv important si necesar pentru Brasov.
CRONO STIRI:
1986 - Cu mai mulţi ani in urmă, stadionul municipal din Braşov a fost conceput, proiectat şi realizat ca un complex sportiv modern, cum puţine există în ţară, cu o capacitate de peste 30 000 locuri in tribune circulare dispuse după modelul stadionului „23 August“ din Capitală, cu pistă olimpică de atletism, citeva terenuri de antrenament, vestiare, anexe şi multă zonă verde in jur. Din păcate, acest complex sportiv şi de agrement, de la poalele Tîmpei, nu şi-a împlinit menirea, fiind trecut de la un beneficiar la altul, neîngrijit, folosit tot mai rar, ajungînd astfel prematur intr-o stare vecină cu degradarea, fără măcar să-și amortizeze cheltuielile investite. Si in acest timp Stadionul Tineretului, cu o capacitate mult mai mică, preferat de fotbaliştii braşoveni, devenea tot mai neincăpător. De curind, insă, edilii braşoveni au luat iniţiativa lăudabilă de a reamenaja cu forţe proprii, prin acţiuni patriotice stadionul cel mare. Au răspuns la acest apel obştesc cei mai buni meseriaşi din uzine, care au participat la reparaţii şi reamenajări, reintegrindu-l in circuitul sportiv, odată cu meciul de fotbal dintre FCM Braşov şi Steaua, din etapa a 32-a a campionatului Diviziei A. A fost o surpriză plăcută atît pentru localnici cit şi pentru ciştigătorii Cupei campionilor europeni. ( România Liberă, 1986-06-18 / nr. 12944 )
Sursa info si foto: Ziarul Drum Nou, editiile specificate in articol / Digiteca Arcanum
Comentarii
Trimiteți un comentariu